Ce mai pun Dochiile la cale?

Dupa ce au inregistrat cea mai mare infrangere in procesul de partaj, prin depunerea si motoivarea cu documente a cererii de anulare de catre instanta a tuturor actelor de mosteniri dubuioase, intabulari suspecte si donatii "generoase" ale unora catre altii, savarsite de catre Dochii si diversi acoliti, speijiniti de martori mincinosi si functionari corupti, dupa ce acolitii au vazut expertul intrand si masurand ceea ce ei socoteau ca este exclusiv terenul lor, chiar daca nu l-au cumparat de la proprietari ci de la diversi escroci imobiliari vremelnic sositi prin Valea Ravensca dupa castiguri de-a moaca, iata ca toata gasca vrea sa dea o noua lovitura tatalui meu!
Si cum anume?

Vor sa il atraga intr-o ambuscada pe Valea Ravensca in vremea batutului corcoduselor, adica in zilele urmatoare, sa provoace un scandal asa cum au facut in fiecare din anii precedenti cand s-a pus problema impartirii fructelor si sa ii traga o mama de bataie ca sa il invete minte si sa ii iasa din cap teoria ca fratii sunt egali in mostenire dupa moartea parintilor.

Caci asta sustine tatal meu: ca a mostenit legal dupa mama lui o parte a averii ei. Ca sora lui a mostenit mai mult decat el, tot legal, pentru ca a usurat moartea tatalui lor, venit ginere in casa, si apoi l-a ingropat.
Ca ea, sora lui, hrapareata peste masura, in mod ilegal si imoral (dar ce este legea si morala in casa Dochiilor?) incearca sa il inlature de la orice parte de mostenire.

Asadar, mai ramane de vazut cum vor sa il atraga pe batran pe Valea Ravensca.
Printr-un prieten si vecin de acolo, care sa joace rolul de tradator?
Prin vreo siretenie cum numai membrii gastii imobiliare sunt in stare sa o puna la punct?
Ramane de vazut!
Cum vor alege momentul, astfel incat martorii sa nu fie de fata si politia sa nu poata interveni, fiind eventual ocupata cu alte de-ale ei?
Se stie ca cei ce seamana vant culeg furtuna de fiecare data si nici de data asta nu va fi altfel.
********

Scrisoare catre Vasilica

DJ 571/a - vedere aeriana din august 2016

Draga Vasilico,

Am aflat de la bunica ta ca esti plecata din tara si te felicit pentru hotararea asta! Vineri, cand mergeam la Moldova Noua ti-am intalnit fetita, era cu doda Stana si am vazut ca e mare si frumusica foc - sa va traiasca si sa va bucurati de ea! Daca te gaseam acasa, scrisoarea asta nu s-ar mai fi scris si am fi discutat fata in fata. Trebuie sa afli de la mine, cinstit si cu onestitate, cum stau lucrurile in prezent si de ce fac eu acum ceea ce fac.

Probabil vor aparea “binevoitori” ce vor incerca sa te convinga de contrariul a ceea ce iti scriu eu, dar vei constata ca ei sunt doar rauvoitori, ca eu nu am nimic impotriva ta si nici impotriva surorii tale, desi sotul ei a fost grobian si, manipulat de anumiti “binevoitori”, m-a sunat si m-a luat la rost, imputandu-mi niste presupuse fapte cu care fusese mintit din Carsie. Voi doua nu veti suferi niciun prejudiciu din partea mea. Cu atat mai putin acum, cand abia te-ai lamurit ca singurul meu interes imobiliar fata de familia ta a fost cel privind cele trei parcele de teren de cate 2000 mp de la Virtac, cu care ne invecinam, unde parcela ta este plasata intre doua parcele ale mele. Daca am fi schimbat intre noi doua parcele, eu urma sa detin o singura parcela ce cumula 4000 mp, iar tu ai fi obtinut un acces mai bun la drum si diferenta de bani pentru eventualul plus de suprafata. Despre asta am vorbit si cu tatal tau cand inca era in viata, iar el ti-a spus si tie despre asta, inainte de a accepta propunerea mea, cerand in acelasi timp si sfatul catorva prieteni de-ai nostri din Carsie. Eu nu am facut un secret din propunerea ce o facusem lui Tomita, caci nu am crezut ca asta va crea o oponenta atat de mare – unde crezi – chiar in familia unchiului tau, care a sarit in sus ca ars, imprreuna cu nevasta lui si au inceput o nemaivazuta campanie impotriva mea, incercand sa ma impiedice sa imi unesc cele doua parcele. Sunt ani buni de cand le simt ura si veninul acumulat dupa procesul prin care noi ne-am separat niste terenuri de ale lor, ei inca nu pot accepta ca s-a facut in sfarsit dreptate urmasilor strabunicului mamei mele pentru terenuri cumparate in anul 1901 si pentru care eu detin actele originale.

Revenind la aceasta scrisoare, probabil ca ai aflat ca in urma cu doi ani copiii mei au dorit ca ridice o pensiune langa locuinta noastra din Carsie, dar au aparut anumite oponente in primarie, probabil stimulate de catre unchiul tau. Certificatul de urbanism, act care indeobste se elibereaza pe loc, mi-a parvenit dupa 60 de zile, cand era deja prea tarziu, iar pensiunea s-a construit in judetul Hunedoara. De atunci eu tot incerc sa intabulez terenul respectiv, dar nu o pot face fara acceptul unchiului tau, iar acum lucrurile par si mai dificile dupa ce l-a determinat si pe un pem de la Garnic, cu care ma invecinez, sa nu semneze pentru vecinatatea cu mine. Bine macar ca unchiul si-a facut intabularea colibei lui in lipsa semnaturii mele! Este unul din prejudiciile suferite de mine si de familia mea.

Acelasi unchi lacom dupa terenuri ce nu ii apartin ne-a adus din nou prejudicii si, incalcand sentinta judecatoreasca din 2012, si-a intabulat mama pe un  teren de peste drum deja partajat in instanta si atribuit mie, si imediat l-a primit donatie de la bunica ta. Toata lumea s-a intrebat cum de s-a recurs la donatie si nu s-a facut vanzare-cumparare intre mama lui si el, dar nimeni nu a aflat raspunsul. Iata raspunsul aici, spus public pentru intaia oara: daca se facea tranzactia prin vanzare-cumparare, mama lui ar fi trebuit sa o faca proprietara si pe nora ei, ceea ce batrana nu dorea nici in ruptul capului, probabil datorita modului in care ani de zile nora se purtase cu ea. Dupa acel partaj, suparata foc ca a fost inlaturata de soacra de la averea barbatului ei tau si futioasa ca a pierdut si procesul de partaj, acea nevasta de unchi a proliferat zeci de neadevaruri si minciuni la adresa familiei mele, a sezut cu ceasurile in drumul mare si oprindu-i pe trecatori cu ceasurile, le-a turnat minciuni peste minciuni, creand fara nicio sustinere nenumarate adversitati la adresa mea din partea celor mai slabi de minte. A facut asta chiar daca in timpul procesului ea nu s-a opus partajului, fapt ce i l-a impus bunicul tau, care in mod cinstit si correct a respectat faptul ca tatal sau adoptiv si strabunicul meu au fost frati. Este un alt prejudiciu suferit.

