.
Detective prive a Timisoara (Roumanie) cherchent clientele en Europe.
.
Detectiv particular din Timisoara (Romania) ofer servicii in Europa.
.
Detective prive a Timisoara (Roumanie) offre des services en Europe.
.
Detectiv particular din Timisoara (Romania) caut clientela in Europa.
.
Detective prive a Timisoara (Roumanie) cherchent clientele en Europe.
.
Detectiv particular din Timisoara (Romania) ofer servicii in Romania pentru clientela europeana.
.
Detective prive a Timisoara (Roumanie) fournit en Roumanie pour les clients europeens.
.
sâmbătă, 14 ianuarie 2012
duminică, 1 ianuarie 2012
Revelion 2012 in Piata Operei din Timisoara
.
Spun Piata Operei si nu cea a victoriei, din motive pur personale: acolo a fost, este si va fi o Opera si nu cred ca a fost vreo victorie vreodata!
Voiam de multa vreme sa vad focurile de artificii, chiar pe viu, ma saturasem ca de ani de zile sa le ascult in noaptea de revelion fie din casa, fie de prin restaurante.
Voiam, mai mult decat sa le vad, voiam sa le si fotografiez! M-am pregatit pentru asta, am vizitat din timp locatiile viitoarelor rampe pirotehnice, aflasem ca aveau sa fie doua amplasamente de lansare, ambele in proximitatea Catedralei Mitropolitane, am aflat ca nu avea sa sufle vantul in noaptea trecerii la anul nou, am studiat modalitatile optime de setare a camerei foto, am ales un loc de unde sa am vizibilitatea cea mai buna, si inca un loc de rezerva, pentru orice eventualitate.
Asa ca, in seara de 31 decembrie, inarmat cu toate cele necesare, am purces la drum. Nu mai facusem un fotoreportaj urban de la 1 Decembrie si eram multumit de prilejul oferit de serbarea trecerii in alt an.
In apropierea casei, in Piata Sinaia, am fotografiat Catedrala mica, fosta catedrala oraseneasca pana in 1941, cand a fost ridicata cea din Piata Operei. Recent renovata si iluminata, noaptea ofera o imagine feerica trecatorilor.
.
.
.
Era aproape ora 11 cand am ajuns in Piata Operei. Nu era frig, nu ploua, nu batea vantul, toate erau conform prognozei. Cativa agenti de circulatie si sergenti ai jandarmeriei isi faceau incalzirea in intersectia din fata catedralei si pe aleile parcurilor din apropiere. Masinile le parcasera relativ discret, la intrarile in parcuri.
Am inteles rostul rutierilor, dar jandarmeria, oare ce cauta acolo? Era o simpla sarebatoare ce avea dsa inceapa la 12 noaptea si avea sa dureze 15 minute. Probabil cuiva ii era teamma de ceva tulburari si a dispus sa fie masate trupe de interventie pe langa catedrala. Treaba fiecaruia, sa ii fie sau nu teama de ceva!
.
.
.
.
Avand o marja serioasa de timp pana la deschiderea focului de catre societatea pirotehnica abilitata, am facut agale un rond prin piata, am trecut prin targul anual de produse pe care primaria il autorizeaza in plin centru, am trecut pe strada Alba Iulia, am ajuns pana la fosta Casa a Armatei si m-am intors, urmand acelasi traseu pe care venisem.
Sigur, fara a avea nimic impotriva administratiei locale ori a initiativelor comerciale ale acesteia si a necesitatii ei de a valorifica si vara si iarna fiecare metru patrat din domeniul public aflat in inima municipiului, vederea targului anual ce dureaza de un numar bun de zile in Piata Operei mi-a prilejut si de aceasta data reflectii dintre cele mai felurite.
Personal cred ca un comert civilizat cu produse este dezirabil fiecarei comunitati umane. Dintotdeauna, negustorii au fost cei ce au decis in mare masura daca o cetate infloreste sau decade. Ei au cumparat produse de acasa, le-au vandut in alte cetati si s-au intors inapoi aducand produse necunoscute concitadinilor. Asa au procedat si carausii de mirodenii din Indii, si cei de fildes african, si cei de aur sud-american etc. In urma comertului, ramaneau si bastinasii multumiti de oglinzile si de colierele de sticla colorata primite in schimbul barelor de aur nativ, dar si armatorii corabiilor europene, care isi ticseau trezoreriile cu bogatiile lumii noi.
Relativ de aceeasi maniera au gandit si responsabilii locali care autorizeaza anual cam aceiasi negustori sa vanda in piata vin fiert, haine si produse alimentare. Pentru ca - mai mult decat acestea, nu am prea vazut altceva, cu exceptia unor maruntisuri de factura religioasa.
In avanpremiera la targul de martisoare de peste doua luni, targul de iarna de la Timisoara isi ofera produsele fara nicio problema. Pe durata lui, oricine poate consuma vin fiert, oricat poate sau chiar peste poate. Politistii comunitari se prefac a nu vedea, sau poate asa au primit ordine, ei fiind angajati ai administratiei locale, la urma urmei!
Tarabele ce vand varza calita cu costita si carnati, gatita pe loc intr-o tava gigantica, la flacara de butelie, atrag prin mirosul apetisant, dar imaginea mancarii grase, aburinde nu pare potrivita oamenilor de la pusta, ci mai degraba meleagurilor de unde au venit comerciantii - probabil din Harghita sau Covasna.
