Incepe urmarirea penala a Mariei Beloia (continuare)

Incepe urmarirea penala a Mariei Beloia. Faza intai – parchet - politie!

Rezumat:

Se plateste gras ca sa se conspire si conspiratori se gasesc de indata! Politisti, procurori, avocati, notari, topografi, martori, judecatori, cu totii se aliniaza si isi aduc aportul la un dosar penal, instrumentat la cererea unui mecanic de utilaje agricole din Sichevita. Tinta – o familie retrasa si onesta de pensionari. Cine sa aiba resurse pentru a se mobiliza asemenea efective? Cine sa gandeasca si sa puna in opera planuri de masuri de asemenea anvergura?

Cine sa fi decis ca fiul sotilor Beloia, (rezervist SRI in mod vadit uitat si lasat fara protectia institutiei pe care el o protejase cu rezultate notabile ani buni de zile din cariera sa, cat a activat intr-o unitate centrala de protectie interna), fiul lor sa nu fie totusi asociat parintilor urmariti penal, conspiratorii preferand sa fie prudenti, caci tipul e periculos de scolit si de destept?

Masurile se materializeaza pas cu pas. Se falsifica o sentinta judecatoreasca, se depune o plangere penala mincinoasa, asteptandu-se luni de zile sa se produca fapta deja reclamata, si pentru a debloca situatia se trimit agenti provocatori care o instiga pe Maria sa savarseasca infractiunea. Se depasesc toate termenele legale si toate normele morale, cu singurul scop de a se satisface pofta unui tractorist si a nevesti-si, aci blonda, aci roscata. 

Acesta vanduse locuinta cumnatului sau ca sa poata achita costurile acestei aventuri judiciare, iar in comuna a lansat versiunea potrivit careia cu banii primiti pe casa cumnatului a trebuit sa plateasca Mariei Beloia cheltuielile de judecata din procesul de separare castigat de aceasta  impotriva sotiei sale si a fratilor ei, in 2011. Dar sumele fusesera achitate cu mult inainte, in 2012 si 2013, reprezentand cheltuieli de judecata, de dezmembrare, intabulare si executare silita.

Dupa ce totul va fi dat in vileag, dosarul penal se va inchide precipitat, iar institutiile se vor balbai care mai de care, invocand motive complet diferite de incetare a urmaririi penale. Colac peste pupaza, de teama  unei noi raspunderi penale sau poate la ordinul cuiva, tractoristul isi va retrage plangerea si va lasa institutiile cu pantalonii pe vine si cu intregul esafodaj cazut in cap.

Urmarirea penala ca in filme – demaraj in tromba! Faza la politie

Avocata cea dibace se misca cu mare dezinvoltura in palatul de justitie de la Moldova Noua, ea lucrand in tinerete pe acolo, in calitate de grefiera, asa ca acum are inca relatii bune si cu personalul magistral, dar mai ales si cu cel secundar, adevarata anticamera pentru exercitarea de influente.

Dansa a depus plangerea penala pe 8 iulie 2014 la Moldova Noua, sub numarul 404. In aceeasi zi primul procuror a dispus rezolutiv inceperea UP nominal pe cei doi soti, politia rurala din Sichevita a facut urgent cercetarea si operativ, pe 17 iulie 2014, un agent de politie fara studii si cu putina experienta juridica, a dispus inceperea urmaririi penale, constatand ca actul de sesizare indeplineste conditiile legale (!). Rapid, pe 25 iulie 2014 ajunge la dosar o declaratie scrisa cu majuscule olografe plina de neadevaruri, greseli si falsuri, semnata indescifrabil, fara nume si prenume, dupa expresiile folosite parand ca este scrisa la dictarea agentului de politie comunala.

In acelasi ritm alert, agentul constata totusi, la 1 august 2014, ca sunt mincinoase cele cuprinse in plangerea pusa pe masa primului procuror si reluate ad-litteram in declaratia olografa fara semnatar. El subliniaza ca sotii Beloia nu au lucrat niciodata terenul la care se face referire in plangerea penala si in declaratia cea olografa, mincinoasa si nesemnata. 

Bietul agent de politie, depasit de situatie si luat pe sus de vartejul dosarului, nu mai scrie ca tarusii au fost batuti in colturile acelei parcele in prezenta comisiei de executare silita din 2012, in cadrul actiunii de intarusare si de punere in posesie a familiei Beloia de catre executorul judecatoresc. Ca, potrivit sentintei din 2011, acei tarusi imparteau o parcela mai mare in doua subparcele egale, cuvenite si de altfel atribuite partilor din procesul de partaj judiciar – Mariei pe de o parte si celorlalte rude de cealalta parte. 

Agentul subliniaza doar ca sotul cel vajnic, reclamantul, partea vatamata ce cerea 50 de milioane de lei despagubire de la soti, si-a muncit in mod netulburat terenul atribuit sotiei lui si fratilor ei, „numitii Beloia Pavel si Beloia Maria nefolosind si nelucrand niciodata terenul in cauza”. 

Cinstit si aliniat procedurilor din manualul politistului, tanarul agent de politie propune la final clasarea dosarului, motivand ca fapta reclamata nu exista!

Asadar, s-a pornit de la rezolutia initiala a procurorului sef, de incepere a UP nominal asupra celor doi soti, politia rurala a constatat ca fapta nu exista, procurorul de caz de la Moldova Noua isi insuseste si confirma prin ordonanta cele din referat, aratand ca nici macar cheltuielile judiciare nu li se pot imputa sotilor Beloia! O atitudine obisnuita si inteleapta, adoptata de catre un organ obiectiv fata de o plangere penala mincinoasa.

