Cariera din Moldova Noua a fost una dintre cele mai mari exploatari de suprafata din Europa, parte integranta din fosta inteprindere miniera (care includea si exploatari de subteran, doua uzine de preparare a cuprului si doua porturi industriale).
La apogeul sau, cariera avea peste 10.000 de angajati si a fost timp de cateva decenii principalul factor de dezvolare si bunastare in Clisura Dunarii si chiar intreg sudul Banatului.
Lipsa de investitii, de viziune si de strategii a conducerii centrale (care nu era la Moldova Noua ci la Deva), tehnologii depasite, schimbari de situatie pe piata internationala a cuprului si multi alti factori au contribuit la decaderea acestei masive antreprize cu efecte catastrofale asupra intregii economii locale si a ecosistemului local punandu-se astfel stop unei activitati miniere aproape neintrerupte de doua milenii.
Pentru ca exploatarea miniera de cupru si a altor metale neferoase de la Moldova Noua nu a fost o inventie comunista megalomaniaca si energofaga cum se mentioneaza uneori pe un ton oarecum acuzator, ci dateaza inca din perioada romana, castrul de la Pojejena fiind construit tocmai ca o baza logistica pentru activitatea miniera din zona, adapostind Cohorta a V-a Gallorum et Pannoniorum a importantei Legiuni a VII-a Claudia.
In zona Pietrei Inalte, de-alungul Ogasului Grecului, adiacent drumului Moldova Noua - Moldovita, au fost descoperite numeroase galerii, locuinte, cuptoare, unelte si asa mai departe care indica o activitate miniera intensa inca din acea perioada!
In perioada Habsburgo/Austro-Ungara aceasta activitate a fost dezvoltata si mai mult sub administratia unuia dintre cei mai capabili oameni ai imperiului - contele Claude Florimond de Mercy, administrator al provinciei Banat.
Una din exploatarile subterane de la Moldova Noua proiectata de inginerii sai ii poarta numele pana in ziua de azi - "Florimunda"!
