Impreuna cu vechiul meu prieten din copilarie, Iosam Gaina din Sichevita, planuisemca, prilejuit de venirea sa la un control medical de rutina la Timisoara pentru 2 decembrie, sa soseasca la mine cu o zi mai inainte si sa asistam la parada militara organizata de Ziua Nationala a Romaniei.
Amandoi aveam o dorinta ascunsa sa vedem parada, despre care nu ne vorbisem insa.
Eu, care lucrasem toata viata in uniforma, doream sa revad si sa ascult fanfara militara, Marsul de intampinare ale armatei (http://www.youtube.com/results?search_query=marsul+de+intampinare+al+armatei+romane&oq=marsul+&aq=5&aqi=g10&aql=&gs_sm=c&gs_upl=2768l562991l0l586259l22l21l3l3l5l6l231l2331l1.12.2l15l0), Marsul lui Iancu (http://www.youtube.com/watch?v=zQd2nfoP-tE&noredirect=1), Marsul dacilor (http://www.youtube.com/watch?v=uq68t7RyIGU), Treceti batalioane romane Carpatii (http://www.youtube.com/watch?v=dvs1R95Ksbo&feature=endscreen&NR=1) si atatea si atatea altele, invatate in scoala militara.
Imi era dor si-atata tot!
Pe de alta parte, Iosam, fara sa fi spus vreodata, jinduia in sufletul sau ca nu a putut imbraca haina militara si de aceea, i-ar fi facut bine sa vada parada!
Ce a fost ce nu a fost, autobuzul care trebuia sa il aduca la Timisoara chiar inainte de ora la care tebuiau sa inceapa festivitatile, acel autobuz nu a mai plecat spre Timisoara, iar el nu a mai ajuns la aniversare!
M-a sunat si mi-a spus cu tritste in glas ca vine in ziua urmatoare.
Pentru ca el sa vada totusi ce a fost la Timisoara, am facut multe, multe fotografii si le postez pe blog.
Fac asta cu speranta ca si alti prieteni din copilarie vor fi bucurosi sa vada secvente ale unei manifestari de exceptie!
Monumentul Eroilor.
.
Soldat batran, ma trezisem de dimineata si am ajuns la monument printre primii, odata cu primul pluton de militari ce avea sa constituie Garda de Onoare. Am fotografiat imprejurimile inainte de a se face aglomeratie. Se observa ca nu a fost inca instalata garda la monument si nici drapelul de lupta al Diviziei 18 Infanterie nu a fost adus.
.
In acest timp, de cealalta parte a parcului, unde am facut un scurt raid sa simt starea de spirit, pe Bulevardul Republicii, unde urma sa aiba loc parada militara, era inca liniste.
Se faceau inca probe de sunet la micuta tribuna oficiala incropita cu spatele la parc si la Monumentul Eroilor, peste drum de benzinaria ce ocupa acum locul unde odinioara se inalta, ampla, tribuna manifestarilor socialiste organizate la 23 august.
Inspre gara, in fata fostei fabrici de Palarii Timisoara, masate la bordura sub teii ce marginesc bulevardul, front Piata Operei din Timisoara, TAB-urile si alta tehnica de lupta asteptau cu motoarele pornite.
Din cartiere, populatia afluia masiv, fiind asteptati intre 5 mii si 7 mii de participanti la manifestare. Cu o zi inainte, grupuri de revolutionari supravegheati la vedere de jandarmi, incercau, in piata Operei, sa porneasca un protest impotriva proiectului de modificare a legislatiei care ii privea si isi faceau curaj cu vechiul slogan "Azi in Timisoara...".
Echipaje ale politiei locale si a celei rutiere, plutoane inarmate de pompieri si jandarmi, supravegheau bulevardul.
Am simtit un vechi si rece fior si m-am reintors la locul de depunere de coroane din parc!
.
.
Acum, garda drapelului numara deja trei plutoane de militari, dinspre Piata Operei venea si o fanfara militara, autobuzele si tramvaiele debordau de pasageri la intrarea in parc, lumea deja inconjurase moinumentul fiecare cauta un unghi de vedere mai bun. Inclusiv eu! Nu mai facusem fotografii aici si acum cautam locurile optime.