Ciudateniile urmaririi penale

Urmarirea penala a sotilor Beloia a avut doua evidente note iesite din comun:

In primul rand, a fost faptul ca urmarirea penala s-a derulat pe repede-inainte cu o viteza demna de invidiat, ce a starnit uimire cand ei au aflat ca din parti vatamate in cateva dosare penale, devenisera urmariti penal in alt dosar. Plangerile penale privind violentele savarsite asupra lor, depuse la acelasi parchet din Moldova Noua zaceau nesolutionate cate un an sau doi si abia dupa insistente sitrimiterea de memorii la organele ierarhice de procuratura si de politie, se ajungea sa fie audiati cel putin martorii oculari. 

In acest dosar insa, adevarat blitz-krieg, urmarirea penala a inceput pe 17 iulie si s-a finalizat la 1 august, in doar 12 zile lucratoare. Operativitate maxima, dupa cat se vede, probabil dispusa telefonic de la parchet, caci in dosar nu exista nicio rezolutie in sensul acordarii vreunui termen scurt pentru solutionarea de catre organul de politie. Ceea ce, la urma urmei, nu era deloc rau! Toata lumea isi doreste in tara asta  o justitie care sa mearga ca si unsa, nu?! Asta, in contrast izbitor cu faptul ca Maria, amenintata de mai multe ori cu furca de fier si cu securea, ca va fi batuta, violata si omorata, are o plangere penala depusa in noiembrie 2012 (acum doi ani si jumatate!), care inca nu este solutionata!

In al doilea rand, iesit din comun a fost faptul ca urmarirea penala s-a facut in secret fata de cei doi soti. Adica ei habar nu au avut ca sunt urmariti de catre politie sub coordonarea parchetului. Ei inca asteptau sa fie citati si audiati in dosarul in care formulasera plangere privind fapte savarsite cu violenta asupra lor, dar din contra, aveau sa afle ca ei sunt cei urmariti, intr-un cu totul alt dosar, vadit contrafacut!

Seful de post – exclus din conspiratie?

Nimeni nu stia ca se face aceasta urmarire, cu exceptia avocatei cea dibace care scrisese si inmanase plangerea cea mincinoasa, a primului procuror ce o primise, a agentului de politie ce facuse cercetarea si fara indoiala, a vajnicului sot, reclamantul, cel ce pare ca se afla la originea tuturor relelor. El nu facuse altceva decat sa cheltuie – cat mai discret cu putinta - o gramada de bani cu primaria, cu topograful, cu cadastrul, cu notarul, cu martorii adusi, astfel ca acea super-intabulare odata finalizata, sa poata constitui temei pentru ca el sa formuleze legal o plangere penala la adresa Mariei, ca si razbunare fata de plangerile penale formulate incepand cu 2012 impotriva sa de catre aceasta, pentru nerespectarea hotararii judecatoresti, distrugerea  insemnelor de hotar, tulburarea de posesie etc etc! Toate acestea probabil ca chiar s-ar fi intamplat daca Maria Beloia ar fi dat curs cadoului otravit al acelei batrane infractoare.

Cu siguranta nu stia nimic despre aceasta strict secreta urmarire nici macar seful postului de politie rurala din Sichevita, ce pare ca se aflase in concediu de odihna in cele 12 zile de urmarire. Probabil ca el habar nu avea ca in lipsa lui, cei doi soti urmariti penal nu au fost citati, nu au fost audiati, nu li s-a adus la cunostinta nimic din actele procedurale intocmite asupra lor, iar referatul intocmit de subordonatul sau lasase deoparte elemente juridice relevante pentru dosar!

E ciudat ca seful de post a fost dat la o parte din acest dosar! 

El chiar ar fi avut motive sa faca o cercetare penala brici celor doi pensionari, avand in vedere ca in urma cu cativa ani fiul lor il reclamase la Directia Generala Anticoruptie, aratand ca luase mita anumite cantitati de tuica si purcei de la un grup infractional din Carsie pentru a-i face scapati pe faptasi sub aspectul savarsirii faptei de furt din avutul personal. 

In acea speta, Anticoruptia de la Resita a bagat-o bine pe maneca cu acea reclamatie, pentru a nu agrava situatia sefului de atunci al Politiei Moldova Noua, dar si pe cea a inspectorului sef al inspectoratului, confruntati cu acte grave anterioare savarsite de personalul politienesc din subordine. 

Cert este ca sursa rurala a informatiilor ce priveau acea fapta de dare de mita a fost identificata cu profesionalism de catre seful de post si determinata cu bastonul sa recunoasca tot ce i-a soptit ofiterului SRI, iar apoi sa isi schimbe declaratia si sa nege ca ar fi avut cunostinta despre acele fapte. 

Toata lumea a scapat de data aceea, dar resentimentele sefului de post la adresa rezervistului SRI au ramas, caruia i-a transmis de mai multe ori amenintari (mai ales prin invatatorul fiului sau, ruda sau prieten cu sursa acelor informatii). Bineinteles ca niciodata nu a trecut la materializarea amenintarilor. Si nici nu o va face, din motive lesne de inteles.

