Powered By Blogger

Faceți căutări pe acest blog

Totalul afișărilor de pagină

luni, 22 decembrie 2014

Puterea lui Klaus Iohannis. Prima zi in serviciul tarii





De ceva vreme se intampla lucruri incredibile. Sau poate ele sunt firesti si eu sunt inca obisnuit cu modelele ciudate de gandire? 
Noul presedinte anunta lucruri nemaiauzite - ca tara va munci, in sfarsit mai mult. Iar eu inteleg ca, poate, pensionarii vor primi inapoi dreptul la munca! 
Ca hotia va lua in sfarsit contact cu podeaua si eu inteleg ca nu vom mai vedea hoti prin studiourile TV.
Primul ministru merge si discuta in sfarsit omeneste la Cotroceni si toata lumea deduce ca cei doi vorbesc aceeasi limba.
Petre Roman anunta in sfarsit cine au fost teroristii din 89 si dupa 25 de ani de intrebari chinuitoare, ridica anatema de pe capul fostilor ofiteri din Departamentul Securitatii Statului. De ce-o fi asteptat un sfert de secol? 
Cine i-o fi cerut sa o faca? Eu unul il suspectez pe noul presedinte.
Presa se reorganizeaza in sfarsit si pare ca se straduieste sa treaca la teme mai serioase decat barfa politica. Care putere e mai tare decat a Patra putere? Cu siguranta Prima putere, adica noul presedinte!

Oare doar sa simuleze noul presedinte ca detine o putere sporita fata de antecesorul sau, ori chiar arata ca o detine? Semnele par sa fie clare, chiar si dupa doar prima zi in serviciul tarii.

Totusi, Klaus Iohannis chiar si-a adjudecat puterea de a produce ceea ce a anuntat in fata natiunii? Adica in timpul unu a castigat alegerile si in timpul doi, din doar trei  miscari, si-a creat aliantele de care avea nevoie? A gasit el audienta instant la cele trei cancelarii ce ii vor sprijini deciziile de acum inainte?

Adica America, Germania si probabil Federatia Rusa, caci despre acestea vorbim, sa fie aliatii sai, triunghiul de putere care il va insufla energia de a re-crea o tara? Acestia vor fi protectorii Romaniei pana in anul 2024? Chiar sa fi expirat concesiunile alandala de pana acum? Sa inceapa, pe mana lui Klaus Iohannis, o noua era la care de un sfert de veac se inchina tot romanul doritor sa iasa din marasm?  
Este posibil, judecand dupa destinatiile neoficiale urmate de catre noul presedinte dupa alegeri si dupa faptul ca trilaterala de putere a lumii se cantoneaza la Washington, la Berlin si la Moscova. 
In plus este credibil vazand ca din ultimele doua capitale sosesc doi importanti consilieri prezidentiali, iar de peste ocean se asteapta o rapida numire a noului ambasador.
Asadar presedintele Klaus Iohannis va lucra la un birou cu trei picioare, care niciodata nu va schiopata. Totul este sa isi comande si fotoliul prezidential dupa acelasi model.
.


Obiceiuri legate de marile sărbători religioase. Serbarea Crăciunului la Sichevita



Obiceiuri legate de marile sărbători religioase. Crăciunul





Potrivit Monografiei publicata in anul 2013 de catre un grup de intelectuali inimosi din Sichevita - cadre didactice si deserventi cultici ortodocsi - sub coordonarea unui fiu al comunei - prof. dr. Gheorghe Popovici, sarbatoarea Nasterii Domnului Isus Cristos are anumite specificitati.


