 |
| Va zambesc eu, dar va iau portofelul una-doua! |
Cum spuneam zilele
trecute, la inceputul lui martie, dupa ce toate cele 12 parti din procesul de
partaj au fost citate, o echipa de experti, topografi si evaluatori, inarmata
cu un ordin judecatoresc scris, s-a deplasat pe Valea Ravensca pentru a
constata cine a vandut, cine a cumparat, ce a fost vandut si in ce baza legala
s-au putut intampla toate acestea cu cartile funciare blocate.
Ca sa impiedice aflarea
adevarului prin expertizare, paratii aveau insa pregatit un plan, gandit sa ii sperie
si sa ii puna pe fuga pe topografi. Greu de inteles, dar aliatii lor au fost
chiar cumparatorii pacaliti, pe care i-au asmutit impotriva echipei. Conform
planului pus la cale din timp, mai multi vecini, cumparatori de buna credinta, instigati
de cei ce i-au inselat, au incercat prin amenintari verbale si agresari fizice,
inclusiv prin chemarea politiei, sa impiedice expertizarea terenurilor, a locuintelor
si a anexelor.
Fideli obiceiului
lor primitiv de a scapa impingand in fata pe altcineva, ei stand ascunsi in dos,
Dochiile si Lazarovicii au procedat in acelasi mod si de data asta.
De aceea, pentru modul in care chiar si acum dupa ani si ani, se lasa mintiti, manipulati si
prostiti, merita amintiti si premiati pentru naivitatea lor, urmatorii sateni:
Hergane Adi-Pauta, un tanar de treaba si nepregatit pentru viata intre rechini imobiliari, care a platit jumatate de miliard Lazarovicilor pe o proprietate ce nu le apartinea doar lor, a fost penultimul pacalit pe Valea Ravensca.
Spun penultimul, caci ultimul loc pe lista pacalitilor il ocupa o familie onesta din Gornea, ruda cu Beloiestii si cu Dochiile dinspre maica Ana Jian, mama bunicii Paladuica.
Radonea Mon, care a
platit unei vecine, prin 2007, - Persa Beloia - o suma de bani fara nici un act
(„ca asa era pe-atunci, nu era voie sa se
vanda pamanturile”. As, notarii autentificau si pe atunci contracte de vanzare
de terenuri, sub masca vanzarii unei case de care apartineau acele terenuri)
in contra unei jumatati de Ornit (4500
mp) ce nu apartinuse acesteia niciodata. De ce-o fi dat bani Radonea vecinei
Persa Beloia, cand proprietari erau alti beloiesti, este greu de aflat!
Jurita Vichentie, cel ce a platit in 1993 o alta suma de bani Dochiei batrane si tatalui ei, in
contra unui contract provizoriu („ca asa era pe-atunci…”), act ce a fost
desfiintat in 1996 de Dochia si tatal ei, printr-un contract de intretinere
semnat intre ei la notar.
Moza Ana, care a
platit o alta suma de bani lui Milan Dochia, in contra parcelei de 9800 mp –
Poiana Sarbului, fara nici un act valid („ca asa era pe-atunci…”). A primit
atunci de la Dochii, de fapt de la Milan, o chitanta de mana, pe care tot
acesta i-a si rupt-o in primarie in fata fiului ei, cand i s-au cerut acte
notariale, dupa ce a aflat ca acea simpla chitanta nu ii confera si drepturi
tabulare de proprietate.
Imbroboduita de
Dochii, Ana Moza continua si acum, dupa ani si ani, sa ii ceara tatalui meu
banii ce i-a platit Dochiilor.
Abia incoace am
aflat cum a fost mintita biata femeie de catre Dochii: cere-i tu fratelui meu
banii de pe Poiana Sarbului, ca el tot are sa imi dea mie niste bani, pe partea
de casa din sat a bunicului nostru Veselin Beloia de la Straneac, pe care a
mostenit-o singur si apoi a vandut-o lui Sica a lui Popa Ghita.
Biata Ana Moza nu
stie adevaratele dedesubturi ale acelei povesti: Deda Veselin s-a dat in intretinere
tatalui meu, invatator la Carsie in acea vreme, dupa ce o parte dintre nepoti
l-au batut si scos afara din coliba lui de la Straneac. L-a ales pe tatal meu
intrucat baba Dochia, prima nepoata consultata, a refuzat sa il ia in
intretinere, spunand ca are ea destui mosi din partea sotului, pe care sa ii
spele la fund. Asadar parintii mei l-au ingrijit pe deda Veselin, dar Dochia
batrana pretinde sa i se dea bani.
Adica tatal meu sa ii
achite datoria fata de Ana Moza. Destepta baba! A luat banii, a cumparat un apartament
la Timisoara fiului ei, iar acum vrea ca altcineva sa ii stinga datoriile!
 |
| Asta sunt eu! |
Acel
apartament, asa cum a venit prin inselaciune, tot asa s-a si dus – printr-o
alta inselaciune, inca si mai mare: neamtul
ce l-a „cumparat” de la Dochii (de fapt l-a primit printr-un schimb in natura!)
nu le-a oferit acestora in schimb decat doua valturi ruginite ale unei mori de
faina veche, dezafectata undeva in pusta timisana.
Montata la
Sichevita, moara Dochiilor a functionat o vreme, apoi s-a inchis din motive pe
care satenii le stiu mai bine decat mine.
****