O sursa secreta ii da in vileag pe conspiratori

Maria si Pavel Beloia nu ar fi aflat niciodata nimic daca nu i-ar fi prevenit un cunoscut de la Timisoara ce avea o iubita apropiata magistratilor din Moldova Noua. Acea iubita ii relatase la un moment dat, ca pe un amuzament, faptul ca parintii unui ofiter din Serviciul Roman de Informatii de la Timisoara este urmarita in secret de catre procuratura Moldova Noua si ca un judecator va da o sentinta favorabila!

Ahaaaaa! O urmarire pe sest, ca in filme, ar spune unii! In care urmaritul devine urmaritor, tinta – tintas si vanatul- vanator! Curat ca-n filme! Cu implicarea unor ofiteri din serviciile secrete, ar zice altii! Familia unui SRI-st de la Timisoara - implicata in fapte penale pe Clisura Dunarii, ar fi titrat tabloidele insetate de stiri de senzatie! O urmarire desprinsa din Dosarele de Urmarire Informativa ale Securitatii, unde fiul celor doi lucrase pana in 1989, ar fi subliniat editorialistii catorva cotidiane zonale! 

Dupa patru luni de la inceperea urmaririi, „faptuitorii” Beloia aveau sa afle in mod neoficial ca se afla in preocuparile organelor statului roman si dupa ce a aveau sa isi procure o copie a dosarului si  sa se convinga de faptul ca lucrurile chiar asa stau, aveau sa depuna o cerere de recuzare a celor doi agenti de politie din Sichevita! Pentru inceput, Maria si Pavel Beloia se abtin sa se adreseze structurilor superioare de procuratura de la Resita, Timisoara si Bucuresti, asteptand sa vada ce se intampla cu dosarul 404.

Dorind sa gandeasca bine lucrurile, cei doi soti depun doar o cerere motivata de recuzare a agentilor de politie din Sichevita ca si organ de cercetare si obtin ordonanta unui parchet prin care este luat dreptul de cercetare al politistilor in toate cele 7 dosare penale in care sotii Beloia sunt parti vatamate si in care cercetarile au fost lasate incomplete ori au fost tergiversate ani de zile.

Ca este un meci in care Maria isi cere dreptatea iar cineva ii protejeaza pe infractori, se vede din faptul ca dupa recuzarea politistilor din Sichevita, dosarele penale retrase acestora de catre politia din Moldova Noua sunt repartizate tocmai unui agent ce lucrase in Sichevita in perioada anilor 2011-2012, 2013-2014 si care ii cunostea bine pe faptasii reclamati de Maria.

Dupa memoriul adresat politiei judetene pentru urgentarea cercetarilor in dosarul de tripla amenintare cu moartea, dosar tergiversat de doi ani si jumatate, raspunsul sugereaza ca agentul Gore (?) este pus la adapost, neputandu-i-se reprosa nimic, dar ca parchetul ar fi cel vinovat de amanari. (va urma)

.

Urmarirea penala a Mariei Beloia, primele pregatiri

Urmarirea penala a Mariei Beloia, primele pregatiri

Revenita in Sichevita natala, Maria Beloia intampina adversitatile celor ce se instapanisera cu forta pe casa parinteasca si pe pamant. Intr-o localitate bantuita de suspiciunea darii si luarii de mita, administratia si justitia devin flexibile. Maria va avea de infruntat acte de injustitie, de falsificare de documente, amenintari cu moartea, tergiversari de ani de zile din partea politiei si parchetului. Si ca sa fie intimidata si descurajata, chiar se va incerca urmarirea ei penala laolalta cu sotul si fiul lor. Mita? Trafic de influenta? 

Ciudatul contract de donatie

Vreme de trei ani, vajnicul sot de care se vorbea in episoadele anterioare, sotul nepoatei adoptive a Mariei, care folosise fara drept cei 2215 de mp inte 2011 si 2014, nu a fost trimis in judecata, desi daca lucrurile ar fi stat asa cum el sustinea, judecatorul ar fi confirmat faptul ca pamantul ii apartine si el ar fi inchis gura tuturor, demonstrand ca a avut dreptate, ca partajul se facuse gresit si ca terenul ii apartinea doar lui si in intregime. Se pare ca toti cei cu care s-a consultat i-au spus din start ca nu poate anula prin revizuire sentinta de partaj judiciar, asa ca a preferat sa ocoleasca judecatoria si sa rezolve pe alte cai problema sa.

In vremea cand familia vajnicului sot batea treptele Primariei Sichevita si ale notarului de la Oravita, nu a inteles nimeni de ce acesta a manifestat atata ardoare sa faca o intabulare paralela, o adevarata supra-intabulare, bazata pe prevederile Anexelor 5 si 6, cu privire la o parcela ce oricum era intabulata in cartea funciara, care, supusa iesirii din indiviziune, figura la cadastru dezmembrata si impartita in doua subparcele de catre expertul tehnic judiciar desemnat de instanta si ulterior atribuita de catre executor partilor iesite din indiviziune conform sentintei din anul 2011!

Cei ce au avut ochi insa, au inteles motivul acelei supraintabulari nemaiauzite abia in vara lui 2014, dupa ce actele au iesit de la notarul ce elaborase un ciudat dosar de donatie.