"În Ajunul Crăciunului se obişnuia ca bătrânii din sat să  se ducă unii pe la alţii, unde se cinsteau cu câte un pahar de ,,răchie,, şi nuci si-l aşteptau pe ,,Moş Crăciun”.
Copiii se pregăteau cu câteva zile mai înainte, se organizau în cete şi mergeau cu colinda în seara de Ajun, pe la casele oamenilor din sat.
Din repertoriul pe care-l foloseau copiii, amintim colindele: Moş Crăciun; Scoală gazdă, nu dormi; Florile dalbe  etc. După ce terminau de colindat, gazdele le dădeau copiilor, nucii, plăcinte, colaci, mere, dar şi bani, apoi colindătorii plecau mai departe.
În prima zi de Crăciun, primul om străin care  vine în casa gospodarului este pus să fie ,,cloţă”, i se dă un coş cu grăunţe sa-l ţină în mână, el fiind aşezat pe scaun, şi i se zice o zicală care trebuie să sporească numărul de pui în anul care începe: ,,câte boabe în coş, atâţia pui frumoşi”.
După terminarea ritualului de mai sus, oaspetele dă la orătănii grăunţele din coş zicând: ,, Na, mâncaţi-le şi să faceţi atâtea ouă, să fiţi sănătoase la fel şi gazda voastră”. Dacă e bărbat, gazda îl cinsteşte cu un pahar de răchie, iar dacă e femeie cu o prăjitură.
A doua zi, în prima zi de Crăciun, se umbla cu ,,Steaua”. Copiii îşi pregăteau piesa ,,Irodul”, în care era prezentată naşterea Pruncului Hristos, venirea magilor de la răsărit cu darurile: aur, smirnă şi tămâie, discuţia lor cu împăratul Irod, găsirea lui, dăruirea cadourilor sus menţionate, urzelile lui Irod pentru a-l ucide pe Hristos, visul salvator, fuga în Egipt, uciderea pruncilor etc."


miercuri, 10 decembrie 2014

Ciclova Romana, dragoste la prima vedere


Ciclova Romana, dragoste la prima vedere
de prof. dr. Mihai Gheorghe



În vara anului 2000 revenisem din Franța, unde fusesem câteva luni cu o bursă de studii. Aveam o rezervă de mărci și am hotărât împreună cu soția să ne cumpărăm la sat „o căsuță cu grădiniță și fântâniță". Era și moda caselor „de vacanță". Bănățenii cu venituri spornice cumpărau sau construiau frenetic vile care mai de care mai fițoase în satele din apropierea Timișoarei, Lugojului, Reșiței, în munții Semenicului. După căutări insistente în județele Timiș și Caraș am găsit ceva pe gustul și la banii pe care îi aveam, undeva în zona submontană din preajma Oraviței, la 120 km distanță de orașul de pe Bega, că la salariile noastre de dascăli universitari nu ne permiteam prea multe. A fost dragoste la prima vedere faţă de „locația" aceea.


Om fi petrecut noi în copilărie verile în livezile și grădinile țărănești ale bunicilor, dar urbani până-n vârful unghiilor, gândeam satul în chipul cel mai deplin naiv, hrăniţi cu poveștile lui Creangă, ale paginilor lui Turgheniev și Alecu Russo, cât am surprins dindărătul geamurilor trenului și ale automobilului. Visam desfătările focului în vatră fără să-l știm aprinde; nu mânuisem vreodată toporul, ciocanul, hârlețul și sapa, cu atâta mai puțin nu ştiam să cultivăm legume și flori, să creștem păsări și porc.
Căsuța cumpărată cu șapte mii de mărci, din piatră, este cât se poate de țărănească; pe un teren de 385 metri pătrați, înconjurat de ziduri de piatră, așișderi, avea trei cămăruțe cu podele aprig scârțâitoare, o tindă, o bucătărie cu sobă de prin alte veacuri, o camară. Ne-a fascinat „locația": sub o stâncă semeață, parcă gata-gata să se prăbușească peste noi, pe vârful căreia fusese înălțată o mănăstire romano-catolică închinată Sfintei Marii de Ciclova.


