Mamo Nasto, mamo Nasto!

Nu am crezut niciodata ca oameni din Valea Ravensca a copilariei mele, oameni de varsta parintilor mei, in a caror curte m-am jucat cu copiii lor, imi vor ridica vreodata semne de intrebare cu privire la cinstea si omenia lor! Crescusem la Sichevita pana la varsta de 10 ani si invatasem ca acolo oamenii sunt cinstiti si cu obrazul subtire! Ca nu te inseala privindu-te in ochi! Ca nu iti baga mana in buzunar ca sa iti fure maruntisul!

Ma inselasem amarnic si si viata avea sa ma confrunte cu adevarul, acum dupa 50 de ani!

Niciodata nu mi-am inchipuit ca va trebui sa arat cu degetul spre oameni ce se apropie acum de varsta de 80 de ani si sa le spun, cu acte doveditoare in mana – „Sunteti necinstiti! Ati conspirat impotriva unuia impreuna cu care v-ati jucat in copilaria voastra. Cum va mai puteti uita in ochii lui acum? Cum v-ati crescut copiii si nepotii? Macar pe ei i-ati invatat sa fie cinstiti?”

Din pacate, viata te aduce in cele mai delicate situatii, si ca sa iti arate ca desi tu esti cinstit cu toata lumea, te obliga sa ii prinzi pe cei necinstiti cu mana in buzunarul parintelui tau! Si dupa aceea, sa stai si sa te intrebi daca sa ii arati obrazul acelui batran sau sa taci si sa te prefaci ca nu l-ai vazut in ograda ta, venit la furat!

Aflasem din povestirile vecinilor de la Carsie ca exista hoti, dar unii rudimentari, saraci si puturosi, care iti otravesc cainele, sar gardul in curte, iti fura ceapa pusa la uscat si fug cu sacul plin! Sau ca isi imping copilul printr-o gaura din frontonul de la podul casei tale si il invata sa le arunce ceapa si cartofii din pod, una cate una, pe sub streasina. Hotii rudimentare, la indemana oricarui gainar!

Dar sa aflu ca un vecin se apuca sa faca acte notariale si in baza lor se intabuleaza cu curtea si cu casa vecinilor, cu casa construita de parintii si bunicii mei, cu banii primiti din vanzarea dotei mamei mele – cele doua terenuri de la capul satului -  asta intrece orice inchipuire si iti starneste hohote de ras! Un ras amar, din pacate!

Cu atat mai prelung este rasul cand necinstitul dovedit este o vecina despre care recent am aflat ca imi este ruda, mama verisorului meu Damu, cel cu care ma jucam impreuna mai adesea in curtea parintilor lui, ca el nu prea era lasat sa vina la joaca la noi in curte!

Eram copil si pe atunci nu luam in seama asemenea detalii, dar acum, dupa 50 de ani, ma intreb – oare de ce parintii lui nu il lasau sa vina la noi in casa? Ce motive or fi avut? Ce motive au avut mai tarziu, sa se bata cu parii pe tema unei pietre din hotarul comun? De ce acum copiii, nurorile, nepotii si stranepotii sunt pusi in situatia sa aplece ochii de rusine? Ce intamplari vechi de cand lumea s-au petrecut in tineretile parintilor celor ce acum sunt octogenari, ca sa fie nevoie de inselatorii ca la drumul mare, intre oameni ce se cunosc de cand s-au nascut, ba mai sunt si rude, avand stramosi comuni? Greu de spus!

Cert este ca cea careia cand eram copil eu ii spuneam Mama Nasta (mama!), una dintre mostenitorii averii comune a bunicii ei Anastasia Chitu si strabunicii mele - Ana Jian, acum a fost gasita ca s-a intabulat la cartea funciara cu parti din locuinta si din pamanturile Jienilor deveniti Beloiesti dupa 1935 (anul cand Gaia Beloia a venit ginere in casa pe Valea Ravensca) si a celorlalti mostenitori legali – Sorestii, Dochiile etc.

Intabularea mamei Nasta nu este ilegala, dar chiar si asa, tot ii pateaza obrazul, acum la batranete! Vreme de peste o suta de ani, noi, parintii, mosii si stramosii nostri, vecini fiind, am trait, lucrat si locuit in aceeasi carte funciara comuna – CF 31, care cuprinde sase-sapte lanturi de pamant, livezi, fanete, terenuri arabile si doua locuinte cu anexe. Desi in acte erau proprietari devalmasi, batranii trasesera hotare intre casele si pamanturile lor, cu toate ca, asa cum spuneam, sotul mamei Nasta se mai batea uneori cu Milan Dochia pentru cate un metru de pamant de la o margine de hotar.

Mama Nasta a vandut acum 5-6 ani intregul ei pamant, cu tot cu casa ei de pe Valea Ravensca, cu teren arabil, livezi, fanate, curte, casa si anexe, unui tanar, Pauta pe numele lui, baiat harnic si priceput la toate, venit din alt sat. Acte cadastrale i-a facut insa baiatului cu intarziere, abia in iunie 2015, dar era bine si acum!

Mama Nasta i-a facut acte acelui Pauta, dar fara a se separa de coproprietarii din acea CF 31, fara a cere mai intai partajul din averea comuna de sase-sapte lanturi. Multa lume spune ca cinstit ar fi fost ca mai intai sa se separe de vecinii/rudele ce veneau din Jieni si apoi din Beloiesti si apoi cu partea ei sa faca ce vrea, dar ea a procedat altfel si de aici aveau sa se nasca acte ce ii pun pete pe obrazul de femeie batrana!

Mai intai i-a facut acte lui Pauta pe toata averea ei, ceea ce, repet, era daca nu obligatoriu, era cel putin legal, cinstit si frumos, caci baiatul ii platise banii conform intelegerii de acum cinsi-sase ani! Acum, Pauta are in proprietate patru CF-uri noi, (30956, 30959, 30955 si 30962), care provin din vechea CF 31 si care aduna intreaga avere a mamei Nasta. Perfect moral si perfect legal pana aici!

Mai apoi, insa, ramanand coproprietara in CF 31 pentru restul de avere, cea aflata in curtea casei Beloiestilor, ce s-a gandit mama Nasta? Sa faca o dezbaterea succesorala la notarul cel batran si sa se intabuleze cu cota de avere ce apartinea exclusiv Beloiestilor si celorlalti mostenitori dupa Jieni – Sorestii, Dochiile etc!

Asta insemna ca dupa ce vanduse tot ce avusese in Valea Ravensca, prin acea dezbatere succesorala mama Nasta s-a intabulat cu titlu de mostenire si asupra  pamantului si casei lui Pavel Beloia si a surorii lui Elisabeta (baba Veta Dochia). Cata lipsa de moralitate! Ce gest urat!

