Mama mea, doua analfabete si mos Dragotin,
la o comemorare a bunicilor de pe Valea Ravensca
Scriam
mai demult ca intre Dochii si Lazarovici au aparut anumite tensiuni si discutii. Neintelegerile
s-au produs dupa ce, cu ajutorul unui topograf, si unii si altii s-au intabulat
illegal cu partea de mostenire a tatalui meu si apoi si-au vandut-o intre ei.
Bun,
pe nimeni nu mai mira afacerile imobiliare de la Iova Dochia incoace, dar unii
prin comuna s-au mirat putin auzind ca in acestea a intrat socrul unui politist
de frontiera insurat in Sichevita.
Dupa
ce eu aflasem despre magarie si scrisesem pe blog, capii celor doua clanuri s-au
intalnit pentru a-si pregati apararea impotriva mea si chiar au hotarat sa ma
dea in judecata, numai ca avocatul i-a trimis la plimbare, sfatuindu-I sa zica
mersi ca eu nu am formulat plangere penala pentru afacerile lor imobiliare.
La ultima
lor intalnire, cei doi asociati au avut o discutie pe ton ridicat, in care
si-au aruncat in obraz acuze ca au neglijat sa apere secretul tranzactiei. Unul
l-a numit pe celalalt informator, iar celalalt pur si simplu i-a spus de la
obraz ca este un traficant de motorina. (!) Treaba lor cu ce se ocupa!
Iata
ca divergentele dintre ei s-au intensificat si s-a ajuns pana acolo incat au
ajuns ca una din parti sa imi furnizeze informatii despre cealalta – nu direct,
ci printr-un interpus. Asta, daca nu
cumva pe margine sade un al treilea, dispus sa bage batul prin gard si pe
fondul atatarii certurilor, sa isi resolve propriile interese in raport cu cei
doi sau cu nevestele lor.
Mai
precis, cineva mi-a cerut telephonic sa il intalnesc (“in conditii de
protectie”!!!), intrucat are sa imi dea o fotografie si o informatie. Stiam
despre ins ca face parete dintre dubiosii comunei, iar seara tarziu cand a
venit la intalnire, mirosea a tuica si a balegar de vaca.
Fotografia
ii arata pe Lazarovicii cei batrani si pe Dochia cea batrana stand la masa
parintilor mei cu ocazia unui eveniment din familia noastra. Asta, fireste, cu
mult inainte ca baba Nasta sa ii fure tatalui mei partea lui de mostenire si sa
o doneze Dochiilor.
Bietul
mos Dragotin nici nu s-a gandit el la acea vreme ca dupa ce a fost chemat si
cinstit in casa noastra, memoria sa are sa fie murdarita prin actul samavolnic
al nevastei lui supravietuitoare analfabeta si a fiului lor, ajutati de un
agent de politie cu intrare la topografi
si la depozitele de carburanti ale unui sector de politie de frontiera.
Eu
unul nu stiu daca in Sichevita s-au mai petrecut astfel de evenimente – sa il
chemi pe om la masa ta si el sa iti infiga cutitul in spate! Cert este ca lipsa
de caracter si lacomia pot produce astfel de evenimente, iar drept dovada sade chiar
fotografia alaturata, pe care am scanat-o pe loc si i-am dat-o omului sa faca
cu ea ce stie el, eventual sa o returneze celui ce i-a dat-o.
Atat
despre poza primita.
Acum, ce
informatie credeti ca mi-a furnizat informatorul cu pricina? Sa vezi si sa nu
crezi! O informatie despre fiica Dochiei cea batrana, verisoara a mea, cea maritata
cu un june de treaba din sat, care acum activeaza in corul si consiliul
prezbiterial al unui lacas de cult cu prestanta.
Asadar
– ce informatie aveam sa primesc eu despre verisoara mea, noaptea, in timpul
unei intalniri caraghios de conspirative, organizata telephonic de un
informator deja desconspirat? Fireste, o informatie urata, care dupa ce o pune
pe verisoara mea intr-o lumina trista, pe fratele ei insa il pune din plin intr-o
lumina urata, pe care nici macar eu nu o cunosteam, dar in care el se scalda de
ani de zile impreuna cu mama si cu nevasta lui.
De
fapt, informatia primita despre verisoara mea mi-a aratat ca Dochiile se
balacesc in acea mocirla cu mult inainte de a afla eu asta, inca de pe vremea
cand Milan Dochia traia si manca bataie pentru ca nu voia sa renunte la avere.
Ce
spune asadar acea informatie?
Spune
ca, avid dupa avere, lacom dupa pamanturi, fiul Dochiei nu se da in laturi sa
faca ce a facut si bunicul sau. Adica, vrea sa smulga averea mamei lui, in
ultimele ei zile de viata, ducand-o cu forta la notar si obligand-o sa ii faca transferul
de proiprietate.
Dar nu
doar pe mama lui vrea el cu aceasta ocazie sa o deposedeze la sfarsitul vietii
ei, ci si pe sora sa, pe verisoara mea.
Cat de
mult poate spune o informatie, astfel inca sa releve caracterele duplicitare si
urate, dar murdare, ale celor la care se refera, mai ales o informatie adusa de
un ins indoielnic? Aducatorul ei era cu siguranta un simplu interpus, care imi
reproducea cu stangacie, in mod mecanic, niste propozitii otravite, probabil
fara sa realizeze in intregime ce se ascunde in spatele lor.