Dosarul de donatie de la notar, autentificat intre mama si fiu, este ciudat nu pentru ca in zona a fost adus un topograf tocmai de la Resita si nu oricare, ci cel mai scump, in conditiile in care la Berzasca exista un cabinet de topografie ce mai facuse lucrari in comuna, la preturi acceptabile. Este ciudat acel contract mai ales pentru ca nu a fost luat in seama faptul ca atata vreme cat pe extrasul de carte funciara privind parcela in discutie apar alte 5 persoane decat donatoarea, aceasta din urma nu se poate numi proprietara extratabulara si deci nu poate dona o parcela ce nu ii apartine ei! Declarand in fata notarului ca este proprietar extratabular, acea biata si analfabeta donatoare a savarsit o infractiune. Ce mai conta declaratia ei fata de cele ale vecinilor arvuniti sa semneze cu ochii inchisi declaratii scrise de altii! Ce mai conta ca notarul a autentificat contractul de donatie fara sa verifice cine se afla deja intabulat in cartea funciara. Ce mai conta ca acel notar a cerut intabularea, functionarul de la cadastru-prieten cu topograful, a admis dosarul, a facut intabularea, iar clientul s-a vazut in mana cu extrasul unei carti funciare noi, ce il declara proprietar atat pe partea de teren ce fusese atribuita Mariei Beloia, dar si pe cea atribuita rudelor ei! Din nou: ce-o fi asta, ce-o fi asta!?

Fiul cel vajnic intinde capcane informative ca la un serviciu secret

In timpul in care sotul cel vajnic crea o a doua carte funciara in care insera si parcela de 2215 mp, s-a petrecut o ciudatenie nemaiauzita la Sichevita: donatoarea cea cu infractiunea de fals, femeie batrana si necajita, scoasa afara din locuinta sa de catre nora ei cea impetuoasa, vaduva din tinerete, flotanta pe la felurite domicilii din comuna, asadar chiar mama vajnicului sot, instruita cuvant cu cuvant ce sa spuna, o abordeaza pe Maria Beloia si o sfatuieste ca daca doreste chiar atat de mult, poate sa intre in parcela de 2215 mp si sa o lucreze, intrucat ea si cu fiul ei nu mai au nevoie de ea, intrucat au destul teren agricol in alta parte.

Hmmm! Sa fi fost in stare acea batrana analfabeta impreuna cu fiul ei cel de treaba dar totusi mecanic de tractoare si cositoare, sa elaboreze si sa puna in opera o asemenea adevarata combinatie informativa, sa intinda o capcana atat de perfida Mariei? Cine stie!

Sa fi fost in stare fiul ei, de treaba dar totusi tractorist, sa gandeasca atat de abil si, mizand pe o eventuala lacomie a Mariei, sa incerce sa o faca pe aceasta (prin agentul de influenta dar provocator, care era chiar mama lui) sa intre in teren si chiar sa savarseasca o fapta penala? Se poate si asta! Prin comuna si pe la Moldova noua s-au mai vazut oameni dotati cu inteligenta combinativa, chiar daca nu au lucrat in intelligence!

Maria Beloia, care insa avea un fiu ce chiar lucrase toata viata - nu pe tractor sau prin ateliere de reparatii utilaje grele - ci chiar in intelligence-ul public al statului roman, a sesizat capcana batranei infractoare si a fiului ei cel vajnic. Maria a ras in sinea ei, i-a multumit batranei pentru ca i-a dat o veste atat de buna, s-a angajat sa are terenul cand va veni toamna, dar si-a vazut de treaba ei, meditand la aspectele de finete ale prostiei umane.

Momeala si plangerea penala prematur introdusa

Auzind de la mama sa ca Maria a muscat din momeala si ca va intra in pamant, fiul cel vajnic a scos un chiot de bucurie si s-a dus, sarind intr-un picior de bucurie, direct la o avocata (tot din Oravita!!!), cunoscuta prin Caras Severin ca este foc de dibace in cauzele ce trebuie mestesugite conform dorintei clientului.

Iata ca in sfarsit, dupa atatea intrebari – ce-o fi asta, ce-o fi astalalta? - s-a aratat ce este asta! Dupa doi-trei ani de plangeri penale respinse la parchet, lucrurile pareau aranjate sa se intoarca impotriva Mariei. Ii venise si ei randul sa fie reclamata penal. Si nu numai ea, dar si sotul si fiul ei, caci fara indoiala cu totii se vor repezi cu lacomie sa ia in primire acea mica parcela si sa desfete cu proprietatea asupra ei! Cu totii urmau sa savarseasca fapta de tulburare de posesie a proaspatului proprietar supra-intabulat. Tustrei urmau sa fie denuntati penal, tustrei – condamnati, pentru ca Maria muscase din momeala si lacomindu-se la cei 2215 mp de teren, se aratase bucuroasa si promisese ca in toamna o va ara cu plugul!

Cel putin, asa ii apareau lucrurile tractoristului cel inteligent in visele lui frumoase, in timp ce sotia sa cea nabadaioasa abia se abtinea sa chiuie de bucurie prin atelierul unde lucra. In sfarsit, se vedea razbunat pe Jienii (asa ii numea el pe membrii familiei Beloia!) ce il facusera sa plateasca, in numele sotiei sale, despagubiri de aproape 5000 de lei pentru toate procesele pe care aceasta le pierduse cu ei! In sfarsit, va putea sa puna pe poarta casei sale o sentinta de condamnare a Jienilor, sa vada lumea cata dreptate a avut el si sotia sa cand au strigat in gura mare ca au fost inselati la judecata din 2012! In sfarsit, vor avea satisfactia cea mai mare pe care au putut-o obtine in ultimii zece sau douazeci de ani!