Acelasi unchi lacom dupa terenuri ce nu ii apartin, din dorinta de a ne adduce noi prejudicii si de a acapara partea de mostenire a nevestei, a zgandarit vecini si rude si impreuna au umplut lumea cu zvonul ca eu sunt cel ce ar vrea sa cumpere gospodaria lui Tomita, chiar si tu primind astfel de telefoane otravite, prin care ti se spunea ca poti sa vinzi oruicui, numai mie – nu! Dupa cum stii, chiar nu doream si nu iti propusesem sa cumpar acea gospodarie, iar lumea ce luase foc la acea stire falsa, s-a convins ca a cazut victima unor minciuni doar atunci cand s-a vazut cine anume s-a mutat in gospodarie. Prin atatea si atatea telefoane otravite, unchiul cel lacom si nevasta lui au reusit sa alunge cumparatorii aparuti dupa anuntul pe internet si astfel au netezit calea celor ce aveau sa se mute in gospodarie. Impreuna cu cei instalati acolo, unchiul tau a deturnat cumparatorii de pe internet veniti din alte sate, interesati sa cumpere la preturi bune, spunandu-le ca locuinta nu este de vanzare. Este un alt prejudiciu, adus nu doar mie, ci si tie!

Pentru ca nevasta unchiului este co-proprietara a gospodariei si pamantului din jurul ei (3838 metri patrati in acte dar mai mult in teren) alaturi de Gavrila, de Florica si de tine, acel unchi a decis sa isi insuseasca o bucata de teren si sa o imprejmuiasca cu gard electric, asta la intelegere cu familia ce s-a mutat in casa de ceva vreme. A facut asta fara sa tina cont de faptul ca nevasta lui mosteneste doar 16,6 procente, fratele ei alte 16,6 procente, iar tu impreuna cu Florica mosteniti dupa Tomita celelalte 16,6 procente, adica fiecare din voi doua aveti cate 8,3 procente, cu totii totalizand 50 de procente. Acest lucru pare insa sa nu se stie. Unchiul tau insa stia inca din 2012 ca voi patru impreuna detineti cele 50 procente, potrivit inscrisurilor de carte funciara pe care le-a primit la dosarul de partaj din 2012. El nu v-a spus adevarul, ca sa nu puteti sa va luati masurile de rigoare si sa luati decizii gresite pentru voi, dar favorabile lui. Nici familiei ce s-a mutat in gospodarie nu le-a spus adevarul, cu scopul de a crea un nou conflict intre aceia si familia mea. Capul acelei familii a fost condamnat definitiv la sase luni inchisoare si la plata a 8.000 de lei despagubiri catre mama mea. Dorind sa semene samanta de scandal si mizand pe ura impotriva mea a celui condamnat, unchiul cu pricina cred ca nici macar nevestei lui nu i-a spus despre persoana careia ii apartin celelalte 50 de procente din acea carte funciara. El avea confirmarea acestei informatii de la o avocata din Oravita, care i-a luat o gramada de bani in urma cu trei ani ca sa fabrice un dosar penal parintilor mei si mie. Este un alt prejudiciu. Adus nu doar mie, ci si parintilor mei!

Pentru toate aceste prejudicii, pentru ca el a facut din mine si din familia mea o tinta a uneltirilor sale si ale nevestei lui, pentru a ma apara impotriva barfelor si minciunilor lor, ca sa imi spal in fata comunitatii satesti imaginea alterata de ei, am decis sa ma apar. Cativa ani am stat linistit, gandindu-ma ca se vor linisti si isi vor vedea doar de ale lor. Dar si dupa ani de zile, ei continua sa vada doar de ale mele, ca si cum am avea veva de impartit, ceea ce nu este deloc in regula! Ca si cum am fi de aceeasi teapa, ei au intrat intr-un fel de competitie cu mine. Ca atare, dupa 5 ani de sicane nemeritate, eu voi raspunde provocarii si voi vedea ce avem de impartit. Invocand drepturile conferite de lege, am cerut partajarea partii ei de mostenire. Actiunea se afla deja pe rolul instantei de judecata, partile urmand sa fie citate la primul termen.

In acest moment eu iti spun din nou ca tu nu vei suferi niciun prejudiciu si ca partea ta si a surorii tale ramase dupa Tomita vor ramane nestirbite. Ca voi face tot ce pot legal ca sa rastorn doar planurile imobiliare fatarnice ale acelora care se vor impotrivi din rasputeri cererii mele, dar si ocupantilor abuzivi, care impreuna, necontenit mi-au adus  prejudicii din 2012 incoace.

Vreau sa te asigur ca atunci cand voi considera eu, cele 50 de procente supuse dezbaterii judecatoresti vor ramane, la dispozitia aceluia care dupa inceperea judecarii va sprijini cererea de partaj judiciar, care nu se va opune partajului si care nu se vor angrena in barfele ce vor fi puse la cale de cei obisnuiti cu asta.

Trebuie sa intelegi ca dupa process, eu voi decide cui voi alatura cele 50 de procente – adica fie celor 8 ale tale, fie celor 8 ale surorii tale. In acele situatii, tu sau sora ta veti detine 58 procente din gospodarie, matusa ta si fratele ei va ramane cu cele cate 16. In niciun caz nimeni altcineva in afara de voi doua nu va primi de la mine acea jumatate de gospodarie. Si de asemenea, nimeni nu va instraina acea jumatate de gospodarie catre actualii ocupanti abuzivi, a caror evacuare a fost deja ceruta. Nu sunt conditii greu de indeplinit si mizez pe faptul ca le intelegi si le vei urma.

De aceea, cand la cererea instantei va veni momentul sa depui intampinare, ma astept ca fata de gestul meu de onestitate ce il fac acum fata de tine din simplul motiv ca l-am pretuit pe Tomita mai mult decat pe un simplu verisor si vecin, sa nu te raliezi celor care se vor ridica din nou impotriva mea cu barfe, injuraturi si blesteme sterile, asa cum au facut in 2012. Poate iti amintesti cum, dupa ce s-a terminat procesul, unchiul si matusa ta s-au tarat in genunchi prin biserica, au facut circ prin birturi, au aruncat blesteme si jigniri la adresa familiei mele, au aruncat sticle cu vraji si oua stricate la noi peste gard, au batut in cuie pui de sarpe in prunii din livada noastra, si au incercat sa ne sodomizeze si sa ne izoleze fata de lume.