Asadar, dupa ce mama Nasta isi vanduse toata averea, acum din cine stie ce motive (lacomie, nestiinta, prostie?) se intabula si pe cotele parti de mostenire la care avea dreptul legal, si asupra restului de avere din fosta CF 31, desi moral ar fi fost sa nu faca asta!

Adica desi nu participase, intre 1957 si 1960, la construirea acelei case alaturi de Gaia, Paladuica, Pavel si Maria, desi nu avea nici in clin nici in maneca cu terenul pe care aceasta fusese construita, fiind in afara hotarelor familiei sale, mama Nasta nu tine cont de toate acestea si devine acum proprietara unei parti din acea locuinta, din acea curte, in care nepoatele ei dupa fiu se jucasera cand erau mici. Desi mama mea isi vanduse dota primita de la parintii ei – cele doua platuri de la capul satului, ca sa poata fi terminata locuinta in care eu aveam sa ma nasc, acum mama Nasta se anunta a fi mostenitoare si proprietara pe o parte din acea curte, casa, anexe, livada, fanete si teren arabil! Anunta ca si cei doi copii ai ei, Damu si Marioara, cu copiii lor, vor fi proprietari mostenitori in acea avere!

Ceea ce depaseste orice inchipuire si ma face sa ma intreb cat de cinstita a fost intreaga ei viata aceasta femeie, mama Nasta, ruda in egala masura a tatalui meu si a babei Veta, daca acum, la batranete, face un act prin care se instapaneste asupra a ceva ce nu i-a apartinut niciodata!

Sigur, mama Nasta poate sa aiba obrazul gros si sa nu ii pese de actul imoral pe care l-a facut fara a se gandi ca are un copil si o fata, doua nepoate dupa Damu si doi nepoti dupa Marioara, care la randul lor au copii mari!

Se poate ca mamei Nasta sa nu ii pese ca Damu a avut de suferit atatea si atatea accidente si suferinte, ca i-au ars atatea si atatea masini, ca fiica sa a ramas vaduva dupa ce si-a pierdut agoniseala intregii vieti, sau ca in familia nepoatei sale s-au petrecut atatea morti fortate! Sau poate ca ii pasa, dar prefacandu-se ca nu stie nimic, se intreaba cu candoare de ce s-au intamplat toate acelea! Sa se intrebe linistita, nu mai are mult si va afla raspuns la toate!

Mamei Nasta poate ca nu ii pasa ca are stranepoti mari, aici in Romania si departe in Grecia, cu care acum se mandreste, dar care, cand vor ajunge mari, nu se vor mandri cu memoria ei, ca urmare a actelor lipsite de orice moralitate pe care ea le-a savarsit, acum la batranete! Ea va fi oale si ulcele cand stranepotii ei vor spune ca nu a fost frumos ceea ce a facut impotriva unor vecini si rude indepartate!

Fotografie din ianuarie 2015, 

facuta de mine in curtea casei mamei Nasta, 

Cu siguranta ca pe mama Nasta, pe Damu, pe Mariaora, pe lungul sir de nepoti si stranepoti nu ii vor ajunge blestemele Annei Weiss, cea care fusese taiata de vie cu cutitul de Iova Dochia ca sa spuna unde avea ingropat aurul si care apoi fusese sugrumata, dupa ce marturisise!

Asta, doar pana ce urmasii lui Milan Dochia vor afla de raptul produs de mama Nasta. Ei nu vor privi cu aceeasi ingaduinta ca si mine ceea ce mama Nasta a facut. Ei nu vor suporta gandul ca dupa ce l-au inselat pe Pavel ca sa ii ia si partea lui din averea comuna a Anei Jian, sa fie acum inlaturati de mama Nasta, care dupoa ce a luat bani de la Pauta pe partea ei, acum vrea sa devina stapana si pe partea lor!

Sa dea Dumnezeu sa nu ii ajunga pe toti acestia blestemele Anei Weiss, dar nici alte blesteme! Sa isi stapaneasca in liniste averea dobandita prin rapt si de unii si de altii, dar sa ridice ochii catre ceruri si sa ceara mila si iertare!

Din partea mea deja au primit-o si nu mai trebuie decat sa se descalceasca intre ei!

**

Dochiile

Afisul pus in usa casei in care m-am nascut.
"JOS SECURITATEA",  a incercat sa scrie un analfabet slab de minte,
potrivit celor spuse de invatatoarea lui

(urmare) Operatiunea de izgonire a familiei lui Pavel si de preluare a partii lui de mostenire, pusa la cale de catre sora lui, se afla acum in plina desfasurare. Cu mijloace zgomotoase si primitive, gratuite si inutile, straine de mediul rural din Sichevita, unde lumea este instruita, calculata si informata, familia Dochiilor savarseste pas cu pas acte deplorabile ce starnesc revolta celor care le devin victime, dar si  consatenilor lor.

Dochiile insa duc la indeplinire blesteme vechi, mostenite de la batrana evreica Anna Weiss.

Desi pozeaza in sarantocii satului, Dochiile feneficiaza de uriase sume de bani si se lafaie intr-o casa cu 9-10 camere. Ei arunca in stanga si in dreapta cu zecile de milioane catre avocati, topografi, martori si proprietari de terenuri, in incercarea de a opri partajul judiciar demarat la judecatorie.

Deja cheltuielile facute pana in prezent  au depasit cu mult valoarea de piata a pamantului aflat in litigiu. Ei insa nu mai judeca limpede, fiind orbiti de dorinta de a „demonstra”! De a arata lumii ca ei au dreptate! Ca ei sunt cei mai tari! Ca si cum cineva si-ar pune mintea cu ei! Fara ca cineva sa se puna la intrecere cu ei, ei simt nevoia competitiei. Si nevoia de a o castiga, chiar daca concureaza doar ei! De fapt, pe ei ii mana nevoia de a indeplini blesteme vechi. Pentru asta, nimeni nu isi pune mintea cu ei!

Anul acesta, pentru a doua oara in ultimii 4 ani, Dochiile au fost reclamati la politie pentru noi fapte de tulburare a linistii publice. Pentru a doua oara, prin eforturile nurorii sale, batrana cu suflet otravit si fiul ei cel usor de manipulat au scapat de amenda, dar se aleg cu o noua atentionare in partea organului de politie si se pun cu botul pe labe, aspect de altfel dorit de familia lui Pavel, care nestiind sa se certe, sa strige si sa urle, doreste liniste.