Vechile plangerile penale ale Mariei, nesolutionate

Vreme de aproape trei ani Maria s-a zbatut sa isi poata folosi terenul cu care fusese pusa in posesie! Instanta de judecata ii atribuise in 2012 un total cinci parcele de teren, trei dintre ele le dezmembrase deja si se intabulase ca si proprietara unica. Mai ramasesera de dezmembrat doua parcele, cele la care rudele sale hotarasera sa se opuna dupa punerea in posesie de catre executor. Vreme de trei ani a incercat sa isi gaseasca dreptatea in fata unui judecator care sa cantareasca probele si sa pronunte o sentinta! Pro sau contra cererii ei, dar ea incerca sa obtina o sentinta a unei instante care ori sa anuleze vechea sentinta din 2011, cea de iesire din indiviziune, ori sa o confirme! Maria insa nu a reusit niciodata sa treaca de faza cercetarii penale, caci probele nu ajungeau sa fie cantarite la procuratura sau la judecatorie, ci la postul local de politie. Convinsa ca dreptatea este evidenta si nu are nevoie de elocinta sau pledoarie avocateasca, Maria nu s-a dus niciodata la barou sa isi ia un avocat care sa deschida nici usile organului de procuratura de la Moldova Noua si nici pe cele ale organului de cercetare de la Sichevita. Ea stia sigur ca pentru a i se face dreptate, nu trebuie sa plateasca decat taxele judiciare.

Avocata cea dibace, ofiterul SRI si plangerea penala prematura

Dar, ceea ce nu reusise ea sa faca vreme de trei ani, a reusit sotul acela vajnic. Si nu oricum, ci cat se poate de repede, in doi timpi si trei miscari! Sotul s-a dus la Oravita, acasa la o avocata dibace, membra a Baroului Caras Severin, aceasta a facut ceea ce stia mai bine si a obtinut cu viteza fulgerului o rezolutie de urmarire penala nu doar impotriva Mariei Beloia, dar si impotriva sotului ei Pavel, care de fapt nu avea nici in clin nici in maneca cu proprietatea asupra acelei suprafete de 2215 mp!

Auzind ca in familia luata la tinta exista si un ofiter SRI, avocata s-a gandit si a decis, dupa lungi controverse cu clientul ei cel vajnic, sa nu il includa si pe fiul celor doi in inscenare, intrucat se putea intampla ca acesta sa isi dea seama de capcana si sa o demonteze, iar atunci toate s-ar fi intors in defavoarea celor implicati – reclamant, avocat, politist,  procuror si judecator.  Clientul cel vajnic a consimtit in cele din urma sa il lase in pace pe ofiterul SRI, in primul rand pentru ca fusesera prieteni din copilarie, dar mai ales ca in urma cu doi ani esuase o alta tentativa de atragere a lui intr-o capcana in care daca ar fi cazut, urma sa fie cercetat, judecat si condamnat pentru furt de materiale de constructii pe Valea ravensca. Bietul om era orbit de dorinta de razbunare pe care i-o inoculase picatura cu picatura consoarta sa cea nabadaioasa. Ajuns acasa la Sichevita, omul a trecut cu bine peste pardaful primit de la navasta lui cea nabadaiosa, ce dorea din tot sufletul ca ofiterul SRI sa fie cel dintai condamnat penal, ca sa se invete el minte si sa se eschiveze de la invitatii noaptea sub clar de luna.

.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         

Din nou despre mostenirea Mariei Beloia (urmare)

Din nou despre mostenirea Mariei Beloia

Din episoadele precedente:

Maria si Pavel Beloia decid sa revina la Sichevita, unde sunt co-mostenitori ai averilor lasate de inaintasii lor, insa se lovesc, si unul si altul, de oponenta rudelor lor ce se instapanisera si pe partea ce li se cuvenea lor.

http://saul-beloia.blogspot.ro/2015/06/povestea-averii-lui-pavel-jian-de-pe.html

*

http://saul-beloia.blogspot.ro/2015/06/povestea-mostenirii-mariei-beloia-de-la.html

Sotul nepoatei, viitorul reclamant

Sa ne intelegem: Maria nu si-a revendicat drepturile succesorale pentru ca acestea i-ar fi adus vreun venit. Mai intai, a mostenit de la parintii sai si de la fratele ei atata pamant ca nu il poate lucra si pentru asta, de cativa ani roadele sunt lasate vecinilor. Mai apoi, nici nu s-a pus problema ca terenurile pe care parintii ei le-au vandut ori le-au daruit unora dintre vecini sa devina obiect de revendicare ulterioara. 

Vecinului Meila Jurca i-au fost daruiti cativa mii de metri patrati ca sa isi poata construi o casa la Carsie. 

Vecinului Iliuta Iedu – de asemenea – i-a fost vanduti alti cativa mii de metri patrati ca sa isi poata face gradina la Carsie. 

Mai multor vecini li s-a dat drept de servitute gratuita prin pamanturile lor, ca sa poata circula de la locuinte pana la drumul judetean ce treverseaza localitatea. Maria nu a contestat niciunul dintre actele parintilor ei, ea respectandu-le vointa.

In sfarsit, la Sichevita cea mai ieftina marfa este terenul. In anii 2014 si 2015 la Sichevita s-au vandut pamanturi ca niciodata in istoria comunei: zeci si zeci de hectare de teren au fost cumparate de un colectionar din Lugoj, la preturi de nimic, respectivul platind suma derizorie de 2.000 lei pe hectar. Potrivit regulii de trei simpla, daca 10.000 de metri patrati costa doar 2000 de lei, cei 2215 de metri patrati ce constituie marul discordiei in speta de fata, ar costa o cincime, adica vreo 400-500 de lei! 