Cunoscandu-te ca semeni cu tatal si bunicul tau, care au fost vecini si rude de mare omenie, corectitudine si onestitate, ma astept sa fii de accord cu partajul ce sta sa inceapa si o spun din nou, daca vei avea incredere in mine si in cinstea mea, nu iti va parea rau, intrucat nu vei pierde nimic, ci doar vei avea de castigat!

Saulica     

Timisoara, 18.06.2017

Poza de familie: Dochiile si Lazarovicii!

Mama mea, doua analfabete si mos Dragotin, 

la o comemorare a bunicilor de pe Valea Ravensca

Scriam mai demult ca intre Dochii si Lazarovici au aparut anumite tensiuni si discutii. Neintelegerile s-au produs dupa ce, cu ajutorul unui topograf, si unii si altii s-au intabulat illegal cu partea de mostenire a tatalui meu si apoi si-au vandut-o intre ei.

Bun, pe nimeni nu mai mira afacerile imobiliare de la Iova Dochia incoace, dar unii prin comuna s-au mirat putin auzind ca in acestea a intrat socrul unui politist de frontiera insurat in Sichevita.

Dupa ce eu aflasem despre magarie si scrisesem pe blog, capii celor doua clanuri s-au intalnit pentru a-si pregati apararea impotriva mea si chiar au hotarat sa ma dea in judecata, numai ca avocatul i-a trimis la plimbare, sfatuindu-I sa zica mersi ca eu nu am formulat plangere penala pentru afacerile lor imobiliare.

La ultima lor intalnire, cei doi asociati au avut o discutie pe ton ridicat, in care si-au aruncat in obraz acuze ca au neglijat sa apere secretul tranzactiei. Unul l-a numit pe celalalt informator, iar celalalt pur si simplu i-a spus de la obraz ca este un traficant de motorina. (!) Treaba lor cu ce se ocupa!

Iata ca divergentele dintre ei s-au intensificat si s-a ajuns pana acolo incat au ajuns ca una din parti sa imi furnizeze informatii despre cealalta – nu direct, ci printr-un interpus.  Asta, daca nu cumva pe margine sade un al treilea, dispus sa bage batul prin gard si pe fondul atatarii certurilor, sa isi resolve propriile interese in raport cu cei doi sau cu nevestele lor.

Mai precis, cineva mi-a cerut telephonic sa il intalnesc (“in conditii de protectie”!!!), intrucat are sa imi dea o fotografie si o informatie. Stiam despre ins ca face parete dintre dubiosii comunei, iar seara tarziu cand a venit la intalnire, mirosea a tuica si a balegar de vaca.

Fotografia ii arata pe Lazarovicii cei batrani si pe Dochia cea batrana stand la masa parintilor mei cu ocazia unui eveniment din familia noastra. Asta, fireste, cu mult inainte ca baba Nasta sa ii fure tatalui mei partea lui de mostenire si sa o doneze Dochiilor.

Bietul mos Dragotin nici nu s-a gandit el la acea vreme ca dupa ce a fost chemat si cinstit in casa noastra, memoria sa are sa fie murdarita prin actul samavolnic al nevastei lui supravietuitoare analfabeta si a fiului lor, ajutati de un agent de politie  cu intrare la topografi si la depozitele de carburanti ale unui sector de politie de frontiera.

  

Eu unul nu stiu daca in Sichevita s-au mai petrecut astfel de evenimente – sa il chemi pe om la masa ta si el sa iti infiga cutitul in spate! Cert este ca lipsa de caracter si lacomia pot produce astfel de evenimente, iar drept dovada sade chiar fotografia alaturata, pe care am scanat-o pe loc si i-am dat-o omului sa faca cu ea ce stie el, eventual sa o returneze celui ce i-a dat-o.

Atat despre poza primita.

Acum, ce informatie credeti ca mi-a furnizat informatorul cu pricina? Sa vezi si sa nu crezi! O informatie despre fiica Dochiei cea batrana, verisoara a mea, cea maritata cu un june de treaba din sat, care acum activeaza in corul si consiliul prezbiterial al unui lacas de cult cu prestanta.

Asadar – ce informatie aveam sa primesc eu despre verisoara mea, noaptea, in timpul unei intalniri caraghios de conspirative, organizata telephonic de un informator deja desconspirat? Fireste, o informatie urata, care dupa ce o pune pe verisoara mea intr-o lumina trista, pe fratele ei insa il pune din plin intr-o lumina urata, pe care nici macar eu nu o cunosteam, dar in care el se scalda de ani de zile impreuna cu mama si cu nevasta lui.

De fapt, informatia primita despre verisoara mea mi-a aratat ca Dochiile se balacesc in acea mocirla cu mult inainte de a afla eu asta, inca de pe vremea cand Milan Dochia traia si manca bataie pentru ca nu voia sa renunte la avere.

Ce spune asadar acea informatie?

Spune ca, avid dupa avere, lacom dupa pamanturi, fiul Dochiei nu se da in laturi sa faca ce a facut si bunicul sau. Adica, vrea sa smulga averea mamei lui, in ultimele ei zile de viata, ducand-o cu forta la notar si obligand-o sa ii faca transferul de proiprietate.

Dar nu doar pe mama lui vrea el cu aceasta ocazie sa o deposedeze la sfarsitul vietii ei, ci si pe sora sa, pe verisoara mea.

Cat de mult poate spune o informatie, astfel inca sa releve caracterele duplicitare si urate, dar murdare, ale celor la care se refera, mai ales o informatie adusa de un ins indoielnic? Aducatorul ei era cu siguranta un simplu interpus, care imi reproducea cu stangacie, in mod mecanic, niste propozitii otravite, probabil fara sa realizeze in intregime ce se ascunde in spatele lor.

Am ascultat de mai multe ori inregistrarea facuta cu telefonul in timpul intalnirii ce voia sa para organizata ca la securitate, desi avea un puternic iz militienesc si la final am reusit sa desprind cateva idei.

Mai intai, am inteles ca mi se vorbeste despre oameni lipsiti de character si ca cineva incearca antrenarea mea intr-un asa zis act justitiar, favorabil verisoarei mele, bazat pe o presupusa ura a mea la adresa mamei, fratelui si cumnatei ei.

Numai ca premisa organizatorului intalnirii, ce incerca in mod stangaci sa ma intoxice, pe moine, care am un master in comunicare, era complet gresita. Si pornind de la premisa gresita, el nu putea ajunge decat la o concluzie gresita, caci eu nu urasc nici familia Dochiilor, nici pe cea a Lazarovicilor.

Ei m-or fi urand pe mine pentru ca le scot la vedere rufele si caracterele murdare, dar eu pe ei – pur si simplu nu ii urasc. Doar ii dispretuiesc si cand ii vad intorc capul si ii evit, iar ei stiu foarte bine de ce, asa cum toata lumea din Sichevita stie.