Anul acesta s-a demonstrat in instanta de judecata faptul ca in 1993 Dochiile au luat bani de la niste vecini, au semnat cu ei o promisiune de vanzare pentru un teren, apoi si-au intocmit intre ei acte notariale de trensferare a aceluasi teren, fara insa a mai da banii inapoi celor pe care astfel i-au pagubit! Slabi de inger si nestiutori de carte, vechii cumparatori (cu contract de cumparare si cu martori!) inca nu realizeaza capcana in care au fost atrasi in mod deliberat de catre Dochii, desi Pavel a tot incercat sa le deschida ochii in ultimii ani.

Necinstea este la loc de cinste. Dar necinstea nu exista fara minciuna. Si cum minciuna iese intotdeauna la suprafata, iese si necinstea odata cu ea!

In cele ce urmeaza vom face o demonstratie simpla, prin care se arata cum necinstea este adusa la suprafata de catre minciuna!

De multa vreme, de pe cand aveam 25 de ani, eu ma saturasem de minciunile lansate la adresa mea si a familiei mele de catre baba Dochia. Pentru ca ea nu fusese in stare ca creasca un copil capabil sa intre si el la scoala de ofiteri, din invidie fata de reusita mea la acea scoala, a incercat vreme de ani de zile, prin denunturi anonime facute la seful Departamentului Securitatii Statului, sa determine trecerea mea in rezerva pe motiv ca as fi ascuns faptul ca stra-strabunicii mei sunt originari din Banatul devenit sarbesc dupa razboi. Asadar, m-a denuntat (anonim, fireste) ca am rude in Yugoslavia, pe care nu le-as fi declarat! Atat a dus-o mintea, atat a facut!

Vazand ca denunturile ei nu sunt luate in seama, acele chestiuni fiind deja facute cunoscute inca din perioada intocmirii dosarului de candidatura la examenul de admitere la scoala militara, mincinoasa de Dochia s-a reorientat si m-a reclamat din nou, de data asta cu privire la faptul ca as avea o verisoara primara in Turcia, aspect pe care eu de asemenea l-as fi ascuns superiorilor mei.

Jurca Stela Gabriela, fiica fratelui mamei mele mi-a fost din punct de vedere juridic verisoara doar pana in anul in care, ea avand 12 ani iar eu 21, a obtinut aprobarea Consiliului de Stat de a fi infiata de catre seful cofetariei de la blocul turn din Orasu Nou, turcul Omer, care casatorindu-se cu fosta sotie a unchiului meu, Maria Martinovici din Coronini, a infiat-o si pe verisoara mea Gabi, care in acest fel a incetat sa mai fie ruda cu mine in acceptul legislatiei romanesti si turcesti.

Gabi traieste acum in Turcia, are o familie minunata, prin infiere a pierdut drepturile succesorale dupa tatal ei, dabandindu-le pe cele dupa tatal sau adoptiv. Ne aflam in legatura si ne bucuram de fiecare data cand putem vorbi depre copilaria noastra, traita la Carsie si Orasu Nou.

Confruntat cu delatiunile Dochiei, un fost primar din comuna insa, om demn si onest, cu coloana vertebrala, a refuzat sa falsifice anumite acte oficiale care sa confirme  minciunile acesteia si m-a prevenit ce vrea sa faca batrana. Nu i-am reprosat niciodata batranei delatoare, denuntatoare mincinoasa si cu caracter mai murdar decat propriile ei poale, toate aceste incercari de a-mi demola o cariera in uniforma cu frunze de stejar pe care si-ar fi dorit-o si  pentru fiul ei, dar care fiind slabut la toate capitolele, a sfarsit prin a deveni - printre altele –morarul satului.

Din acest motiv, fiind satul de minciunile acestei fiinte nevertebrate, pe care le raspandeste prin comuna otravind oamenii, de catava vreme am inceput sa spun adevarurile.

Ieri – adevarul despre modul incalificabil in care baba Veta incearca sa isi izgoneasca fratele din mostenirea comuna.

Astazi - adevarul despre baba Veta Dochia, care in urma cu 50 de ani a izgonit-o din casa pe cumnata sa si a devenit legatara blestemelor Annei Weis, cea care a fost sugrumata de Iova Dochia.

Maine – despre felul in care fiul ei si-a izgonit propria sora din casa si apoi a scos-o de la masa succesorala comuna.

Poimaine – despre ce se va putea intampla intre nepotii babei daca acestia nu isi cladesc o relatie ca intre frati. (va urma)

*

Varutu. Partea a doua

(urmare) 

Cand tatal varutului meu, Milan Dochia se lua de guler si se batea la propriu, cu rasteul de la jug, pentru o piatra din hotarul comun, cu vecinul Dragotin, tatal prietenului meu din copilarie – Damu, parintii mei ii duceau haine de schimb la spital mamei sale, trimisa singura cu autobuzul la Timisoara sa fie internata si operata fara haine curate la ea.

Cand tatal lui se afla in arest preventiv, fiind trimis in judecata pentru ca a infipt cutitul in Patru Moza, si dupa ce toata lumea i-a intors spatele (oare de ce?) tatal meu a fost singurul care a mers la avocatii ce refuzasera sa il apere, i-a platit si i-a convins sa mearga la arhiva, sa studieze dosarul penal si sa ii organizeze apararea. A cata deosebire intre parintii lui si ai mei? Nici nu mai stiu!

Cand el absolvea cu mare si debordanta mandrie si mare fala Liceul Agricol de la Berzasca, avand la orizont o stralucita cariera la coada vacii, eu ma inscriam la examenul de admitere de la Liceul CD Loga din Timisoara, eram declarat admis si in anul III infiintam si frecventam deja trei cenacluri literare in Timisoara, unul de science-fiction, unul de proza si unul de poezie, fara a mai aminti de olimpiadele castigate ani de-a randul! Iata cateva noi deosebiri intre doi verisori!

Cand eu, in 2007, ii duceam ultima bere tatalui sau aflat pe patul de moarte si i-o dadeam sa o bea cu paiul, el iesea cu securea in fata tatalui meu si il ameninta, pe el si pe Lae lu Tina venit sa are u bucata de pamant, ca ii taie pe amandoi daca continua sa are gradina casei cu tractorul. Buna deosebire, nu?

Si insul acesta a venit in vara asta, in curtea casei in care eu m-am nascut si am crescut si a strigat la mine „Securistule!” sa il puna martor pe Iosam Gaina si pe Mileva cum ii fur corcodusele, sa racneasca la mine sa plec de acolo, ca nu am niciun drept sa strang corcoduse din acea avere! Bun baiat, curat anticomunist si maret disident! Vai de el! De fapt, bun baiat, pentru ca o facea pentru a doua oara, dupa ce in 2011 procedase la fel, instigat de muma lui, adevarata veninoasa a familiei, in legatura cu niste prune de vara de data aceea…!