In speta cu pricina nu valoarea terenului ii mana in lupta pe protestatari, ci altceva: compararea nemotivata cu cineva de alt nivel de educatie, invidia si poate si incultura, dar si alte tare omenesti. Pentru cei 2215 metri patrati, costurile din justitie ajunsesera la cca 5.000 de lei, cheltuieli suportate de fiica lui Ilie si de sotul ei, probabil.

Asa cum se intampla adeseori intre vecini, era greu de acceptat ca Maria, dand dovada de cumpatare si intelepciune, si-a randuit viata in asa fel incat sa aiba batranete senina. In familia ei nu sunt certuri si batai ca in alte familii, ea primeste de la nepoti, de la fiu si de la sot respectul pe care il merita, are un trai indestulat si nu duce lipsa de nimic. Munceste de dimineata pana seara, face pomeni vecinilor, vorbeste frumos cu toata lumea si nimeni nu a auzit vreodata vreo barfa din gura ei. Dar adevarurile rostite de ea cu privire la pronuntarea justitiei fara indoiala ca starnesc invidia si ura unora ce nu sunt de acord cu justitia, dar sunt caracterizati in comunitate drept lenesi, barfitori, cu obiceiuri proaste si reputatii indoielnice.

In corul rudelor pizmase ale Mariei s-a facut remarcat si a devenit liderul opozitiei ginerele defunctului ei verisor adoptiv Ilie. Si acesta era om de treaba de felul lui, harnic si muncitor, ce invatase bine in tinerete la scoala profesionala meseria de mecanic de utilaje grele, dar care se dovedise de foarte multe ori usor de influentat de catre consoarta sa, mai ambitioasa si mai pornita chiar decat cei toti ceilalti la un loc. Se vorbea prin comuna ca acea consoarta ar mai fi avut si alte motive de invidie si ciuda in contra familiei Beloia, dar nefiind fapte concrete, nimeni nu vorbeste despre acest subiect si de fapt chiar de ar exista, parca poti pune baza pe vorbele lumii?  

Acel vajnic sot, bine amorsat de ambitioasa sa soata, nu se stie cum, dar si-a „rezolvat” pe cale administrativa un drept al sau personal si individual, de proprietate asupra unei suprafete de 2215 metri patrati, care facea parte dintr-o parcela mai mare ce fusese dezmembrata prin hotararea instantei si atribuita in cote parti Mariei si acelui Ilie dimpreuna cu cei trei copii ai lui. Ginerele in cauza folosea de buna credinta de multi ani acea bucatica de 2215 mp, dar la cartea funciara nu figurau stramosii lui, ci ai sotiei sale si ai Mariei, Stevan si Vasa Bora! Cei 2215 mp fusesera atribuiti de instanta Mariei Beloia si pentru a-si intra in drepturi, aceasta ajunsese in conflict judiciar cu sotul nepoatei ei.  

In mod straniu insa, prin acea „rezolvare” a unei supra-intabulari, facuta de vajnicul sot, nu a scos-o de la cartea funciara nici pe Maria, nici pe socrul sau si pe cei trei copii ai lui, asa cum ar fi trebuit sa se intample! 

Topograful ce a instrumentat minunatia a clonat vechea carte funciara, si-a intabulat clientul in ea, dar pe Maria si rudele sotiei sale, proprietari in devalmasie, nu a putut sa ii radieze, intrucat ar fi avut nevoie pentru asta de o sentinta judecatoreasca favorabila, ceea ce era evident ca nu avea cum sa primeasca.

Pe cale administrativa insa, actul de proprietate s-a putut face. Cu ajutorul unui certificat de atestare fiscala, potrivit caruia vajnicul sot era cunoscut chipurile ca proprietar, a unui proces verbal de identificare a terenului, acte eliberate in Primaria Sichevita, cu declaratiile unor vecini ce au semnat fara sa stie ce semneaza, s-a ajuns la un notar ce a fost de acord si a autentificat un contract de donatie, ce a devenit act de proprietate.

Acum, parcela in cauza are proprietari diferiti, mentionati in doua carti funciare diferite – in cea initiala Maria Beloia cu verisorul adoptiv Ilie si cei trei copii ai lui, iar in cea de-a doua, sotul nepoatei nabadaioase! Lucru nemaiauzit pana acum! Decat, poate, doar prin institutiile de cadastru din Caras Severin, care in anul 2013 au creat precedentul, adevarata struto-camila imobiliara, in fata careia toti cunoscatorii se mira indelung, isi scuipa in san si spun ca asa ceva nu exista! 

Acel vajnic sot, intocmind acel act de proprietate pe numele lui personal, a deposedat de mostenirea dupa Stevan Bora, pe socrul sau Ilie, pe cei doi cumnati – Gavrila si Tomita si – atentie ! – chiar si pe propria lui sotie! Iar pe Maria a deposedat-o de mostenirea dupa Vasa Bora.

Fapta care, cum spuneam, treneaza prin sertarele procurorilor, caci fara sa intre in polemicile si barfele rurale privind „nedreptatile” ce le-a facut Maria  Beloia rudelor sale, aceasta s-a dus din nou la justitie sa ceara ceea ce i se cuvenea – dreptul de a-si folosi terenul ce ii fusese atribuit prin sentinta judecatoreasca, cu care fusese pusa in posesie de catre comisia de executare silita si pentru care platea taxe la primarie.