Crezand ca incepe cu o bomba, informatorul de influenta mi-a confiat faptul ca in anul 2007, dupa ce a murit Milan Dochia, verisoara mea fusese convinsa sa renunte la partea de mostenire dupa tatal ei, lucru pe care dupa ce l-a facut in fata notarului, l-a regretat imediat.

Stiam toate astea chiar de la ea inca din 2012, le aflasem in timpul unei calatorii cu autobuzul de la Timisoara la Moldova Noua, pe care din intamplare o facusem impreuna. Cu acea ocazie ii dadusem verisoarei un dosar cu documente ce aratau ca pe durata campaniei electorale din acel an, unul dintre cei doi competitor locali incercase in mod murdar sa ma capaciteze impotriva celuilalt, intocmind reclamatii anonime cum ca eu si tatal meu am fi furat pe Valea Ravensca cateva tone de piatra, material care dupa cercetari s-a stabilit ca fusesera furat de fapt chiar de fratele ei.

Hotul fiind in familia Dochiilor, ea s-a dus cu acel dosar la mama ei, analfabeta baba Dochia si i-a spus ca eu l-as fi reclamat pe frate-su ca a furat, desi in acele hartii se vedea clar ca cel reclamat eram meu si tatal meu. Mai tarziu, babornita mi-a reprosat ca i-as fi reclamat fiul la politie, desi reclamatiile anonime la adresa mea fusesera depuse in cu totul alta parte.

Nu m-am suparat atunci nici pe baba caci era batrana si proasta, nici pe verisoara mea, care era vadit tulburata dupa ce a inteles ca documentele din dosar erau copii ale actelor de cercetare ce il stabilisera drept faptas al furtului pe fratele ei. Dar sigur, puse in fata unei babe analfabete, acele documente au avut tot atata valoare ca si margaritarii aruncati la porci.

In continuare, am inteles de la informatorul de pripas ca nu demult, acel frate i-ar fi cerut surorii lui sa renunte si la mostenirea dupa mama lor. Lucru pe care ea l-ar fi refuzat, motivand ca nu va repeta greseala din urma cu 10 ani, ca si ea are un copil la Timisoara ce are nevoie de sprijin. Mai mult, in acea discutie, verisoara i-ar fi cerut fratelui sa fie el de data asta cel ce renunta la mostenire si astfel sa readuca intre ei egalitatea. Lucru pe care probabil celalalt nu l-a acceptat.

Buuuun! Ce a mai spus informatorul meu cel de taina?

Potrivit relatarii sale, lucrurile murdare de-abia acum incep: vazand ca sora se tine tare pe pozitie si nu vrea sa isi mai cedeze inca o data dreptul de mostenitoare, fratele si cumnata ar fi consultat un notar ca sa afle cum pot proceda ca sa isi adjudece totusi in mod intergral mostenirea dupa Dochia cea batrana, inca in vremea cat aceasta isi traieste ultimele zile.

Informatorul nu a stiut sa imi spuna ce raspuns s-a primit de la nortar, dar il dau eu aici: cei doi soti isi pot insusi partea de avere a Dochiei cea batrana, prejudicind-o astfel pe verisoara mea, doar in conditiile in care Dochia batrana le vinde lor, prin act authentic, partea ei de avere.

S-or fi dus ei la notar, nu s-or fi dus, asta omul nu mai stia sa imi spuna si nici eu nu m-am interest, sau cel ce il instruise si trimisese la mine nu a dorit sa imi transmita si acest capat de informative, daca l-a detinut.

Dar in mod straniu, informatorul nocturn a stiut sa imi spuna urmatoarele detalii incredibile: anume, ca Dochiei cea batrana inca nu i sa spus ca urmeaza sa fie dusa la notar, iar cand i se va spune, ea atat va sti de acasa - ca va semna o procura necesara in procesul cu tatal meu. Batrana, analfabeta si surda, indifferent ca notarul ii va explica detaliat ce anume semneaza, ea va pune degetul in baza a ceea ce stie de acasa. 

***

Iata cine si de ce nu vrea expertiza topografica in dosar!

In urma cu trei luni, pe vremea Martisorului, sub titlul „Cine nu vrea expertiza in dosar?” scriam ca Dochiile au facut tot ce le-a stat in putinta sa impiedice expertizarea averii a carei partajare judiciara se va face la Judecatoria Moldova Noua. 

Ca in luna martie ac, cand s-a iesit in teren, toate Dochiile, dar absolut toate, si-au asmutit apropiatii impotriva echipei de experti topografi si evaluatori. 

Ca un anume Godin, pe care il cunosc destul de vag, a incercat scoaterea expertilor dintr-un teren, incercand sa le smulga GPS-ul din mana. 

Ca un anume Tastui, pe care il cunosc din copilarie, acel Tastui ce s-a pus martor mincinos al sorei Dina, cel ce a declarat sub juramant ca eu si parintii mei nu am trait niciodata in casa lui gaia Jian, a iesit cu parul rupt din gard inaintea unui topograf, si cand acesta a incercat sa masoare in teren una dintre parcele aprobate de judecator, l-a amenintat ca ii crapa capul. 

Ca un paznic de vanatoare, apropiat al politiei, a chemat in ajutor chiar politia locala, care politie, spre cinstea agentului ce a raspuns chemarii, s-a dat la o parte dupa ce a vazut ordinul judecatoresc si l-a lasat pe paznicul de vanatoare sa mediteze la caile prin care se cumpara legal bunurile inscrise in cartea funciara. 

Ca un anume alt verisor de-al meu (ptiu, drace!), cunoscut ca pentru cate fapte bune a facut de-a lungul vietii, de doua ori a luat foc in masina si ca de tot atatea ori a avut accidente grave ce l-au schilodit cate zile va avea, acel var, spre rusinea lui, a declarat fata de vreo 7-8 oameni ce au fost de fata ca mai bine m-ar fi lasat sa mor in urma cu niste ani, pretinzand ca mi-a salvat viata.

Jalnice figuri din copilaria mea! 

Pacat ca am copilarit cu toti aceia, dar locul nasterii si vecinii nu le poti alege, asa ca sunt nevoit sa le duc amintirea cu mine in mormant, spre deosebire de ei, care nu m-au cunoscut niciodata, dupa cum jura in fata judecatorului!  

In pofida atator si atator oprelisti si piedici, expertii si-au facut treaba. Au identificat dupa numere topografice si numere de carte funciara toate cele 8 parcele care au fost scoase abuziv si ilegal din masa de partaj si apoi vandute la bucata, in mod fraudulos, de catre Dochiile cele lacome catre Vicea Jurita si catre Ana Moza. In acelasi timp, expertii au stabilit ce carti funciare noi exclusive au fost create de Lazarovici si apoi suprapuse peste cele deja existente in posesie comuna.