Insul acesta a scris pe un carton, ca un bun analfabet ce era, indemnul „Jos Securitatea” si l-a afisat apoi pe usa casei in care eu m-am nascut si am crescut, sa il vad cand intru in curtea in care ma jucam, copil fiind! Buna treaba si asta, pacat ca nu mai stie cum se face litera „S”, dar in ochii mei este scuzat, caci nu a terminat decat un liceu agricol si cea mai stralucita profesie a sa a fost cea de paznic de noapte la Comtim si apoi cea de morar in comuna natala…!

Halal sa ii fie bietului sarac cu duhul! Eu am ajuns securist, nu mi-a fost si nu mi-e rusine de asta! Dupa 25 de ani de cand nu mai sunt securist, inca sunt mandru de asta, pentru ca daca in Banat si Transilvania limba romana inca este limba oficiala in administratia publica, mie mi se datoreaza asta, dar ce sa stie despre toate astea sarmanul delator? Ce sa stie el despre maretia si mandria de a fi urmat o viata intreaga o cariera de ofiter de inteligence, cand el nu a fost decat un biet sergent de graniceri ce si-a incalcat juramnatul si a dus la frontiera diversi evazionisti, ca sa le arate dispunerea posturilor de paza a frontierei pe care el o aparase candva?

Ce stie el despre faptul ca la mine in fichet a izbucnit revolutia? El nu a fost in stare sa ajunga nici ofiter de securitate, nici macar militian sau paznic de noapte la Comtim, desi le-a incercat pe toate, fiind prea labil psihic, prea necitit, prea slab pregatit si prea predispus sa scoata alcool, mezeluri si carne pe poarta combinatelor din Timisoara la care a fost ajutat sa se angajeze!

Bietul de el semana prea mult cu Iova Dochia, despre care cei batrani din comuna isi amintesc faptul ca la targuri fura dulciuri de la tarabele din centru, ca sa le aduca nepotilor sai de pe Valea Sichevitei. Iova Dochia, cel care ingropase in grajd mai mult de jumatate din aurul  Anei Weiss dupa ce o sugrumase, fura dulciuri de la targoveti ca sa nu plateasca un leu pe ele!

Nefiind niciodata sigur pe sine, dovedind slabiciuni de tot felul dar mai ales de caracter, dintotdeauna a incercat sa compenseze toate aceste lipsuri prin strigate, tonuri inalte si atitudini amenintatoare. Daca in jurul sau toti sufera de un complex de inferioritate si de teama, lui i se datoreaza asta. Aici exceleaza! Stie sa zbiere si cand discuta cu mama si cu sotia si cu copiii sau chiar si cu mine si cu tatal meu, acela care il invatase sa faca adunari si scaderi in ciclul primar! 

Ciudat ca la vremea cand facea socot la activitatea de morarit, gresea de fiecare data in defavoarea consatenilor si de aceea moara sa a falimentat. Zbieretul este unicul argument pe care stie sa il aduca! Cascatul gurii si emiterea de strigate guturale, ca sa fie auzit de cat mai multa lume si astfel cat mai multa lume sa afle cat este el de tare. Toata comuna stie insa adevarul si despre el si multa lume il compatimeste!  

.

Blestemul pamantului. Ce mai fac Dochiile? Ce mai face Damu?

La aceasta ora, intreaga familie ce isi are obarsia in Iova Dochia de pe Valea Sichevitei, de fapt o biata si batrana mama si un biet fiu, tuna si fulgera impotriva familiei mele, cea a Beloiestilor. Ca intre neamuri! Cand nu mai au ce sa le reproseze, cei doi adeseori se cearta si ei intre ei, spre deliciul vecinilor, amenintandu-se unul pe celalalt ba cu dezmostenirea si cu plecarea in intretinerea Nutei, ba cu inchiderea in camera si cu bataia, ba cu aruncarea in strada a lucrurilor etc etc. In cele din urma unul iese din incapere trantind usa si dracuindu-l pe celalalt.

Martor tacut la aceste scene, nora batranei inca se mai intreaba in ce familie certareata a putut sa intre! Ea crescuse intr-o casa linistita, cu trei copii, in care lumea vorbea incet, iar certuri nu se auzeau decat daca la joaca se spargea vreo fereastra de la casele vecinilor. Aici insa, cei doi zbiara si urla unul la altul de dimineata pana seara si daca ar putea, l-ar opari cu apa fiarta pe Pavel. L-ar taia cu securea sau cu coasa. L-ar izbi cu fata de pamant si l-ar calca pe cap. I-ar confisca averea. L-ar lasa pe drumul mare. Atat de mult, cei doi nu au mai urat niciodata pe cineva.

Zbiara si ameninta. Fac si desfac planuri. Cauta traficanti de influenta si promit mita oricui ii poate ajuta cumva sa intoarca din drum sentinta judecatoreasca ce sta sa se pronunte in procesul de partaj judiciar. Isi vand si sufletul, scot de sub podele ultimii bani de aur ai Johannei Weis si ii rascumpara pe ceilalti mostenitori. Cumpara de la mama lui Damu toate cotele parti detinute de femeie, cu speranta ca, acumuland cote parti mai multe chiar in timp ce dosarul este pe rolul instantei, il vor putea inlatura de la masa succesorala pe Pavel Beloia! Ei par sa nu stie ca niciodata merele nu se aduna cu perele, dar vor afla in curand ca ce au luat pe mere au dat pe pere. Adica aurul ramas in pamant de la Iova Dochia se va duce destul de repede pe avocati. Oare ei nu stiu ca instanta este posibil sa anuleze toate tranzactiile facute in acele carti funciare dupa inceperea partajului judiciar? 

La momentul cumpararii de la mama lui Damu, un alt temeinic motiv de cearta intre cei doi a fost - pe cine vor fi trecute cotele parti cumparate de la Nasta. Pe batrana ori pe fiul ei? Pe mine, a zis batrana de 80 de ani, ca eu ti-am aratat unde sa sapi! Ba pe mine, ca eu am adus detectorul de la Timisoara. Nu pe tine, ca esti insurat si se va aseza la cartea funduala si nevasta-ta si eu nu vreau sa cumpar ceva pe numele ei, ca nu-i de-a noastra. Ba pe mine si pe ea, ca altfel te scot afara.