De aceasta data insa, dupa ce a pus ochii in pamant, justitia a dovedit ca mai are o fata! Una hidoasa, de care se tot vorbeste la televizor fara ca nimeni sa auda insa. Maria Beloia avea sa se loveasca de flexibilitatea cercetarii penale, care ba aci vedea fapta, ba aci nu o mai vedea. Ba aci se incepea cercetarea penala pentru fapta de tulburare de posesie, ba aci se oprea cand se ajungea la faptuitor. Ba aici vedea fapta de nerespectare a hotararii judecatoresti, ba aici nu mai vedea nimic.

.

Povestea mostenirii Mariei Beloia de la Carsie (urmare)

A doua grupa de rude pizmase: cele ale Mariei

Daca in ce il priveste pe Pavel Beloia, cea care ii contesta dreptul de mostenire asupra unei cote parti din ceea ce mai ramasese din averea parintilor, dupa ce vanduse in stanga si in dreapta, ii era lui ruda de sange, fiind vorba chiar de sora lui, Maria nu avea rude de sange cu care sa imparta averea bunicilor ei. Ea mostenise de la strabunici impreuna cu un anume Ilie, un tanar sarac dar harnic ce fusese infiat prin 1960 de catre Stevan Bora, fratele bunicului ei Vasa Bora (cu totii de fapt numiti Jurca in acte dar strigati Bora de catre lumea din sat).

Asa se face ca acel Ilie, desi nu era ruda de sange cu Maria, a devenit succesor alaturi de ea si s-a opus dorintei ei de a-si mosteni parintii, bunicii si strabunicii. Interesant a fost faptul ca daca la inceput acel Ilie a acceptat faptul ca mostenirea se imparte potrivit legii intre el si Maria, ulterior cineva a bagat batul prin gard, l-a instigat sa faca pe dos, sa se opuna, iar ceea ce a rezultat inca se afla prin sertarele procurorilor cu incepere din anul 2011. Mai tarziu avea sa se afle prin sat ca batul fusese bagat chiar de fiica acelui Ilie, careia ii placea sa se joace cu batul, din cu totul si cu totul alte motive decat cele succesorale.

Vazand ce se intampla cu verisorul ei cel adoptiv, Maria s-a dus in instanta, a cerut sistarea proprietatii lor comune printr-un partaj judiciar, Ilie s-a declinat si a chemat la judecata si pe cei trei copii ai lui. La sfarsit, Mariei i s-a dat dreptate in anul 2011, prin sentinta 581– anume ca cele cinci terenuri se impart intre cei doi, cee ace semnifica faptul ca legea inflexibila nu poate refuza o cerere de partajare. Dupa iesirea din indiviziune comisia de executare silita a pus-o in posesie cu 5 parcele de teren ce i se cuveneau, ea si-a recuperat ulterior cheltuielile de judecata, cele cadastrale, de dezmembrare, intabulare si de executare silita, in total cam 5.000 de lei, dupa care si-a vazut de ale ei. Avea prea multa treaba in casa, in curte si in livada parinteasca, ca sa mai stea si la taclale si la certuri peste gard.

Neacordand atentie zgomotelor ce veneau dinspre corul rudelor pizmase, fara sa vrea, Maria de fapt atata  focul si mai rau. Rudele cele pizmase si mai ales acea fiica a verisorului ei nu a putut admite faptul ca visul ei de a deveni unica mostenitoare se vor spulbera si ca ceea ce socotise ca i se cuvine in intregime, acum se imputineaza prin impartirea cu oraseanca. Ca atare, desi la proces au tacut malc, fara sa se opuna cererii de separare a mostenirii comune, ulterior s-au opus punerii in executare a sentintei instantei, executorului judecatoresc, dispozitiei si actelor intocmite de catre acesta, au refuzat sa se supuna, au rupt tarusii batuti la hotare de catre comisia de punere in posesie, au strigat in gura mare ca judecata a fost stramba, ca prin sentinta au fost nedreptatite si ca terenurile le apartin doar lor din mosi-stramosi.

Curios, caci niciodata, acele rude nu au cerut anularea sentintei 581 din 2011 pe calea unei cereri de revizuire. Le fusese mai comod sa tipe in gura mare ca pamantul este al lor in intregime, decat sa mearga in fata unui judecator caruia sa ii dovedeasca cu acte si cu martori ca Maria nu are nici un drept de mostenire. Pe acele rude pizmase le interesa mai mult ca lumea din sat sa auda varianta lor, decat sa se supuna sentintei existente ori sa ceara si sa obtina una noua, prin care maria sa fie dezmostenita.

Rudele cele pizmase au tactici comune

Conduita refractara a rudelor Mariei semana izbitor cu cea a rudelor lui Pavel, mesajele raspandite in comuna semanau izbitor, uneori chiar expresiile folosite in defaimarea celor doi soti erau identice. Chiar si strategia de izolare a celor doi fata de restul comunitatii era identica, ambele familii de rude cerand cunoscutilor comuni sa ii ocoleasca pe Maria, pe Pavel si pe fiul lor si sa nu aiba de-a face cu ei. A fost adeseori amuzant pentru cei trei sa afle de la cunoscuti si rude din comuna care ii pretuiau si ii respectau, ca neamurile cele gurese, dupa ce ii intoxicasera cu versiuni mincinoase, le cerusera sa nu mai stea de vorba cu „clanul” Jienilor (numele ramas ca si porecla Beloiestilor, dupa Pavel Jian din Valea ravensca, bunicul lui Pavel Beloia)! 