Topografii au identificat si masurat curtile, colibele si anexele din curtea lui Gaia Jian si din curtea babei Nasta Lazarovici, au mers la Ornit si au localizat parcela in care se inaltase coliba lui Lixandru Moza. 

Acolo s-a constatat ca baba Dochia a primit de la ginerele unui vecin de buna credinta o suma mare de bani in 1993, dupa ce l-a asigurat pe bietul om ca astfel el devine proprietar al  parcelei de 8000-9000 de mp.

De acolo, echipa de experti a urcat la Poiana Sarbului si au constatat ca aceeasi baba Dochia a procedat in acelasi mod cu o vecina vaduva, de la care a luat bani si i-a dat asigurari ca astfel devine proprietara pe alti 9000 mp.

Tot acolo, s-a constatat ca nu doar Dochiile, dar si Lazarovicii luasera o suma de bani de la Ghita lui Cuzma, in contra unei bucati din aceeasi Poiana Sarbului, dar dupa „tranzactie” imediat au intabulat-o pe baba Nasta drept unica proprietara!

De aceea, acum chiar nu inteleg de ce vaduva lui Ghita vrea sa discute cu mine despre acel teren, cand nu eu sunt cel ce am intabulat-o pe mama lui Damu. Asta, mai ales ca in martie 2016, deci in urma cu un an de zile, eu ii scriam  (zadarnic) nepoatei ei de la Oravita, doamna Mary Boldea, ca detin si ii pot trimite documentele notariale prin care baba Nasta a fost intabulata atat pe Poiana Sarbului cea cumparata de Ana Moza, cat si pe un  un alt teren, aflat langa locuinta noastra, teren ce a apartinut lui Lixandru Moza, iar acum, potrivit instantei de judecata, trebuie sa revina Primariei Sichevita (mostenirea fiind vacanta) si sa fie supusa partajului. 

Nu inteleg nici motivul pentru care o familie din Gornea, ruda indepartata cu tatal meu doreste sa discute cu mine despre drepturile succesorale ce le-ar avea in cadrul procesului de partaj.

Este limpede ca pe toti acestia i-au directionat catre mine Dochiile cele lacome, pentru a face nori de fum si a-mi abate atentia de la inselaciunile cu terenuri. Metoda lor nu este noua, si teama ca cei inselati se vor indrepta impotriva lor si le vor cere „BANII INAPOI!!!” ii face sa recurga la tot felul de tertipuri si stratageme, cum sunt cele mai sus povestite.

Nu au nicio sansa sa scape de gura lumii din sat. Batand la picior toate parcelele ce fusesera vandute ilegal, am vazut ca nu sunt deloc ingrijite sau lucrate de catre pretinsii proprietari. Ca au crescut maracinii inalti cat omul, ca bietii oameni nu mai intra in pamanturi de teama de a nu suferi consecinte penale pentru tulburarea de posesie.

Se aude ca nu mai e mult si Dochiile, ce au tot luat bani de la vecinii din Valea Ravensca, fara a le putea face acte, vor fi puse in curand in fata unor plangeri penale pentru fapte de inselatorie.

Asta insa nu treaba mea, ci a pagubitilor. Si acesti nu sunt putini. Si sunt din ce in ce mai nemultumiti si mai nervosi!

*****

Dochia, teapa si ochelarii Ray Ban Shooter

In urma cu 40 de ani terminam liceul la CD Loga, esuam la primul examen de admitere la facultate si ma angajam la IAEM Timisoara, pentru a urma un curs de calificare la locul de munca, cu durata de sase luni. Primeam bursa 600 de lei.

Prima teapa a Dochiei

Un var al meu din neamul Dochiilor, mai mare cu trei ani decat mine, lucra deja ca muncitor necalificat la o sectie de plastifianti a CP Solventul Timisoara. Salarul lui cred ca era aproape dublul bursei mele si insul isi rotunjea venitul vinzand din alcoolul produs de combinat. Nu era singurul ce facea asta, aruncatul bidoanelor peste gard fiind un sport practicat la scara larga printre colegii lui, care nu o data au fost prinsi, cercetati si sanctionati.

Cu toate ca isi dubla lunar venitul, castigand probabil cam de patru ori mai mult decat mine, varului asta al meu nu ii ajungeau banii, caci era un risipitor ce nu tinea cont de sfatul bunicului sau cu privire la pastrarea banului.

Batranul Dochia, care in tinerete o talharise de cateva zeci de monezi de aur pe o evreica pe al carei pamant lucra inca de copil si apoi o sugrumase, ingropand-o sub grajdul de lemn, batranul il invatase cum sa bage balcestii albastri in sticla cu dop de pluta, cum sa ingroape sticla cu dopul in jos sub casa, sub grajd ori in vreo supa, neaparat in pamant uscat si cum sa puna semn ca sa nu uite locul.

Asadar, avand nevoie de bani, impreuna cu un coleg de-al lui, aflat astazi prin America sau Canada, probabil si acela in criza de bani la acea vreme, ce locuia pe strada Ivan Turgheniev in apropiere de Piata Balcescu, varul meu, afland ca eu am primit prima bursa, a decis sa ma tapeze de acei bani.

Verisorul si bisnitarul

Cum a reusit asta? Afland ca am primit prima bursa, mi-a povestit ca amicul lui avea o pereche de ochelari americani, cu rama de aur. (!) Ochelari pe care ii vindea cu doar 600 de lei. Dadusem 200 de lei in casa mamei mele, cu alte 200 urma sa imi cumpar o pereche de pantofi, iar ceilalti 200 urma sa ii pun de-o parte, cu titlu de mici economii.

Dar n-a fost sa fie asa cum planuisem, pentru ca varul meu atat a insistat sa cumpar acei ochelari cu rame de aur incat mi-a luat mintile si in final m-am lasat dus pe strada Ivan Turgheniev, unde prietenul sau locuia intr-o casa boiereasca cu 4-5 camere mari, mobilate ca la domni mari! Tin minte ca in sufragerie era o mobila luxoasa cum nu mai vazusem, pe care tronau nenumarate gablonturi chinezesti, la mare cautare in acele vremuri.

De cum am intrat, cei doi m-au lasat singur un minut si cand s-au intors, gazda m-a dus direct la unul din pescarii de pe un scrin lucios si a luat de pe palaria de portelan a acestuia o pereche de ochelari de soare cu rama galbena, spunand ca se grabeste foarte tare si intrebandu-ma imediat daca am toti banii la mine. Am scos la vedere cei 400 de lei, iar el mi-a aratat ca pe rama erau scrise cuvintele „ray” si „ban”, urmate de un sir de cateva cifre, mi-a explicat ca acea inscriptionare era marcajul aurului, mi-a luat banii din mana si repede-repede ne-a condus spre usa, pe mine si pe varul intermediar.