Pana la urma, dupa ce notarul cel tanar si fara experienta a refuzat sa faca tranzactia, intelegand ca ei doresc sa tranzactioneze cotele unei persoane decedate – ale babei Nasta, stra-bunica lui Damu, fara sa faca dezbaterea succesorala dupa defuncta, achizitorii de cote parti au mers cu ultimii bani la notarul cel batran care dupa ce a studiat problema vreme de aproape o luna de zile, le-a curmat certurile si le-a facut acte pe acele cote parti astfel incat toata lumea sa fie multumita. Notarul a conchis in final ca nu conteaza daca cel ce vinde este viu sau mort, ca se numeste nasta sau Anastasia si a autentificat contractele! Sa le fie de bine tuturora, in copilaria mea botarul imi fusese profesor de limba romana la liceul din Moldova Noua si ma invatase sa scriu compuneri cu stil.

Dar chiar si asa, a aparut o mare nemultumire, caci pentru a-i ironiza si a le anula eforturile si toate cheltuielile facute, Pavel notase actiunea de partaj judiciar in toate cele 11 carti funciare din care amatorii de extinderi cumparasera cotele parte ale unei defuncte, blocandu-le intabularile, cu doar cateva mici exceptii.

Cum aflase Pavel despre tranzactiile ce se puneau la cale? Pai – simplu, intr-o buna zi trecand el prin Moldova Noua, a intrat la notar doar cat sa il salute si i-a gasit acolo pe toti cei 7-8 tranzactioneri gata sa semneze actele privind transferul acelor cote parti!

In acel moment, certurile au reinceput, de data asta generalizate, la o scara mult mai larga, intrucat Damu pusese conditia ca tranzactia sa se faca fara stirea lui Saulica, iar acum acesta l-a adus la notar pe Pavel chiar in ziua cand cu totii se aflau acolo sa semneze actele. Se se incalcase o conditie prealabila ca fiul lui Pavel, ofiterul SRI, sa nu afle despre tranzactie, caci ala, ziarist batran si securist dibace, una-doua scrie pe internet si ii face pe toti de doua parale in fata intregii comune! Cu atat mai mult, cu cat chiar si el voise, in martie 2015 sa cumpere de la mama lui Damu o parcela de 20 de ari, pentru fiica sa - si in final fusese refuzat. Aceasta, dupa ce in prealabil si nevasta lui Damu si una din fetele lui ii promisesera ca daca se va putea face acea tranzactie de 20 de ari, ele il vor duce pe Damu la notar sa semneze vanzarea. Intre timp insa, Saulica aflase despre jocurile dosnice facute in jurul lui Damu si ale mamei lui de catre matusa si de verisorul lui, renuntase la acea achizitie si isi indreptase atentia inspre o localitate situata in zona defavorizata, ce ii aducea  punctaje mai bune la proiect.

Nu aveau de unde sa stie conspiratorii cei secretosi ca Saulica, anticipand evolutiile lucrurilor, avea sa ii cumpere  fetei sale cei 2000 de metri patrati intr-o comuna situata in zona defavorizata, asa cum ii cerea proiectul, Sichevita nemaifiind de mult zona defavorizata.

Cat de urat poate sa fie un caracter, daca dupa ce Pavel ii cedase in anul 2014, cu titlu gratuit nepotului babei, la APIA, o parcela de 15 ari astfel ca baiatul sa poata aplica la un proiect european cu activitati agricole in domeniul albinaritului, fiul babei sa faca tot ce poate ca sa o impiedice pe nepoata aceluiasi Pavel sa isi faca extinderea de proiect? Cat de jegos poate fiu un asemenea comportament? Mai jegos decat matura cu care insul si-a spalat in anii trecuti fecalele de pe fatada casei sale?

S-au certat degeaba intre ei conspiratorii, Saulica nu s-a suparat pe Damu, bunul si vechiul sau prieten din copilarie (de fapt, verisor de gradul 3), pe motiv ca a refuzat banii sai, dar i-a acceptat pe cei ai fiului babei Veta. La urma urmei, asa cum fostul ofiter de intelligence aflase in acel martie 2015 ceea ce toti ceilalti stiau de zeci de ani de zile (de ce or fi ascuns informatia?) - Damu era la fel de verisor cu fiul babei pe cat era de verisor si cu fiul lui Pavel! Drept este ca pe cata vreme banii lui Saulica erau din plastic, cei ai lui Ionica erau din metal galbui.

Si Damu si nevasta-sa, si mama-sa si fiica-sa pot linistiti sa isi ridice ochii din pamant, tranzactia cu acele terenuri nu a fost si nu este motiv de rusine pentru ei. Pentru Dochii - asta e alta treaba, cel putin sub aspectul metodei! Insa Damu si ai lui pot sa stea linistiti, el stie ca Saulica nu este suparacios, nimeni nu l-a vazut vreodata suparat sau pus pe cearta pentru un motiv sau altul. 

El este altfel de om. Plecat din acelasi loc cu verisorii lui, dar modelat in alte moduri!

.

Varutu'

Ce am eu in comun cu insul ce mi-este verisor prin sange, dar dupa fapte se dovedeste a fi un nemotivat, amuzant dar si trist adversar? Greu de spus, dar usor de dedus vazand marile si multele diferente dintre dorintele si realizarile noastre.

Mai intai, e greu de spus daca am ceva in comun cu el! Eu nu mi-am batut niciodata tatal, nu mi-am injurat mama, sora sau sotia, nu mi-am crescut copiii in teroare, nu am ridicat vocea la neamuri, nu beau in exces, nu ma aduce nimeni acasa beat mort, nu sunt complexat ca nu am realizat nimic in viata, nu am trofee cinegetice la purtator, nu stiu sa ma cert, nu, nu, nu! Tot ce il caracterizeaza pe el, mie mi-e strain! Tot ce ma caracterizeaza pe mine ii este strain lui. Cam atata despre mine! Daca sunt completari, le astept!

De mai multa vreme am simtit nevoia sa fac un inventar al lucrurilor bune pe care in decursul timpului eu si parintii mei le-am facut pentru familia Dochiilor, pentru Milan si Veta Dochia, pentru Ionica si Claudea. Despre cele bune facute celor doi copii ai lor nu voi spune nimic, pentru ca sunt prea tineri, inca nestiutori si in mod firesc partinitori.