Am
ascultat de mai multe ori inregistrarea facuta cu telefonul in timpul
intalnirii ce voia sa para organizata ca la securitate, desi avea un puternic
iz militienesc si la final am reusit sa desprind cateva idei.
Mai
intai, am inteles ca mi se vorbeste despre oameni lipsiti de character si ca
cineva incearca antrenarea mea intr-un asa zis act justitiar, favorabil
verisoarei mele, bazat pe o presupusa ura a mea la adresa mamei, fratelui si
cumnatei ei.
Numai
ca premisa organizatorului intalnirii, ce incerca in mod stangaci sa ma
intoxice, pe moine, care am un master in comunicare, era complet gresita. Si
pornind de la premisa gresita, el nu putea ajunge decat la o concluzie gresita,
caci eu nu urasc nici familia Dochiilor, nici pe cea a Lazarovicilor.
Ei
m-or fi urand pe mine pentru ca le scot la vedere rufele si caracterele
murdare, dar eu pe ei – pur si simplu nu ii urasc. Doar ii dispretuiesc si cand
ii vad intorc capul si ii evit, iar ei stiu foarte bine de ce, asa cum toata
lumea din Sichevita stie.
Crezand
ca incepe cu o bomba, informatorul de influenta mi-a confiat faptul ca in anul
2007, dupa ce a murit Milan Dochia, verisoara mea fusese convinsa sa renunte la
partea de mostenire dupa tatal ei, lucru pe care dupa ce l-a facut in fata
notarului, l-a regretat imediat.
Stiam
toate astea chiar de la ea inca din 2012, le aflasem in timpul unei calatorii
cu autobuzul de la Timisoara la Moldova Noua, pe care din intamplare o facusem
impreuna. Cu acea ocazie ii dadusem verisoarei un dosar cu documente ce aratau
ca pe durata campaniei electorale din acel an, unul dintre cei doi competitor
locali incercase in mod murdar sa ma capaciteze impotriva celuilalt, intocmind
reclamatii anonime cum ca eu si tatal meu am fi furat pe Valea Ravensca cateva
tone de piatra, material care dupa cercetari s-a stabilit ca fusesera furat de
fapt chiar de fratele ei.
Hotul
fiind in familia Dochiilor, ea s-a dus cu acel dosar la mama ei, analfabeta
baba Dochia si i-a spus ca eu l-as fi reclamat pe frate-su ca a furat, desi in
acele hartii se vedea clar ca cel reclamat eram meu si tatal meu. Mai tarziu, babornita
mi-a reprosat ca i-as fi reclamat fiul la politie, desi reclamatiile anonime la
adresa mea fusesera depuse in cu totul alta parte.
Nu
m-am suparat atunci nici pe baba caci era batrana si proasta, nici pe verisoara
mea, care era vadit tulburata dupa ce a inteles ca documentele din dosar erau
copii ale actelor de cercetare ce il stabilisera drept faptas al furtului pe
fratele ei. Dar sigur, puse in fata unei babe analfabete, acele documente au
avut tot atata valoare ca si margaritarii aruncati la porci.
In
continuare, am inteles de la informatorul de pripas ca nu demult, acel frate i-ar
fi cerut surorii lui sa renunte si la mostenirea dupa mama lor. Lucru pe care
ea l-ar fi refuzat, motivand ca nu va repeta greseala din urma cu 10 ani, ca si
ea are un copil la Timisoara ce are nevoie de sprijin. Mai mult, in acea
discutie, verisoara i-ar fi cerut fratelui sa fie el de data asta cel ce renunta
la mostenire si astfel sa readuca intre ei egalitatea. Lucru pe care probabil
celalalt nu l-a acceptat.
Buuuun!
Ce a mai spus informatorul meu cel de taina?
Potrivit
relatarii sale, lucrurile murdare de-abia acum incep: vazand ca sora se tine
tare pe pozitie si nu vrea sa isi mai cedeze inca o data dreptul de
mostenitoare, fratele si cumnata ar fi consultat un notar ca sa afle cum pot
proceda ca sa isi adjudece totusi in mod intergral mostenirea dupa Dochia cea
batrana, inca in vremea cat aceasta isi traieste ultimele zile.
Informatorul
nu a stiut sa imi spuna ce raspuns s-a primit de la nortar, dar il dau eu aici:
cei doi soti isi pot insusi partea de avere a Dochiei cea batrana, prejudicind-o
astfel pe verisoara mea, doar in conditiile in care Dochia batrana le vinde
lor, prin act authentic, partea ei de avere.
S-or
fi dus ei la notar, nu s-or fi dus, asta omul nu mai stia sa imi spuna si nici
eu nu m-am interest, sau cel ce il instruise si trimisese la mine nu a dorit sa
imi transmita si acest capat de informative, daca l-a detinut.
Dar in
mod straniu, informatorul nocturn a stiut sa imi spuna urmatoarele detalii
incredibile: anume, ca Dochiei cea batrana inca nu i sa spus ca urmeaza sa fie
dusa la notar, iar cand i se va spune, ea atat va sti de acasa - ca va semna o
procura necesara in procesul cu tatal meu. Batrana, analfabeta si surda,
indifferent ca notarul ii va explica detaliat ce anume semneaza, ea va pune degetul
in baza a ceea ce stie de acasa.
***