Invatamintele mamei

Dupa cateva zile, vazand ca nu imi cumpar pantofii, mama m-a chestionat banuitoare si m-a intrebat daca nu cumva i-am imprumutat varului meu, caci acesta ii ceruse si ei un imprumut pentru un coleg de la combinat. I-am aratat cu mandrie achizitia mea si mama s-a albit la fata.

Nu mi-a facut nici un repros, dar m-a invatat cateva lucruri pe care si acum le tin minte. Ochelarii de soare nu se fabrica niciodata cu rame aurite. Cand vreau sa cumpar aur, trebuie sa ma duc la Cooperativa „Dinamo”, unde primesc si certificat de autenticitate. Cand vreau sa fac afaceri cu golani, ma consult cu parintii mai intai. De acum incolo varu-meu nu mai vine la noi cu bidoane de alcool, nu are decat sa si le vanda in alta parte, dar la noi nu!

Mama mi-a dat inapoi cei 200 ce ii dadusem in ziua de salariu, ca sa am de cheltuiala pana la urmatoarea bursa si pentru a-si arata dispretul fata de achizitia mea, a trantit de pamant acei ochelari si i-a calcat cu piciorul, ca sa ii sparga. Nu a reusit decat sa ovalizeze inelul (shooter-ul) ce unea ramale deasupra nasului si sa zgarie o lentila in forma literei v.

21 de ani netulburati cu Ray Ban

Am purtat cu placere acei ochelari mai bine de 20 de ani, fara sa le repar defectiunile. Erau dovada unei lectii de viata ce o primisem de la mama mea. Dintre cunoscutii mei ce detineau ochelari Ray Ban, niciunul nu avea Ray Ban Shooter, serie foarte scurta, si asta imi dadea mie o oarecare distinctie fata de ei! Una prieteneasca.

Buuun! Invatasem pe pielea mea ca nu e bine sa nu ai de-a face cu tepari, chiar daca ti-s neamuri! Dupa nici 5 ani, varul meu avea sa se revanseze intr-un fel, prezentandu-ma ofiterului de securitate ce il avusese in legatura pe tatal sau, ofiter ce acum lucra la biroul de personal si care mi-a intocmit dosarul de candidat la scoala de ofiteri de securitate. Neavand resurse sa duca  de unul singur stafeta intelligence-lui, varul meu a ramas in urma si mi-a dat-o mie sa o duc pana la linia de finish, ceea ce am si facut, spre invidia lui si a mamei lui, asa cum aveam sa aflu dupa doar cativa ani. 

Aveau sa treaca doar cateva decenii si varul acela avea sa se inhaiteze din nou cu niste golani, rurali de data asta,  pentru a delapida impreuna cu ei parti din averea tatalui meu.

Nu despre inselatoriile lui imobiliare vreau insa sa scriu acum, acestea fiind arhicunoscute si cred ca lumea s-a cam plictisit sa auda aceleasi vechi teme.

Nemaiauzita intamplare: prima parte - intoarcerea la mine

Altceva vreau sa spun, despre o alta nemaiauzita intamplare: anume, ca dupa ce am purtat acei ochelari defecti vreme de 21 de ani fara sa ma satur de ei, i-am pierdut  in 1998, in ziua cand m-am recasatorit. S-a intamplat sa imi cada din buzunarul de la piept al sacoului, cand ieseam de la ofiterul starii civile cu haina pe mana.

In mod straniu insa, dupa ce am divortat de a doua sotie, dupa 13 ani, acei ochelari s-au intors la mine: destinul nu ma pierduse din vedere si mi i-a adus din nou in cale, intr-o zi din primavara lui 2012, cand cautam o piesa second de masina prin piata de vechituri din Mehala.

I-am recunoscut imediat si i-am cumparat pe loc, de data asta nu de la un bisnitar, ci de la o batranica ce abia vorbea. Mi-a cerut pe ei 10 lei, i-am dat dublul sumei si am plecat repede, in timp ce batranica isi facea cruce in urma mea, uluita. 

Ochelarii ma cautasera ani in sir si iata ca in sfarsit m-au intalnit!

Partea a doua - intoarcerea pe Ivan Turgheniev

Mai vreau sa spun ceva - veritabila bomboana pe coliva, ce sugereaza ca in acei ochelari salasluieste un duh bun!

Dupa ce i-am cumparat de la piata, defecti exact asa cum ii pierdusem, dupa o vreme i-am dat unei prietene sa ii duca la un atelier de reparat, sa fie curatati in baie cu ultrasunete, sa le fie inlocuite lentilele gri-verzi, sa li se ajusteze inelul shooter si sa li se inlocuiasca piesele din plastic la contactul cu pielea. Prietena mea i-a dus, mi-a dat bonul si dupa catava luni am cautat strada Protopop  George Dragomir pe google maps, ca sa ii ridic.

Cand am gasit strada, degetul a refuzat sa se mai ridice de pe mouse. Unde credeti ca ajunsesera ochelarii? Nu veti ghici in veci! Chiar pe fosta strada Ivan Turgheniev, ce intre timp isi schimbase numele.

In modul cel mai inexplicabil cu putinta, ochelarii isi cautasera si isi gasisera din nou originile: atelierul era situat intre fabrica de oglinzi si casa in care intrasem in urma cu 40 de ani impreuna cu varul cel tepar!

********

Sichevita: o nepoata tanara, o ceica batrana si o intamplare cu invataminte

Nu demult, la inceputul lui mai m-am aflat anul acesta timp de trei saptamani la Carsie (https://www.facebook.com/casamamei/), cand mi-a sunat telefonul si am aflat ca are nevoie de ajutor o nepoata de-a mea, fiica unui verisor, om de treaba prematur plecat dintre noi, pe care eu il pretuisem in mod special pentru sufletul lui curat. Plecata departe de locurile natale, nepoata mea ma ruga sa ii incasez salariul la fabrica si sa i-l trimit prin posta. Ceea ce am si facut!

Era un serviciu banal, pe care oricine l-ar face in favoarea oricui. Banal oriunde in lumea asta, dar la Sichevita, unde exista mari acumulari de ura la adresa mea, invidie si mai ales de prostie, faptul ca am dat o mana de ajutor a creat un mic uragan local, de fapt o furtuna intr-un pahar cu apa.

Ce se intamplase? Functionara de la posta probabil se laudase pe undeva cu faptul ca statuse de vorba cu mine cand am trimis banii prin E-mandat, iar aceasta veste a ajuns la o ceica-neica-nimeni a nepoatei mele, grasa si batrana dar fara prea multa minte.