Nu vreau sa spun ca verisorul meu a fost vreun neajutorat sau vreun neputincios, desi as putea-o foarte bine argumenta, insa o multime de categorii de probleme de familie, el si parintii lui mi le-au pasat mie, cum as fi avut vreo obligatie fata de ei toti! Nu doar el, ci si mama sa, tatal sau, sotia sa, cu totii au cerut si au si primit sprijin de la mine in problemele lor personale sau de familie. Si asta - nu de putine ori in ultimii aproape 40 de ani! Le-am facut de atatea ori bine si i-am ajutat de atatea ori ca nici nu mai stiu, fara sa le cer sa multumeasca la sfarsit. Fiindca, socotind ca li se cuvine, nu au multumit! Nu m-am asteptat la nicio multumire, toata lumea din sat vedea si stia ca nu am de la cine sa astept multumiri.

Dar nu m-am asteptat nici la invidii, minciuni, insulte, jigniri, amenintari, abuzuri si alte tratamente nedrepte! Si totusi, toate acestea, ce credeti, au venit! Cu gramada, cu nemiluita, cu zecile! Din partea tuturor membrilor familiei Dochiilor, mai putin din partea celor copii scoliti la Timisoara.

Voi scrie in serial inventarul lucrurilor bune facute de mine si parintii mei catre Dochii si astept in replica, un inventar al lucrurilor bune facute de catre ei la adresa mea si a parintilor mei.

Pana atunci, iata ce diferente vad eu intre acest verisor neam de Dochia si mine, neam de Jian:

In vremea cand bunicul lui, Iova Dochia o sugruma pe batrana evreica Anna Weis dupa ce biata femeie schingiuita fara mila a sfarsit prin a marturisi locul unde isi ingropase aurul, bunicul meu Beloia Gavrila mergea incolonat, in mars cu trupele romanesti in ofensiva impotriva fortelor hitleriste si lua parte la luptele de pe raul Tisa, contribuind la eliberarea Ardealului si apoi a Budapestei. In vreme ce eu ascultam si invatam din faptele eroice din razboi ale bunicului meu, el invata cum se strage de gat o femeie batrana si bolnava. Iata o prima diferenta intre noi doi!

Intors de pe front, bunicul meu, declarat chiabur desi nu avea decat hainele de pe el, a luat bani de la cooperativa de credit sa isi construiasca o locuinta pe Valea Ravensca, in vreme ce bunicul lui isi cumpara si isi intabula terenuri cu banii luati pe aurul Annei Weis, trecut si vandut peste Dunare la Biserica Alba, dupa ce ingropase o parte din bijuterii chiar langa cadavrul femeii. Este o noua diferenta! Intre bunicii nostri si intre ceea ce am mostenit noi de la ei.

Cand tanara mama a verisorului meu era tinuta pe palme de socrii ei, Iova si Elena Dochia de pe Valea Sichevitei, nefiind lasata sa lucreze in soare alaturi de ei, ci doar sa stea la umbra in casa, cu copiii, mama mea era folosita la toate muncile din gospodaria lor, fiind obligata, la propriu,  sa spele rufele murdare ale intregii familii a Dochiilor. Rufele murdare ale lui mos Iova si Elena, Milan si Veta, Ionica si Nuta erau aduse pe Valea Ravensca de catre Iova Dochia cu carul tras de vaci, iar mama mea trebuia sa le fiarba in lesie si sa le bata cu maiul pe piatra, la rau. Toate astea pana cand tatal meu, militar in termen la marina fluviala in Giurgiu, a aflat, s-a revoltat impotriva familiei surorii sale, a Dochiilor si toate acele abuzuri au incetat! Este o alta diferenta!

Cand eu eram elev in clasa I la scoala mica din Sichevita, avandu-l invatator pe Sava Megheles, iar el era elev in clasa a IV-a a doamnei Zoe Circu, acest verisor lua seara meditatii la aritmetica, de la tatal meu, invatator in acele vremuri la Scoala din Carsie. Nepriceputul venea de doua ori pe saptamana in casa noastra de pe strada Tachia sa isi faca temele la dictarea tatalui meu, pana ce doamna Zoe a aflat sau si-a dat seama si i-a reprosat tatalui meu: „Nasu Ghita, lasa-l sa isi faca singur temele la aritmetica, sa gandeasca singur, ca e tare incet la minte, asta seamana rau de tot cu muma-sa! El trebuie sa exerseze singur-singurel, nu ii mai face temele, ca va ramane corigent pe vara…!”. Iata o noua deosebire!

Cand tatal meu ii invata carte pe cei cativa copii de la Carsie – Ion Craciun, Lae lu Tina etc - tatal sau il injunghia cu cutitul pe Petru Moza de la Gornea, iar prin sentinta de condamnare la inchisoare a fost obligat ulterior sa ii plateasca victimei in plus si despagubiri lunare, vreme de ani de zile. Din nou, o alta deosebire! (va urma)

.

Reclamatie pentru tulburarea linistii publice

In urma cu trei ani, varutul meu si inca doi insi stransese cateva remorci de piatra si pietris, pe care le-a depozitat in curtea casei bunicilor nostri de pe Valea Ravrensca. Avea nevoie sa le foloseasca in renovarea casei.

Dar cineva l-a imboldit sa faca o reclamatie anonima la Directia Alelor Timisoara si la Directia de Protectie a mediului Resita, prin care sa ma indice pe mine si pe tatal meu drept faptasi.

Proasta inspiratie si pentru cel ce l-a sfatuit, si pentru varutul meu, om in general usor de dus de nas!

Cercetarile politiei au evidentiat ca el era hotomanul si ca atare, a fost amendat!

Iata ca dupa trei ani, omul inca mai striga in gura mare dupa mine ca eu l-as fi reclamat pe el!

Nu e nimic, varutul cel hotoman si reclamangiu va vedea ce inseamna sa il reclam eu. De acum inainte!

http://saul-beloia.blogspot.ro/2012/08/despre-denunturi-anonime-calomnioase.html

"Catre

           Sectia 7 Politie Moldova Noua

Domnule Comandant,

Subsemnatul Beloia Sau din Timisoara, str. Sirius nr. 25, ap. 3, judetul Timis, formulez urmatoarea plangere:

La data de 14 iulie 2015, dimineata la ora 8.00, m-am aflat la casa bunicilor mei din satul Valea Ravensca, comuna Sichevita, impreuna cu tatal meu, Beloia Pavel si cu familia Iosif si Mileva Gaina din aceeasi localitate. Eram prezenti in livada casei parintesti a tatalui meu pentru a  strange un cazan de corcoduse (cca 200 kg), in vederea umplerii unei cazi in care aveam deja stranse 4 cazane (800 kg) din livada noastra de la Carsie.