Se numește așa deoarece prin apropiere curge cristalin râul Ciclova, în lungul căruia se înșiră gospodăriile satului Ciclova Montană, preț de vreo trei chilometri, spre munte. Izvoarele râului se află sus, hăt, aproape de culmile muntelui Călugăra, pe un plai pe care călugării creștin ortodoxi au chivernisit o mănăstire numită chiar așa - Călugăra, la care se ajunge urcând un drumeag pe cât de poetic, pe atâta de obositor, prin pădure de foioase.


Izvoarele se adună la poalele plaiului devenind pârâu vesel, apoi râul care năvălește în valea lată de vreo două sute de metri, străjuită de dealuri împădurite și lungă de vreo cinci chilometri. În cuprinsul văii se înșiră gospodăriile a două sate cu destine diferite, separate de un podeț: în sus Ciclova Montană, în jos Ciclova Română.
Pe vremuri, austroungarii au descoperit dulceața apei râului și au construit la intrarea în Ciclova Montană dinspre Călugăra o fabrică de bere.
E-he-he, berea de Ciclova avea atâta reputație că se vindea și la Viena! Ba tăiară nemții și un drum pietruit peste deal care să scurteze transportul ei la Oravița, de unde o trimeteau pe trei șleauri - spre Bozovici și Herculane, spre Reșița, spre Timișoara. Inteligenți și întreprinzători, austriecii aceia! Mai ales că descoperiră în dealul din apropierea fabricii un bogat zăcământ de cupru și au deschis o mină la care țăranii cicloveni lucrau ca mineri, iar satul deveni administrativ cartier al orașului Oravița, locuitorii săi - mineri sau muncitori la Fabrica de bere. Treaba mergea strună!


Între timp, prin 1918, Banatul fu alipit României; nu-i nimic, fabrica a funcționat în continuare, mina la fel.
Da, dar în 1945 sosiră trupele sovietice eliberatoare și comunismul - dimpreună cu ele. Sovieticii s-au arătat foarte interesați de cupru, nu și de bere. Exploatând ei cuprul au descoperit minereu de uraniu, pe care l-au tot cărat până prin 1960, după care mina căzu în dizgrația guvernanților, apoi fu pusă la conservare.
În schimb fabrica de bere fu scoasă la mezat abia după 1990 și trecu dintr-o mână în alta, deoarece devenise „ineficientă", „maldăr de fiare vechi", inutilă, după opinia celor trei - Brucan, Iliescu, Petre Roman. Și în doar zece ani, fabrica de bere chiar devenise o ruină jalnică, năpădită de buruieni.
Ciclovenii orăvițănizați se treziră șomeri sau pensionați.




luni, 8 decembrie 2014

PUNCTUL MAGIC DIN CORPUL TAU CARE POATE TRATA 100 DE BOLI!





Zu san Li
Masarea unor puncte specifice este una dintre cele mai vechi metode de tratament orientale cunoscute, fiind folosita de mii de ani. In ansamblu, corpul uman are 365 de puncte si 12 meridiane principale, acelasi numar cu cel al zilelor si cu cel al lunilor dintr-un an.
Efectul acestor masaje speciale se bazeaza pe teoria canalelor si meridianelor care se afla intr-o foarte stransa legatura  cu anumite organe ale organismului uman.
In medicina traditionala chineza, corpul este vazut ca fiind un sistem energetic si, prin urmare, acest masaj poate afecta intr-un mod pozitiv fluxul de energie si activitatea functionala a organelor.
Activarea punctului Zu San Li produce un efect de intinerire si de vindecare, intarziind procesul de imbatranire. In China, acest punct este cunoscut sub numele de “Punctul Longevitatii”, iar in Japonia sub numele de “Punctul celor 100 de boli”.
Unde este localizat punctul magic Zu San Li?
Punctul Longevitatii este localizat sub rotula genunchiului. Pentru a-l gasi, acopera-ti genunchiul cu palma corespunzatoare genunchiului pe care-l acoperi (ex. genunchiul drept – palma dreapta). Punctul este situat intre sfarsitul degetului mic si degetul inelar, sub forma unei adancituri intre oase. Acesta este punctul magic Zu San Li.