Afland ca am facut ce am facut, imaginatia ceicai a luat-o razna. Ea a rasturnat toata casa si toata curtea, a zvarlit, trantit, spart si zbierat sudalme de toate felurile la adresa mea si a nepoatei. Mai intai, a dat telefoane peste telefoane, a incitat si manipulat, si-a pus barbatul sa sune si el, in special la acea nepoata si sa o mustruluiasca pentru ca sta de vorba cu mine. Respectivul, tractorist in cuget si-n simtiri, si-a ascultat consoarta si a interzis rudei sale sa mai stea de vorba cu mine si in plus i-a cerut sa nu cumva sa imi vanda mie casa tatalui ei din Carsie. Oricui sa o vanda, numai mie – nu! Altora cu care a vorbit le-a cerut sa nu cumva sa imi semneze de vecinatate cand vor fi chemati de aegntul agricol.

Omul era probabil ori cam dus cu capul, ori inca orbit de nevasta. El ma acuza ca eu as vrea sa cumpar casa verisorului meu, dar nu stia ca eu nu am de ce sa cumpar, pentru ca am destule case, ca nu demult am ridicat una fiicei mele in alta comuna, unde ura lui si a nevesti-si nu ma poate ajunge. Ca nu imi mai trebuie nimic, in afara de zile de la Dumnezeu.

Ce concluzie a tras ceica-neica de care vorbim? In lipsa ei de desteptaciune si in imensa ei invidie, auzind ca eu i-am trimis o suma de bani si ca incerc sa o conving pe nepoata sa revina in comuna, ceica-neica a concluzionat ca nepoata mi-a vandut averea tatalui ei si ca suma ce i-o trimisesem ar fi reprezentat pretul acelei tranzactii, iar nu salariul ei. Convenindu-i ca nepoata sa ramana printre straini, ea nu putea admite deloc sa se instraineze si averea.

Asa ca, din motive de avere, a inceput acea ceica-neica sa o barfeasca pe tanara nepoata, ca o judece si sa o condamne, chipurile pentru ca plecase din Sichevita, dar de fapt convenindu-i de minune acea plecare. Cand tot satul s-a saturat de vorbele ei inveninate si i s-a uscat gura de atata trancaneala la adresa fetei, m-a luat pe mine la rand si mi-a tras toate perdafurile pe care pana atunci nu avusese ocazia sa mi le traga! Asta, probabil pentru ca ani de zile eu am evitat sa-i trag vreun perdaf, in pofida dorintei ei vadite de a o incasa si de la mine.

S-a pus apoi ceica-neica din nou pe telefoane si a otravit toate neamurile si cunostintele ei din tara si din Italia, Austria si Cehia, mintindu-le ca nepoata mea este inteleasa cu mine de mai multa vreme sa o ajut sa plece din Sichevita si sa ii asigur spatele, trimitandu-i bani dupa ce as fi jecmanit-o de avere. Numai minciuni si prostii!

Spre cinstea lor, unele din acele neamuri si cunostinte, ne-asemanatoare cu ceica-neica, ce ma cunosteau intrucatva, au ramas calme si s-au intrebat ce poate avea din nou ceica–neica cu mine. Altele au sarit si ele in sus – ca de ce sa cumpar tocmai eu si sa nu cumpere altcineva, si au tot pronuntat numele unei verisoare rea de gura a ceicai, care se si instalase cu animalele in casa fetei. Fireste, fiecare dintre cele doua orientari avea propriile argumente.

In mare, cei amplasati contra mea erau cam aceiasi cu cei ce ma acuzasera si in urma cu un an ca as mai fi cumparat o locuinta in Carsie, in final dovedindu-se ca altcineva este cumparatorul. Grupuletul otravicios vehicula prostii dupa prostii - ca nu ma mai satur de avere, ca nu imi ajunge cata avere detin si alte gogomanii de acest fel. Asta, in conditiile in care in comuna sunt atatia si atatia care cumpara ieftin case, terenuri, cai sau vite tocmai ca sa le vanda mai scump. In opinia ceicai-neicai insa, oricine poate cumpara si revinde, cu exceptia mea!

Singur, agentul agricol din Sichevita stie ca eu nu am nicio avere la Sichevita, dar cand e sa intri in gura prostilor, intri in gura prostilor si stai acolo pana cand apare alt scandal care sa le abata atentia.

Pornind de la limbarnita sau de la neglijenta in serviciu a unei functionare postale, lumea din sat care a auzit de mine si ma cunoaste, si-a vazut de treaba, intuind ca daca pana acum nu am cumparat averi in Sichevita, nu ma apuc la batranete sa o fac!

Cu toate acestea, un cerc anume de insi, stimulat de pe margine de betele bagate prin gard de ceica-neica si-al ei consort, a reactionat la adresa mea pe aceasta tema.

Un cumnat al nepoatei mele, dezinformat fara indoiala, ma suna la telefon de la Delphi si ma acuza ca as fi pus piciorul pe averea socrului lui.

Un alt vecin din Carsie este si el sunat de prin judet de catre un frate de-al ceicai-neica si acuzat ca a trecut la masurarea terenurilor tatalui sau!

Cativa vecini din Carsie, oameni de buna credinta si cu frica de Dumnezeu, imi transmit cu voce scazuta amenintarile la adresa vietii mele si a mamei mele, venite de la niste golani de prin sat. Amenintari lesne de inteles, mai ales ca in acea perioada doua instante au pronuntat sentinte de condamnare la inchisoare pentru niste insi care fie ne-au amenintat cu moartea fie ne-au dat foc sa ardem de vii.

Un verisor de-al meu mai indepartat din Gornea ma suna si imi spune ca si el ar avea drept la mostenire. (!)

Un tamplar din Valea Ravensca, cu care copilarisem, imi transmite amenintari cu bataia, pe aceleasi teme imobiliare. (!)

Un alt verisor, scurt si de minte si de picior, imi spune in fata ca mai bine m-ar fi lasat sa mor in urma cu 18 ani, cand el se suise la volanul masinii mele si a condus-o de la coliba pana in sat.

O adevarata revolutie locala, ce sa zic! Pornita de la o banala trimitere postala, a carei confidentialitate mi-era totusi asigurata prin lege.

Dupa ce lucrurile s-au linistit, se poate pune intrebarea cine a tras invataminte si ce invataminte s-au putut trage din intamplarea asta?

Mai intai, eu am inteles din nou ca oricat de mult bine ai face unor oameni, nu le va ajunge niciodata. M-am referit aici la acea ceica-neica nimeni, ce a beneficiat de pe urma mea si a familiei mele ani de-a randul.

De asemenea, am vazut din nou ca daca faci bine cuiva, cei care il invidiaza vor baga batul prin gard ca sa strice binele si eventual sa scoata profit din asta. In cauza este aceeasi neica-nimeni.