In timp ce strangeam corcoduse, in jurul orelor 10.00, au venit la noi numita Sorescu Elisabeta, sora tatalui meu si fiul ei, Sorescu Mihai, co-proprietari ai averii parintesti alaturi de tatal meu si de alte sapte persoane. Sorescu Elisabeta si Sorescu Mihai sunt cunoscuti organului de politie locala ca urmare a unor plangeri depuse de catre noi pentru savarsirea in anii anteriori  de fapte antisociale impotriva familiei mele.

In urmatoarea ora cat au ramas in apropierea noastra, cei doi au fost foarte agresivi, ne-au adresat cuvinte jignitoare pe tonuri ridicate, ne-au amenintat cu consecinte negative pentru ceea ce noi faceam acolo. Au provocat scandal, au strigat la noi ca sa ne sperie, sa ne determine sa plecam, dar si pentru a se face auziti de catre vecinii din sat carora le-au inoculat in ultimii ani convingerea ca intr-adevar noi am pierdut drepturile succesorale.

Prin conduita si strigatele lor, cei doi ne-au provocat disconfort, emotie, tulburare si uneori chiar teama ca vor trece la materializarea amenintarilor.

Sorescu Mihai ne-a acuzat ca suntem hoti si ca furam corcodusele, ca am intrat in terenul respectiv fara sa avem nici un dept legal, ca intreaga proprietate este a lor, iar noi nu avem nici un drept acolo. In tot acest timp, mama sa il ii soptea la ureche ce sa spuna. Ne-a reprosat ca noi am fi scris o reclamatie la politie in 2012 potrivit careia el ar fi sustras 40.000 de kg de piatra si nisip din albia raului. De fapt, reclamati anonim si cercetati de catre Politia Moldova Noua am fost eu si tatal meu…

Precizez ca incepand cu luna martie 2015 se afla in derulare la Judecatoria Moldova Noua o actiune de partaj judiciar introdusa de catre tatal meu, parati fiind Sorescu Elisabeta si fiul ei, dar si alte 7 rude ale lor. Cele doua persoane cerusera in intampinarea depusa la dosar sa se respinga cererea de partaj, pe motiv ca tatal meu nu ar avea drepturi succesorale acolo (!).

Vizibil infuriat si intaratat de catre mama sa, dar si de faptul ca noi nu ne-am lasat angrenati in cearta provocata, Sorescu Mihai i-a cerut lui Gaina Iosif sa fie martor la cele ce se vor intampla si a anuntat ca imediat va veni la fata locului seful postului local de politie impreuna cu un avocat, care sa constate ca noi furam corcoduse si sa ne sanctioneze (!).

Noi ne-am vazut de lucru in continuare, fara sa aducem celor doi nici lamuriri pentru ce ne gasim acolo, dar nici vreo jignire. Le vorbeam cu calm si intelegere, le-am relatat ca cu o seara inainte tatal meu o anuntase telefonic pe sotia lui Sorescu Mihai ca vom veni sa strangem o cantitate mica de corcoduse, adica doar trei dintre cei 17 corcodusi care rodisera in acest an.

Vazand ca nu intram in competitie cu el, Sorescu Mihai s-a enervat mai tare si continuand sa ne adreseze cuvinte jignitoare, i-a izgonit pe sotii Gaina si le-a cerut pe ton amenintator sa nu ne mai ajute niciodata si sa nu mai intre niciodata pe terenul care ii apartine lui. Vizibil marcati de strigatele sale, cei doi soti au dat curs cererii sale si au plecat.

Timp de inca jumatate de ora noi ne-am vazut de treaba si Sorescu Mihai a continuat sa ne strige aceleasi invective, insulte si jigniri, dupa care a primit un telefon si a plecat.

In urmatoarele doua ore doar eu si tatal meu am mai ramas sa strangem restul de corcoduse de care aveam nevoie. Nu a venit niciun politist sau vreun avocat. Am scuturat inca doi corcodusi din curtea casei, am umplut cada respectiva, am inspectat starea casei parintesti si am plecat din Valea Ravensca.

Mentionez ca fapte similare au savarsit cei doi fata de noi si in anii anteriori, dar plangerile noastre au ramas fara nici un rezultat. Consideram ca lipsa unei solutii legale fata de acele fapte i-a incurajat sa persiste in atitudini recalcitrante si sa le reia de fiecare data la sezonul strangerii corcoduselor si prunelor, odata cu o nemotivata dar sustinuta campanie de denigrare a noastra in mediul satesc.

Va rugam sa dipuneti cele necesare astfel ca pe viitor sa se evite repetarea unor asemenea fapte. Va rog sa dispuneti sa ni se comunice masurile legale intreprinse.

Cu stima

Beloia S.

Timisoara, 11.09.2015".

Aceasta este prima reclamatie. Varutule, ia notite!

Sichevita – boala pamantului (partea a III-a)

http://saul-beloia.blogspot.ro/2015/07/sichevita-boala-pamantului-partea-i.html (partea I)

http://saul-beloia.blogspot.ro/2015/07/sichevita-boala-pamantului-partea-ii-a.html (partea a II-a)

Apare un contract de intretinere ce face lumina deplina

Ca sa se faca lumina pe deplin si toata comuna sa vada cat de cinstite au fost tranzactiile cu terenuri facute de sora lui Pavel cu cei trei vecini din Valea Ravensca, recent a aparut, nu se stie cum si de unde, un document notarial inedit: un contract de intretinere autentificat la notarul Manescu!

Inainte de a trece in lumea celor drepti, in anul 1998, Gavrila Beloia, venit ginere in casa la Pavel Jian, ii lasase fiicei lui si surorii lui Pavel cota sa din averea ce o mostenise dupa defuncta sa sotie Paladuica, adica 25 procente, ca sa il ingrijeasca pana la moarte, aceasta devenind astfel mostenitoare majoritara in raport cu fratele ei. Printre altele, contractul de intretinere contine, negru pe alb, si acele cote parti mostenite de Gavrila din parcelele si cartile funciare pe care cele trei familii din vecini declara acum ca sunt proprietari.

Desi exista martori de buna credinta (Mos Dragotin si Ionica Tastui) ce sustin ca in anul 1993 au fost de fata la vanzarea de catre Gaia Jian impreuna cu fiica lui, Veta Dochia a unor terenuri la Ornit (IN CALITATE  DE  PROPRIETARI  EXCLUSIVI), in acel acel Contract de intretinere nu apare scazuta niciuna dintre acele parcele si arata ca nicio vanzare de terenuri nu se petrecuse pana in 1998!

Probabil ca martorii, crezand ca au asistat la o vanzare, de fapt a asistat la o infractiune – aceea prin care co-proprietarului Pavel Beloia i-a fost sustrasa o parte din mostenirea sa legala.

