Probabil ca articolul
de ieri este mai suparator decat altele care l-au vizat pe primar, mai ales pentru
ca sugereaza intimitati intre acesta si una dintre alegatoarele lui. Aceasta impresie - gresita - a
fost intarita de faptul ca ieri a trebuit sa inchei articolul si sa il public mai
repede decat credeam ca imi permite timpul, dar acum revin si adaug noi detalii
care vor face lumina.
Dar trebuie sa spun ca referirea la
lenjeria intima a acelei sustinatoare a primarului nu imi apartine mie, ci
chiar ei, sustinatoarei!
In urma cu
trei-patru ani, cand baba Dochia a decis ca familia fratelui ei nu mai are nici
un drept succesoral in casa de pe Valea Ravensca, in opinia ei aceasta apartinand
in totalitate familiei sale, a tocmit un tamp lar din vecini, care a schimbat usile.
Ulterior, Dochia batrana a refuzat sa ne dea si noua o cheie de la intrare.
Am cerut cheia o
data, am cerut-o de doua ori si cand am vazut ca baba da vina pe nora-sa, iar
aceasta pe soacra-sa, am inteles ca va urma un abuz a la Dochia! Murise de
cativa ani Milan Sorescu, cel ce tinuse in frau lacomiile femeii si fiului sau,
asa ca dupa acel trist eveniment devenise limpede ca se va incerca alungarea tatalui
meu.
Era in vremea cand,
la fiecare drum de la Timisoara la Sichevita, eu o anuntam pe Dina ca venim, ca
sa poata pregati bagajele ce trebuiau sa ajunga la copiii ei, ce erau studenti
la Timisoara. Aveam asadar, prilejul de a vorbi cu ea si cu soacra-sa, de
fiecare data cand incarcam in masina cutiile cu haine, pachete si borcane.
Intr-o buna zi,
Dina nu era acasa, am sunat-o sa vina de la magazin si am asteptat-o in strada.
Stand acolo, a venit la noi o femeie din vecini care ne vedea ca ii facem servicii
de curierat – si ne-a povestit printre altele si despre certurile oribile ce se
purtau in casa Dochiilor pe tema inchiderii usilor de pe Valea Ravensca. Varul
meu nu voia sa ni se interzica accesul in locuita, mai ales ca aceasta fusese
ridicata de parintii mei impreuna cu bunicii nostri comuni, mai ales ca aflase
ca dormim prin vecini cand mergem acolo, dar cele doua femei ni se opuneau din
toate puterile.
Intr-o asemenea
cearta, Dina a fost auzita strigand ca ea nu mai vrea ca eu si tatal meu sa
punem piciorul in acea casa, ca sa nu ii vedem chilotii!
Cand vecina
Dochiilor mi-a povestit aceasta intamplare, am tras concluzia ca Dina poarta
chiloti! Ceea ce nu era din cale afara de neobisnuit, dar totusi am ramas usor
surprins! Mi-am inchipuit ca poate ii este rusine sa i se vada lenjeria intima,
ceea ce ar fi fost normal, avand in vedere legaturile nostre de rudenie. Dar apoi
m-am gandit ca poate nu de-asta ii era ei rusine, ci pentru ca acea lenjerie ar
fi putut sa fie murdara! Sau rupta in fund! Sau patata cu te miri ce! Nici nu
mai contau motivele rusinii ei, asa ca am hotarat sa nu o mai intreb de cheile
de la casa. Aflasem destule si mi-era un fel de jena sa mai deschid subiectul!
Am trecut atunci peste
acea intamplare cu lenjeria si dupa o vreme s-a aflat si prin comuna despre acel
motiv cu chilotii, pentru care familia mea nu mai avea voie sa intre in casa in
care eu ma nascusem.
Ceva mai tarziu, i-am reprosat tamplarului din Valea Ravensca
ca nu ne-a dat si noua o cheie cand a montat broastele si l-am intrebat daca la
data cand a zidit usile la casa, a vazut lenjerii de dama atarnate pe sfoara
prin camere, sau aruncate pe sub pat ori pe sub masa.
Omul, cu care eram
prieten inca din copilarie, si care acum este cuscru cu primarul din comuna, stia
si el de afirmatia cu chilotii Dinei, asa ca a ras cu subinteles, dar nu mi-a
dat nici un raspuns, iar eu, intelegand despre ce este vorba, nu am mai
insistat!