Mai apoi, am inteles cine este om de calitate si ma refer aici la sotul nepoatei mele, care desi a fost otravit in fel si chip de catre invidiosii de pe margine, a stiut tot timpul ca eu nu voi uzurpa mostenirea sotiei lui, ci doar o voi prezerva. Ceea ce mie, care nu il cunosteam indeajuns,  mi-a produs o surpriza placuta si el mi-a castigat admiratia. In curand va primi dovada concreta ca si eu am respect pentru el.  Si nu doar el va vedea acea dovada, ci cam toata comuna!

Apoi, el a inteles ca daca undeva candva s-a produs vreo greseala, ca in orice familie, parintii sunt cei ce trebuie sa ramana uniti in primul rand pentru binele copiilor, in pofida indemnurilor la rele ale celor ce asculta pe la gard cu batul pregatit.     

Mai departe, si nepoata mea a inteles in sfarsit cine o are la suflet si cine nu! Cine-i este aproape si cine nu, cine ii da un sfat bun si cine ii da unul otravit. Ea are acum de recucerit propriul copil, tot timpul mintit de cei ce bantuie pe langa gard.

Intr-un plan mai larg, comunitatea sateasca, ce s-a retinut de la comentarii fara noima, a inteles ca nimeni nu e perfect, ca familia nu trebuie infestata cu interese exterioare, ca orice greseala se poate repara, ca discretia este o calitate de pret si ca barfa la colt de strada, desi practicata inca de catre unii, nu face bine nimanui, dupa cum nici cinste nu face cuiva. Lumea din sat a inteles ca barfa face rau si ca nu este decat o arma infama folosita de cei infami pentru a lovi.

***

Cine nu vrea expertiza in dosar?

Va zambesc eu, dar va iau portofelul una-doua!

Cum spuneam zilele trecute, la inceputul lui martie, dupa ce toate cele 12 parti din procesul de partaj au fost citate, o echipa de experti, topografi si evaluatori, inarmata cu un ordin judecatoresc scris, s-a deplasat pe Valea Ravensca pentru a constata cine a vandut, cine a cumparat, ce a fost vandut si in ce baza legala s-au putut intampla toate acestea cu cartile funciare blocate.

Ca sa impiedice aflarea adevarului prin expertizare, paratii aveau insa pregatit un plan, gandit sa ii sperie si sa ii puna pe fuga pe topografi. Greu de inteles, dar aliatii lor au fost chiar cumparatorii pacaliti, pe care i-au asmutit impotriva echipei. Conform planului pus la cale din timp, mai multi vecini, cumparatori de buna credinta, instigati de cei ce i-au inselat, au incercat prin amenintari verbale si agresari fizice, inclusiv prin chemarea politiei, sa impiedice expertizarea terenurilor, a locuintelor si a anexelor.

Fideli obiceiului lor primitiv de a scapa impingand in fata pe altcineva, ei stand ascunsi in dos, Dochiile si Lazarovicii au procedat in acelasi mod si de data asta. 

De aceea, pentru modul in care chiar si acum dupa ani si ani, se lasa mintiti, manipulati si prostiti, merita amintiti si premiati pentru naivitatea lor, urmatorii sateni:

Hergane Adi-Pauta, un tanar de treaba si nepregatit pentru viata intre rechini imobiliari, care a platit jumatate de miliard Lazarovicilor pe o proprietate ce nu le apartinea doar lor, a fost penultimul pacalit pe Valea Ravensca.

Spun penultimul, caci ultimul loc pe lista pacalitilor il ocupa o familie onesta din Gornea, ruda  cu Beloiestii si cu Dochiile dinspre maica Ana Jian, mama bunicii Paladuica.

Radonea Mon, care a platit unei vecine, prin 2007, - Persa Beloia - o suma de bani fara nici un act („ca asa era pe-atunci, nu era voie sa se vanda pamanturile”. As, notarii autentificau si pe atunci contracte de vanzare de terenuri, sub masca vanzarii unei case de care apartineau acele terenuri) in contra unei jumatati de Ornit  (4500 mp) ce nu apartinuse acesteia niciodata. De ce-o fi dat bani Radonea vecinei Persa Beloia, cand proprietari erau alti beloiesti, este greu de aflat!

Jurita Vichentie, cel ce a platit in 1993 o alta suma de bani Dochiei batrane si tatalui ei, in contra unui contract provizoriu („ca asa era pe-atunci…”), act ce a fost desfiintat in 1996 de Dochia si tatal ei, printr-un contract de intretinere semnat intre ei la notar.

Moza Ana, care a platit o alta suma de bani lui Milan Dochia, in contra parcelei de 9800 mp – Poiana Sarbului, fara nici un act valid („ca asa era pe-atunci…”). A primit atunci de la Dochii, de fapt de la Milan, o chitanta de mana, pe care tot acesta i-a si rupt-o in primarie in fata fiului ei, cand i s-au cerut acte notariale, dupa ce a aflat ca acea simpla chitanta nu ii confera si drepturi tabulare de proprietate.

Imbroboduita de Dochii, Ana Moza continua si acum, dupa ani si ani, sa ii ceara tatalui meu banii ce i-a platit Dochiilor.

Abia incoace am aflat cum a fost mintita biata femeie de catre Dochii: cere-i tu fratelui meu banii de pe Poiana Sarbului, ca el tot are sa imi dea mie niste bani, pe partea de casa din sat a bunicului nostru Veselin Beloia de la Straneac, pe care a mostenit-o singur si apoi a vandut-o lui Sica a lui Popa Ghita.

Biata Ana Moza nu stie adevaratele dedesubturi ale acelei povesti: Deda Veselin s-a dat in intretinere tatalui meu, invatator la Carsie in acea vreme, dupa ce o parte dintre nepoti l-au batut si scos afara din coliba lui de la Straneac. L-a ales pe tatal meu intrucat baba Dochia, prima nepoata consultata, a refuzat sa il ia in intretinere, spunand ca are ea destui mosi din partea sotului, pe care sa ii spele la fund. Asadar parintii mei l-au ingrijit pe deda Veselin, dar Dochia batrana pretinde sa i se dea bani.

Adica tatal meu sa ii achite datoria fata de Ana Moza. Destepta baba! A luat banii, a cumparat un apartament la Timisoara fiului ei, iar acum vrea ca altcineva sa ii stinga datoriile! 

Asta sunt eu!

Acel apartament, asa cum a venit prin inselaciune, tot asa s-a si dus – printr-o alta inselaciune, inca  si mai mare: neamtul ce l-a „cumparat” de la Dochii (de fapt l-a primit printr-un schimb in natura!) nu le-a oferit acestora in schimb decat doua valturi ruginite ale unei mori de faina veche, dezafectata undeva in pusta timisana.

Montata la Sichevita, moara Dochiilor a functionat o vreme, apoi s-a inchis din motive pe care satenii le stiu mai bine decat mine.

****