M-am orientat dupa pozitia in care era dispus microfonul de la care urma sa fie condusa actiunea de depunere de coroane si la care urmau sa fie rostite discursurile festive, asa ca am asteptat evolutia evenimentelor, sperand ca acumulatorii camerei foto sa nu dea semne de batranete chiar astazi.
Sonorizarea la monument isi facea pe deplin datoria,incalzea atmosfera si facea si incalzirea publicului pentru cele ce aveau sa urmeze.
.
Deja monumentul are garda!
.
.
A luptat impotriva bolsevismului si fascismului? Cred ca a mers impreuna cu fascistii impotriva bolsevicilor, apoi, dupa ce, la Cotul Donului, taranistul Sanatescu, adversar al lui Antonescu, lasase trei divizii sa cada in incercuirea trupelor rusesti, a intors armele si a facut cale intoarsa odata cu tancurile bolsevice, impotriva fascistilor, fara a remarca cine sunt cei ce isi iteau capetele din turelele rusesti!
S-a lasat apoi la vatra, ostasul roman, dupa terminarea razboiului si tarziu, poate prea tarziu, copiii lui au vazut cine statuse pitit in tancurile cu steaua rosie vopsita pe turela!
Iar primaria taranista de la Timisoara il socoteste luptator impotriva bolsevismului si fascismului! Si pe buna dreptate! Soldatul a luptat cu eroism si impotriva unora si impotriva celorlalti! Brava lui! (Reflectii de fotograf!)
.
Garda, pentru onor la stanga prezentaaaati arm!
Sosesc oficialitatile judetene si locale. Prefectul, presedintele consiliului judetean, primarul, parlamentari, generali, seful IPJ Timis si altii.
.
.
Realizez cu stupoare ca microfonul era orientat spre grupul oficialilor!
Spre grupul lor, spre fanfara si spre drapelul de lupta!
Oficialii urmau sa vorbeasca la microfon cu spatele la public! Mdeh, alte reflectii de fotograf!
Sa semnifice asta faptul ca au intors spatele populatiei, ori ca s-au pus in fruntea maselor, iar discursurile lor ii reprezinta pe cei ce le stateau in spate?
Fara sa aflu vreun raspuns, am schimbat rapid locul si unghiul de fotografiere, voiam totusi sa fac poze cu fetele oficialilor, nu cu cefele lor!
.
Soborul de preoti! Brava! Doar ca atata si atata au ocupat spatiul incat unii dintre oficiali si-au reprimat cu discretie cate un cascat, ori incercau sa faca economie de vedere, iar in public, mai in soapta mai cu voce tare, se auzeau remarci de genul "dar nu mai termnina odata?", "ce atata slujba, ca nu suntem in catedrala!" "ne e frig la cap, avem comanda 'garda, descoperiti!'" si altele. In cele din urma, dupa 40 de minute, preotii au plecat de la microfon!
Noroc ca macar preotii au vorbit cu fata la public si la monument!
.
Au urmat la microfon cativa oficiali, care fie au citit textul scris de vreun consilier de incredere ce il placea pe Avram Imbroane, asa ca presedintele consiliului judetean, fie au improvizat, chemand la concordie nationala transpartinica, asa ca primarul, dar cu totii tepeni si fara sa intoarca macar o singura data privirile catre multimea ce ii asculta din spate!
.
Au urmat depunerile de coroane la picioarele ostasului necunoscut, activitate destul de lunga.
Pe durata acesteia, a trebuit sa recunosc ca daca Dumnezeu m-a ferit pana acum, astazi si-a luat mana de pe mine! Am vazut, pentru prima oara in viata mea, un preot militar in uniforma! De fapt in sutana! Ghinionul meu era ca nu avea sutana ca si confratii sai - neagra - ci de culoare kaki!!! Mi-am scuipat in san, tipul era si tare maruntel, acoperamantul capului ii ajungea mai jos de urechi, se vedea ca s-au facut derogari serioase la incadrarea sa, asadar mi-am scuipat a doua oara in san si facand poze din mers sirului impresionant de lung al persoanelor ce stateau la coada sa depuna coroanele, am tulit-o inspre Bulevardul Republicii, unde motoarele de la TAB-uri, turate pe loc, ridicau deja nori grosi de fum.
