Defileul
sau Clisura Dunarii?
S. Beloia
Fluviul Dunarea imparte Banatul in doua: in nordul lui
traiesc romani si sarbi, intr-o tara cu origini latine, iar la sud - sarbi si
romani, intr-o tara de formatie slava. Pana intr-o vreme, in nord a fost
folosita denumirea latina “Defileul Dunarii”, in timp ce in sud se utiliza termenul
de origine slavona “Clisura Dunarii”.
Iata insa ca in ultimul sfert de veac denumirea sarbeasca
din sud a fost importata si utilizata in limbajul uzual si in Romania, fara a
se tine cont ca inainte de romani si de sarbi, in aceste locuri a trait poporul
latin, ce lasase urme in cultura locului. Fara a se face un capat de tara din
aceasta margine de tara, remarca trebuia facuta, mai ales ca istoria
consemneaza dispute tematice frecvente intre cele doua maluri. Dispute ce au
existat inclusiv intre unitati administrative de pe malul romanesc.
Cel mai recent semnal de disputa (al treilea in istoria
Defileului Dunarii) a fost lansat in anul 2013 si a atras atentia banatenilor
din Defileul Dunarii, dunareni clisureni cum mai sunt numiti, asupra situatiei
actuale a regiunii: doua ONG-uri timisorene organizasera o dezbatere publică
despre regionalizare, una dintre teme fiind readucerea Orşovei în Banat, prilej
cu care au adoptat apelul "Orşova, înapoi acasă!".
Apelul astfel lansat solicită revenirea portului dunărean
la provincia istorică de care a aparţinut dintotdeauna – Banatul.
Municipiul Orsova fusese alipit judetului Mehedinti si
Olteniei istorice totodata în anul 1968, odata cu o parte a Defileului Dunării,
dupa ce in anul 1934 o tentativa similara esuase ca urmare a unui protest
popular izbucnit in comuna Mehadia si extins in toate localitatile de pe Valea
Cernei pana la Orsova.
Trebuie spus ca portul dunărean Orşova a fost poarta de
intrare dinspre rasarit în Imperiul Austro-Ungar şi a făcut parte din judeţul
Severin, care avea capitala la Lugoj.
Defileul
Dunarii a facut parte din “Granița
militară bănățeană”, fosta structură
administrativă și militară a Imperiului
Habsburgic, la frontiera sudică și
sud–estică a Banatului, creată
treptat, între anii 1768-1774, cu scop
de apărare în fața amenințării Imperiului Otoman. Granița militară bănățeană a
rămas sub administrație militară austrică și după cedarea Banatului către Ungaria
(1779), până la desființarea imperiului, în 1872.
Fiind zona de frontiera
comuna a celor doua imperii adverse, Defileul Dunarii si locuitorii sai au fost
martori ai repetatelor conflicte de frontiera, a indelungatelor marsuri si a
nesfarsitelor coloane militare ce afluiau pe malurile apei inspre si dinspre
teatrele de operatiuni militare. Aceasta specificitate a lasat nenumarate urme
in regiune, dar mai ales in arhitectura locului, astfel ca si in zilele noastre
dainuie si de o parte si de alta a fluviului nenumarate ruine ale cetatilor de
de paza si aparare ridicate in calea navalitorilor. Nenumarate albume
fotografice dedicate asezarilor umane actuale stau marturie trecutului militar
al Defileului Dunarii. De sub oglinda apei lacului de acumulare al barajului
Portile de Fier stau de asemenea marturie constructiile civile de pe insula
Ada-Kaleh, ramasita a expansiunii turcesti.
Mult mai demult insa, cu
multe secole inainte, prin aceleasi locuri marsaluisera legiunile romane,
oprite de asemenea de apele Dunarii. Punand tabara in zona localitatii
Sichevita, trupele lasasera in urma colonisti militari ce nu mai putusera
continua campaniile militare inspre nord. Urmele civilizatiei lor au fost aduse
la lumina pe teritoriul administrativ al comunei Sichevita sub numele de Villa
rustica.
Cercetarile arheologice fusesera
insa oprite de indata fara nicio explicatie, desi era evident ca in zona se
putea deschide un mare parc arheologic ce ar fi scos la iveala intreaga asezare
romana de la Sichevita.
O a doua vestigie
arhitecturala latina, de data asta cu certe conotatii militare, descoperita la
marginea estica a Defileului Dunarii ii apartine sirianului Apollodor din Damasc,
inginer proiectant de poduri care, in proximitatea actualului port Drubeta
Turnu Severin a edificat calea de comunicatie ce avea mai intai sa aduca in
confruntare directa arta militara latina cu cea dacica, apoi sa uneasca cultura
celor doua popoare.
Intr-o estimare geografica, Defileul Dunarii incepe la
Moldova Noua si se sfarseste la Gura Vaii. In alte opinii, mai recente si
beneficiind de promovarea on-line pe retele de socializare, Banatul de Clisura
ar incepe la Bazias si ar continua pana la Orsova.
Lipsa de atitudine – pro sau
contra – fata de aceste evolutii pot fi puse pe seama unei lipse de interes
fata de problematici socotite a fi exclusiv ale statului, dar de fapt ele privind intens
si nemijlocit prezentul si viitorul comunitatilor locale din regiune.
.