Toate aceste asemanari se pot explica nu doar prin lipsa de inspiratie si pricepere in a-i defaima in mod diferentiat pe „Jieni”, cat mai ales prin aceea ca locuinta rudelor Mariei se afla situata peste drum de locuinta surorii lui Pavel, fiind lesne de presupus ca, in lipsa de alte preocupari, cele doua familii de vecini guresi sedeau adeseori la barfa si puneau la cale conspiratii menite sa creeze un deficit de imagine si mai apoi sa ii izgoneasca din comuna pe adversarii lor comuni. 

Ba, ca sa le creasca sortii de izbanda, prin comuna se vorbeste ca si-au creat aliati fie prin politia rurala din comuna, fie printre fosti functionari ai administratiei locale ce le-au promis marea cu sarea si victoria finala. De fapt, mintindu-i. Fara niciun motiv! (va urma) 

.

Povestea averii lui Pavel Jian de pe Valea Ravensca

Povestea averii lui Pavel Jian de pe Valea Ravensca

Sotii Maria si Pavel Beloia se nascusera si crescusera in vremea razboiului, in feerica comuna caraseana Sichevita, de pe malul Dunarii. Acolo s-au cunoscut, si-au intemeiat o familie si cand fiul lor a inceput sa creasca, pentru a-i da sansa unei cariere urbane, si-au lasat parintii in urma si s-au mutat la Timisoara, unde si-au urmat viata, acasa venind in vizita doar in concedii si la sarbatori.

Venim inapoi! Nu vrem sa veniti, plecati!

Dupa pensionare, cei doi soti si-au lasat la oras fiul si nepotii, iar ei, stiind ca cine isi uita locul nasterii se condamna pe sine la uitare, s-au reintors in comuna natala, la casele parintesti. Nu mai traiau nici parintii Mariei, nici ai lui Pavel. Se odihneau la umbra de monumente funerare ridicate de copiii lor, asa cum se face.

Celor doi insa, nu avea sa le fie intreaga bucuria reintoarcerii definitive in locul unde bausera apa intaia oara! Pe cat de mare a fost pentru ei bucuria revenirii in Sichevita, pe atat de mare a fost supararea unora din rudele lor, ramase in averile parintilor lor. Acele rude i-au privit cu pizma pe orasenii cu pensii mari ce acum isi cereau partea ce li se cuvenea din mostenire, i-au primit cu ura, i-au barfit, le-au scos vorbe prin comuna, le-au spus in fata vorbe urate si au incercat sa ii puna pe fuga printr-un lung sir de faradelegi.

Rudele pizmase ale lui Pavel

Lui Pavel, sotiei si fiului sau, sora sa i-a strigat in obraz vorbe nerusinate, iar prin comuna a raspandit ca ea a fost cea jignita. A vandut terenuri ale parintilor impreuna cu sotul ei si nu recunoaste nici macar cand cumparatorii vin cu chitanta la primarie sa isi reclame presupusul drept. Fiul ei, nepotul lui Pavel, i-a iesit cu securea in fata si a oprit tractorul adus sa are si sa insamanteze pamantul si mama lui s-a plans in gura mare prin sat ca i se ia mostenirea lasata ei de parinti! Impreuna, cei doi l-au chemat pe pavel si familia lui sa stranga impreuna roadele pomilor din livada, ia-u cerut si au primit bani pe cota ce ii revenea lui. Au vandut toate acareturile din gospodarie si au pretins ca Pavel a facut asta, ori ca au fost furate de catre vecini. Au pus lacate pe toate usile casei parintesti si au lasat-o in paragina, spunand lumii ca o vor darama si vor vinde materialele rezultate, pentru ca Pavel nu mai are nici un drept la mostenirea parinteasca. Au ticluit scrisori de denunturi anonime catre autoritati, reclamandu-l pe Pavel si pe fiul lui ca ar fi furat piatra de constructii din albia raului din apropiere, dar dupa ancheta politiei si cea a Directiei Apelor, a rezultat ca faptele au fost savarsite chiar de catre acel nepot al lui Pavel, impreuna cu alti doi apropiati.

Rudele cele pizmase se bucurasera ani de zile fara oprelisti de folosinta intregii averi, pe care au  crescut si vandut turme de vite si de porci, iar acum se vedeau in situatia impartelii, ceea ce nu le convenea nicidecum. Dupa ce instrainasera parti din averea parintilor lor, rudele cele pizmase se instapanisera pe ce a mai ramas si acum se puneau de-a curmezisul, biruiti de teama ca vor trebui sa inapoieze banii catre acei imprudenti cumparatori ce nu intrebasera daca cel ce le vindea chiar are dreptul sa vanda de unul singur.

Pentru a scapa cu obrazul curat dar si pentru a ramane si cu partea de avere a lui Pavel, rudele sale au procedat ca si vulpea cu bursucul, adica au facut mizerie pentru a-l pune pe fuga. Au inceput sa prolifereze jigniri si insulte mai pe ascuns, mai pe fata. Cand au vazut hotararea orasenilor, au recurs la blesteme, la incuierea usilor, la schimbarea broastelor, la incuierea portilor si baterea lor in cuie etc etc. Dupa ce au pus lacate pe usile casei parintesti, interzicandu-le sa intre inauntru, au strigat in gura mare si au tocmit si pe altii sa faca la fel, cum ca cei doi soti nu mai au nici un drept de mostenire, deci – sa plece inapoi la oras, caci aici si-au pierdut toate drepturile de mostenire! (va urma)

.