.
O singura data m-am oprit si am fotografiat din perspectiva multimea stransa in jurul monumentului.
.
.
Ajuns din nou pe bulevard, am simtit ca mi se strange stomacul. Bulevardul era tivit si pe o parte si pe cealalta cu siruri groase de oameni.
Pe mijlocul caii de rulare, cu fata la micuta tribuna joasa, se aflau patru sau cinci plutoane de berete albastre, berete rosii, berete verzi, scutieri si mascati, ce mai incolo-incoace, cateva sute de soldati cu arma la picior! Sonorizarea indemna intens la trecera Carpatilor. Departe, spre gara, cativa rutieristi dirijau circulatia in intersectia de la viaduct. Prin parc, de-o parte si de alta a bulevardului, echipe de cate doi jandarmi echipati pentru interventie. Politia militara avea si ea propriul dispozitiv de supraveghere, atat in parc cat si pe trotuarele pline de oameni. Politia locala de asemenea.
Cineva chiar luase in serios protestul din ziua precedenta al celor cativa zeci de revolutionari, care indemnasera la initierea unei noi lovituri de stat deghizata in revolutie?
Prin multime, alaturi de vreo cativa revolutionari, multi membri ai SCMD. Multe cadre militare de rezerva, de la armata, pompieri, militie, jandarmi,politie, SRI, securitate. Unii cu familiile, altii singuri, unii nostalgici, altii incrancenati, care cum!
Am facut cateva fotografii si ma-m asezat langa un plop gigantic, in mijlocul unui grup inarmat cu telefoane cu camera, asteptand sa inceapa defilarea.
.
Priveam usor ametit marea de oameni ce fie statea pe marginea bulevardului, fie alerga de colo-colo pe trotuare in cautarea unui loc de unde sa vada mai bine defilarea, si imi revenea cu un sentiment vechi, de neintelegere.
In urma cu douazeci de ani mai fusesem martor al aceluiasi cliseu, in care soldatii sedeau in formatie cu arma la picior, iar multimea se uita curioasa la ei, de la mica distanta. Nu intelegeam in niciun fel ce vor unii si ce vor ceilalti. Mai apoi am vazut ca unii deschideau focul.
Mi-a revenit acelasi sentiment vechi, ca ma aflu in fata unor sisteme de mecanisme ce se pun in miscare cand primesc comanda.
In asteptarea defilarii, imi inghetasera mainile pe aparatul de fotografiat, asa ca le-am bagat in buzunarul paltonului.
.
Foarte, foarte multi copii veniti sa vada defilarea armatei, sau adusi de parinti sa vada soldatii! Scurta este memoria unora!
.
Si a inceput si defilarea, deschisa de comandantul brigazii, un ofiter superior care servise poporul roman luptand pe frontul din Asia. Cand a ajuns in dreptul meu, i-am vazut privirea rece, straina si goala.
.
.
Au urmat apoi trupele imbarcate fie pe blindate usoare, renumitele TAB-uri - care aveau cauciucuri de iarna! - pe transportoare amfibii, fie pe camioane tractoare de armament antiaerian, aruncatoare, tunuri antiaeriene etc. In parcarea privata a fratilor Cristescu de pe Aleea Circumvalatiunii am vazut tunuri cu teava mult mai groasa.
Imaginile sunt insotite de mult fum!
.
Am remarcat ca, daca in 1989 pe TAB-uri erau soldati tineri, militari in termen, acum ocupantii aveau tamplele carunte. Sunt soldati profesionisti!
.
.
Au mai urmat masini de lupta ale politiei, jandarmilor, pompierilor etc etc.
Toata frumusetea defilarii insa trecuse!
Pentru ca inghetasem de frig, am luat-o incet incet spre casa, gandindu-ma ca daca Iosam Gaina ar fi putut ajunge la Timisoara, cu siguranta ca lui defilarea i-ar fi placut nespus de mult!
Are insa sansa sa vada defilarea pe acest blog!
Dimpreuna cu toti cei ce nu au vazut-o fie din cauza ca au lipsit de la ea, fie au facut parte dintre cei ce au defilat!
.