Dar asta este optiune a primariei, iar pe nu ar trebui sa ma intereseze.
Dar sa trecem la postarea fotografiilor facute focurilor de artificii, vor fi mult mai interesante!
.
Cat de frumos a fost, insa, doar cei ce au fost acolo pot sti!
Spun Piata Operei si nu cea a victoriei, din motive pur personale: acolo a fost, este si va fi o Opera si nu cred ca a fost vreo victorie vreodata!
Voiam de multa vreme sa vad focurile de artificii, chiar pe viu, ma saturasem ca de ani de zile sa le ascult in noaptea de revelion fie din casa, fie de prin restaurante.
Voiam, mai mult decat sa le vad, voiam sa le si fotografiez! M-am pregatit pentru asta, am vizitat din timp locatiile viitoarelor rampe pirotehnice, aflasem ca aveau sa fie doua amplasamente de lansare, ambele in proximitatea Catedralei Mitropolitane, am aflat ca nu avea sa sufle vantul in noaptea trecerii la anul nou, am studiat modalitatile optime de setare a camerei foto, am ales un loc de unde sa am vizibilitatea cea mai buna, si inca un loc de rezerva, pentru orice eventualitate.
Asa ca, in seara de 31 decembrie, inarmat cu toate cele necesare, am purces la drum. Nu mai facusem un fotoreportaj urban de la 1 Decembrie si eram multumit de prilejul oferit de serbarea trecerii in alt an.
In apropierea casei, in Piata Sinaia, am fotografiat Catedrala mica, fosta catedrala oraseneasca pana in 1941, cand a fost ridicata cea din Piata Operei. Recent renovata si iluminata, noaptea ofera o imagine feerica trecatorilor.
.
.
Era aproape ora 11 cand am ajuns in Piata Operei. Nu era frig, nu ploua, nu batea vantul, toate erau conform prognozei. Cativa agenti de circulatie si sergenti ai jandarmeriei isi faceau incalzirea in intersectia din fata catedralei si pe aleile parcurilor din apropiere. Masinile le parcasera relativ discret, la intrarile in parcuri.
Am inteles rostul rutierilor, dar jandarmeria, oare ce cauta acolo? Era o simpla sarebatoare ce avea dsa inceapa la 12 noaptea si avea sa dureze 15 minute. Probabil cuiva ii era teamma de ceva tulburari si a dispus sa fie masate trupe de interventie pe langa catedrala. Treaba fiecaruia, sa ii fie sau nu teama de ceva!
.
.
Avand o marja serioasa de timp pana la deschiderea focului de catre societatea pirotehnica abilitata, am facut agale un rond prin piata, am trecut prin targul anual de produse pe care primaria il autorizeaza in plin centru, am trecut pe strada Alba Iulia, am ajuns pana la fosta Casa a Armatei si m-am intors, urmand acelasi traseu pe care venisem.
Sigur, fara a avea nimic impotriva administratiei locale ori a initiativelor comerciale ale acesteia si a necesitatii ei de a valorifica si vara si iarna fiecare metru patrat din domeniul public aflat in inima municipiului, vederea targului anual ce dureaza de un numar bun de zile in Piata Operei mi-a prilejut si de aceasta data reflectii dintre cele mai felurite.
Personal cred ca un comert civilizat cu produse este dezirabil fiecarei comunitati umane. Dintotdeauna, negustorii au fost cei ce au decis in mare masura daca o cetate infloreste sau decade. Ei au cumparat produse de acasa, le-au vandut in alte cetati si s-au intors inapoi aducand produse necunoscute concitadinilor. Asa au procedat si carausii de mirodenii din Indii, si cei de fildes african, si cei de aur sud-american etc. In urma comertului, ramaneau si bastinasii multumiti de oglinzile si de colierele de sticla colorata primite in schimbul barelor de aur nativ, dar si armatorii corabiilor europene, care isi ticseau trezoreriile cu bogatiile lumii noi.
Relativ de aceeasi maniera au gandit si responsabilii locali care autorizeaza anual cam aceiasi negustori sa vanda in piata vin fiert, haine si produse alimentare. Pentru ca - mai mult decat acestea, nu am prea vazut altceva, cu exceptia unor maruntisuri de factura religioasa.
In avanpremiera la targul de martisoare de peste doua luni, targul de iarna de la Timisoara isi ofera produsele fara nicio problema. Pe durata lui, oricine poate consuma vin fiert, oricat poate sau chiar peste poate. Politistii comunitari se prefac a nu vedea, sau poate asa au primit ordine, ei fiind angajati ai administratiei locale, la urma urmei!
Tarabele ce vand varza calita cu costita si carnati, gatita pe loc intr-o tava gigantica, la flacara de butelie, atrag prin mirosul apetisant, dar imaginea mancarii grase, aburinde nu pare potrivita oamenilor de la pusta, ci mai degraba meleagurilor de unde au venit comerciantii - probabil din Harghita sau Covasna.
Dar asta este optiune a primariei, iar pe nu ar trebui sa ma intereseze.
Dar sa trecem la postarea fotografiilor facute focurilor de artificii, vor fi mult mai interesante!
.
Cat de frumos a fost, insa, doar cei ce au fost acolo pot sti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)