Iata cum printr-o inginerie imobiliara, Veta Dochia a reusit sa ii pacaleasca pe cumparatorii din Valea Ravensca, luandu-le banii pe pamanturi, dar ulterior primind prin contract de ointretinere, drept de proprietate asupra acelorasi terenuri. Ma intreb ce ar face acei cumparatori daca ar afla despre acel Contract de intretinere…!

Beloia Gavrila (Gaia Jian, dupa socrul sau ce l-a primit ginere in casa),
lasa fiicei sale si ginerelui sau o cota de 384 parti din 3584, prin contract de intretinere. Atat mostenise el dupa sotia sa Paladuica. Doar 384/3584 parti! Niste margini, acolo!

Intr-adevar, in 1998, anul mortii lui Gaia Jian, notarul a autentificat faptul ca mostenirea este integrala si se preda fara evictiuni catre fiica sa si nimic nu mai poate fi intors, nici cu acea chitanta de mana si nici cu acei martori nestiutori, aflati de fata la o pretinsa vanzare, dar de fapt - martori la fapte penale - cel putin de uzurpare de calitate, fals, uz de fals si inselaciune.

La 15 ani dupa decesul lui Gavrila, fiica sa, femeie la 80 de ani acum, in loc sa isi mute atentia catre mantuirea sufletului (si are destule la acest capitol), se gandeste ca tare bine ar fi daca i-ar ramane ei intrteaga avere a parintilor si daca fratele sau nu ar mai avea niciun drept la averea parinteasca.

Pentru inceput, pentru a-si realiza visul, dupa ce a murit Milan Dochia, batrana Veta cea lacoma a inceput sa strige in comuna, in gura mare, ca fratele ei nu mosteneste nimic de la parintii lor, ca tatal lor i-a lasat ei intreaga avere. Intr-adevar, Gaia Jian a afirmat toata viata catre toata lumea si mai ales dupa moartea sotiei sale Paladuica, cum ca toata everea lui Pavel Jian ii apartine lui in exclusivitate. Izgonit din averea parinteasca de la Straneac de catre fratele sau Vasa, era visul sau de o viata sa ii demonstreze lui Vasa ca si el are acum avere! 

Desi detinea doar 384/3584 parti din teren, Gaia Jian vinde lui Jurita intreaga suprafata de 5800 mp.
(Alaturi de fiica sa, care de fapt nu era proprietara, asa cum scrie in actul ilegal, scris de mana,
pe care insa cei doi martori fara cunostinte juridice il iau de bun)

Dupa ani si ani, acum este randul babei Veta Dochia sa se tina ca orbul de bata de ideea ca fratele ei nu mosteneste nimic din averea parintilor lor. La aceasta ciudata convingere au subscris in mod dubios si cei doi copii ai ei, cu ceva carte totusi, dar pare ca zadarnica. Copiii ei, mirosind o prada imobiliara, i-au atras si pe copiii lor, tineri intelectuali cu licente obtinute la oras, la campania propagandistica potrivnica lui Pavel Beloia. Si mai ales potrivnica fiului sau, ofiterul in rezerva de la Timisoara, uitand cu totii ca fara acesta, o buna parte dintre ei ar fi avut cazier judiciar. 

Ce este de-a dreptul iesit din comun insa, este faptul ca desi cererea lui Pavel s-a judecat deja acolo unde se fac judecatile veritabilele, adica la judecatoria Moldova Noua, in Sichevita - prin primarie, pe la scoala, prin talcioc au aparut noi si noi judecatori, care pe marginea santului inca mai combat si acum cererea lui Pavel si decizia justitiei, sustinand sus si tare, potrivit cunostintelor juridice, ca acesta nu are nici un drept de mostenire si ca toata averea i se cuvine surorii lui, pentru ca aceasta ar fi singura mostenitoare…!

Vorba ceea, gura lumii… doar cu documente o inchizi!

************

"Contract de vanzare-cumparare provizoriu

Incheiat 2 iunie 1993

(transcriere cu respectarea greselilor din textul olograf)

Subsemnatul Beloia Gavrila din Comuna Sichevita nr 4, sat Valea Ravensca, si Sorescu Elisabetanr 191 comuna Sichevita jud Caras Severin casatorita cu Sorescu Mihail

Prin prezentul contract vand lui Jurita Vichentie casatorit cu Jurita Elena domiciliati in comuna Sichevita nr 391 judetul Caras Severin terenul agricol in locul numit ORNITI, vecini Radonea Pau  si Jurita Vichentie, in suprafata de 0,58 ari teren arabil.

Pretul de vanzare este de 250.000 (douasutecincizecimii) lei care a fost achitata de intregine de Jurita Vichentie si Jurita Elena, azi data de mai sus a prezentului Contract provizoriu.

Subsemnatii Beloia Gavrila si Sorescu Elisabeta ca acest teren este proprietatea noastra, fara sarcini garantat de cumparatori le voi autentifica contract de vanzare cumparare prin notariatul de stat cand acest lucru va fi posibil.

In cazul in care subsemnatii pe timpul pe timpul executii mele sau mostenitorii nu vor mai recunoaste prezentul act sunt de acord sa fim actionati in judecata de catre cumparatori pentru achitarea sumei de 500.000 (cincisutemii) lei, reprezentand dublul sumei pe care am incheiat targul.

Jurita Vichentie si Jurita Elena…

…………

… data de la care in viitor vor suporta si toate sarcinile publice pentru acestea.

Subsemnatul Jurita Vichentie si Jurita Elena declaram ca amn cumparat de la Beloia Gavrila si Sorescu Elisabeta terenul specificat mai sus cu pretul si in conditiile mentionatein prezentul contract de vanzare-cumparare provizoriu.  

Vanzatori: Beloia Gavrila si Sorescu Elisabeta

Cumparatori: Jurita Vichentie si Jurita Elena

Martori: Gruita Ion si Lazarovici Dragotin".

**************

Nn: In fapt, este vorba de o suprafata de 0,58 hectare, si nu 0,58 ari, cum este mentionat in actul olograf, eroare voita, produsa inainte la intelegere de cei doi vanzatori, dar neobservata de catre cumparatorii si martorii fara prea multa scoala, asa cum spuneam mai inainte.

Bietul meu bunic, din cei 5800 mp avea dreptul sa vanda doar a 384/3584 - a cota, adica 580 de metri patrati. Jurita vichentie insa, a folosit abuziv intreaga suprafata de 5800 mp, asta in vreme ca tatal meu detine chitantele de plata a impozitului pe acel teren din 1986 pana in 2015.

S. Beloia

.