Defileul sau Clisura Dunarii

Defileul sau Clisura Dunarii?

S. Beloia

Fluviul Dunarea imparte Banatul in doua: in nordul lui traiesc romani si sarbi, intr-o tara cu origini latine, iar la sud - sarbi si romani, intr-o tara de formatie slava. Pana intr-o vreme, in nord a fost folosita denumirea latina “Defileul Dunarii”, in timp ce in sud se utiliza termenul de origine slavona “Clisura Dunarii”.

Iata insa ca in ultimul sfert de veac denumirea sarbeasca din sud a fost importata si utilizata in limbajul uzual si in Romania, fara a se tine cont ca inainte de romani si de sarbi, in aceste locuri a trait poporul latin, ce lasase urme in cultura locului. Fara a se face un capat de tara din aceasta margine de tara, remarca trebuia facuta, mai ales ca istoria consemneaza dispute tematice frecvente intre cele doua maluri. Dispute ce au existat inclusiv intre unitati administrative de pe malul romanesc.

Cel mai recent semnal de disputa (al treilea in istoria Defileului Dunarii) a fost lansat in anul 2013 si a atras atentia banatenilor din Defileul Dunarii, dunareni clisureni cum mai sunt numiti, asupra situatiei actuale a regiunii: doua ONG-uri timisorene organizasera o dezbatere publică despre regionalizare, una dintre teme fiind readucerea Orşovei în Banat, prilej cu care au adoptat apelul "Orşova, înapoi acasă!".

Apelul astfel lansat solicită revenirea portului dunărean la provincia istorică de care a aparţinut dintotdeauna – Banatul.

Municipiul Orsova fusese alipit judetului Mehedinti si Olteniei istorice totodata în anul 1968, odata cu o parte a Defileului Dunării, dupa ce in anul 1934 o tentativa similara esuase ca urmare a unui protest popular izbucnit in comuna Mehadia si extins in toate localitatile de pe Valea Cernei pana la Orsova.

Trebuie spus ca portul dunărean Orşova a fost poarta de intrare dinspre rasarit în Imperiul Austro-Ungar şi a făcut parte din judeţul Severin, care avea capitala la Lugoj.

Defileul Dunarii a facut parte din “Granița militară bănățeană”, fosta structură administrativă și militară a Imperiului Habsburgic, la frontiera sudică și sud–estică a Banatului, creată treptat, între anii 1768-1774, cu scop de apărare în fața amenințării Imperiului Otoman. Granița militară bănățeană a rămas sub administrație militară austrică și după cedarea Banatului către Ungaria (1779), până la desființarea imperiului, în 1872.

Fiind zona de frontiera comuna a celor doua imperii adverse, Defileul Dunarii si locuitorii sai au fost martori ai repetatelor conflicte de frontiera, a indelungatelor marsuri si a nesfarsitelor coloane militare ce afluiau pe malurile apei inspre si dinspre teatrele de operatiuni militare. Aceasta specificitate a lasat nenumarate urme in regiune, dar mai ales in arhitectura locului, astfel ca si in zilele noastre dainuie si de o parte si de alta a fluviului nenumarate ruine ale cetatilor de de paza si aparare ridicate in calea navalitorilor. Nenumarate albume fotografice dedicate asezarilor umane actuale stau marturie trecutului militar al Defileului Dunarii. De sub oglinda apei lacului de acumulare al barajului Portile de Fier stau de asemenea marturie constructiile civile de pe insula Ada-Kaleh, ramasita a expansiunii turcesti.

Mult mai demult insa, cu multe secole inainte, prin aceleasi locuri marsaluisera legiunile romane, oprite de asemenea de apele Dunarii. Punand tabara in zona localitatii Sichevita, trupele lasasera in urma colonisti militari ce nu mai putusera continua campaniile militare inspre nord. Urmele civilizatiei lor au fost aduse la lumina pe teritoriul administrativ al comunei Sichevita sub numele de Villa rustica.

Cercetarile arheologice fusesera insa oprite de indata fara nicio explicatie, desi era evident ca in zona se putea deschide un mare parc arheologic ce ar fi scos la iveala intreaga asezare romana de la Sichevita.

O a doua vestigie arhitecturala latina, de data asta cu certe conotatii militare, descoperita la marginea estica a Defileului Dunarii ii apartine sirianului Apollodor din Damasc, inginer proiectant de poduri care, in proximitatea actualului port Drubeta Turnu Severin a edificat calea de comunicatie ce avea mai intai sa aduca in confruntare directa arta militara latina cu cea dacica, apoi sa uneasca cultura celor doua popoare.

Intr-o estimare geografica, Defileul Dunarii incepe la Moldova Noua si se sfarseste la Gura Vaii. In alte opinii, mai recente si beneficiind de promovarea on-line pe retele de socializare, Banatul de Clisura ar incepe la Bazias si ar continua pana la Orsova. 

Lipsa de atitudine – pro sau contra – fata de aceste evolutii pot fi puse pe seama unei lipse de interes fata de problematici socotite a fi exclusiv ale statului, dar de fapt ele privind intens si nemijlocit prezentul si viitorul comunitatilor locale din regiune.

.