Legatura facuta in
titlul articolului de ieri intre primar si lenjeria Dinei de aici a pornit: atat
primarul, prin actele sale abuzive prin care tatal meu a fost deposedat de
anumite cote parti din mostenirea sa de pe Valea Ravensca, cat si Dina, prin
ascunderea lenjeriei sale in locuinta cu pricina, au creat un front comun
impotriva familiei mele, hotarand ca familia mea nu mai are niciun drept acolo!
In plus, suparat nevoie mare pentru articolele anterioare
despre certificatele ce mi le refuzase, ca sa imi faca el mie bucata (!), primarul
a consiliat-o pe Dina (el, electrician a dat sfaturi juridice vanzatoarei de la
magazin!) sa intre in procesul de partaj judiciar si sa ceara pentru ea partea de locuinta ce o
mosteneste tatal meu!
Cu siguranta ca
Dinei ii trecusera multe prin cap dupa ce se maritase in neamul Dochiilor, dar la
asta chiar nu se gandise. Nici nu i-a trecut prin cap sa ceara la judecatorie sa
ii fie atribuita ei o casa pe care o construisera bunicii sotului ei, adica
Paladuica si Gaia Jian, impreuna cu fiul lor Pavel si nora lor Maria, la cativa
ani dupa ce Veta plecase in casa Dochiilor, cu burta la gura!
La inceput, Dina s-a
indoit ca sfatul primarului ar avea vreo sansa de reusita, dar cum acesta o tot
convingea si o tot convingea, pana la urma a inceput sa ii placa si ei! Ideea
era buna! Ce conta ca ea nici nu era nascuta cand s-a construit casa! Ce conta
ca nu are nicio legatura cu Jienii si cu Beloiestii, o casa e o casa si daca o
poti primi, de ce sa nu o ceri!
Numai ca primarul
i-a pus o conditie: dupa ce va muri Dochia batrana si ea poate va ramane
singura printr-un divort sau cine mai stie prin ce mijloc, acea casa de la Valea
Ravensca sa ii fie vanduta fiului sau cel ce abia s-a insurat cu fata tamplarului
din Valea Ravensca, intrucat acesta il va mosteni pe socru-sau si se va extinde
in actuala mosie a Beloiestilor, unind astfel cele doua proprietati despartite
una de alta doar de un curs de apa!
Planul primarului
avea si o parte ascunsa Dinei, de care ea nu stia – anume ca primarul a mai
incercat sa cumpere si casa din centru a fetelor lui Pau Marcu, dar ca nu poate
sa o fac afara stirea lui Pavel Jian, fratelui Dochiei cea batrana, care
figureaza la cartea funciara drept mostenitor al unei parti din acea casa.
De atatea ori s-au
tot intalnit primarul si cu Dina ca sa puna la cale acest plan, ca lumea din
sat, care fireste ca i-a remarcat, a tras cele mai nastrusnice concluzii si a
lansat cele mai suculente barfe – ca cei doi ar fi amanti, ca ea isi va lasa
barbatul si se va marita cu primarul cel holtei, ca vor pleaca impreuna din
Sichevita si vor incepe o viata noua la Timisoara, unde copiii lor au locuinte
etc etc.
Nici nu mai conteaza ce a spus lumea din sat, cert este ca intr-un
tarziu, zvonurile au ajuns si la urechile sotului, care de indata i-a bagat
mana in gat si i-a spus sa faca ce vrea, dar ca va fi vai si-amar de ea daca va
mai trebui inca o data sa spele cu matura si cu galeata rahaturile de pe fatada
casei!
Avand liber si de
la consort, Dina a facut ce a stiut ea cel mai bine! A cautat un tanar
si intreprinzator, avocat de meserie, i-a prezentat dorinta ei si la final l-a convins
sa o introduca in dosarul de partaj judiciar, cerand ca locuinta ridicata de
Beloiesti in Valea Ravensca sa ii fie atribuita ei sa sa poata ulterior sa
ajunga la primarul din Sichevita!
Zis si facut! Avocatul a scris o cerere de interventie asa cum
dorea clienta lui si a depus-o la judecatorie.
*
