Un ofiter SRI se destainuie

.

Uneori mi se pare absurd, dar alteori este de-a dreptul amuzant sa aflu ca oameni pe care ii cunosc si care ma cunosc totusi, sa coboare vocea cand discuta despre mine.
Nu am participat niciodata, de cand ma stiu eu, la discutii pe ton coborat, cu o singura exceptie: 
In anul 1985, dupa ce iesisem ofiter, tatal meu l-a cautat la Securitatea din Timisoara pe un ofiter in varsta despre care stia ca avusese raspunderi pa Clisura Dunarii in vremea colectivizarii. El credea cu convingere ca acel ofiter era la curent cu contextul in care bunicul meu fusese declarat chiabur fara a avea in proprietate nicio palma de pamant. 
Cu acea ocazie, asteptand impreuna pe un hol al securitatii sa se intoarca din oras acel ofiter, tatal meu mi-a marturisit in premiera faptul ca - chiar si acum, dupa ce terminasem academia de informatii, pentru el persista inca un mare semn de intreebare: cum de am fost eu admis la examen la Bucuresti, cand bunicul meu, Gavrila, fusese inclus pe listele de chiaburi din comuna Sichevita, iar strabunicul meu, Veselin, afirma sus si tare, si o stia toata lumea din comuna, ca daca el ar fi avut putere, i-ar fi strans pe toti comunistii intr-o incapere si le-ar fi dat foc, sa arda de vii.  
Aceste lucruri - este usor de dedus de ce tatal meu mi le povestea cu voce scazuta, aproape in soapta.
Acum insa, la 23 de ani dupa ce starvul Securitatii putrezeste in santul in care l-a aruncat avantul popular din 1989, este greu de crezut de ce inca mai discuta oamenii din sat despre mine in soapta!

Adecvat nivelului lor de pregatire, destul de ridicat totusi, pentru o localitate rurala situata in afara drumurilor europene si nationale importante, nefiind informati si bazandu-se mai ales pe deductii, fireste ca ei mai spun si enormitati, fac confuzii si emit teorii dintre care unele - de-a dreptul elucubrante. 
Cea mai recenta afirmatie de aceasta natura, spusa soptit intre cinci convivi grupati in jurul unei mese dintr-un cafe bar satesc, se referea la "facultele" pe care le-am absolvit de cand am plecat din comuna natala si pana am trecut in rezerva din SRI, la varsta de 48 de ani.
Dintre cei cinci, trei sustineau tot atatea teorii, absolut ireale, cu privire la programele de pregatire in care fusesem inclus pe durata carierei mele de ofiter. Nu le voi detalia foarte mult aprecierile, erau care mai de care mai eronate si fanteziste, voi nega doar faptul ca am urmat studii in SUA (fiica mea a facut asta, unde si-a sustinut si bacalaureatul) sau in Olanda (fiica mea a urmat acolo un curs de formatori de opinie in mass media audio-vizuale). Am urmat studii superioare academice si post universitare doar la Bucuresti, Cluj Napoca si Timisoara.
Voi nega de asemenea ca am facut spionaj in Japonia si Coreea de Nord, pentru ca nu cunosc limbile celor doua tari si de altfel nu am calcat acolo niciodata. Nici prima si nici a doua mea sotie nu au facut asta, desi cea din urma era si ea cadru SRI. Nu voi nega faptul ca am avut aplecari catre invatarea de limbi straine si ca acest fapt mi-a facilitat diferite optiuni si alternative ce le-am adoptat in viata.
Nu am absolvit nicio facultate in centrele universitare Baile Herculane si Craiova, cunosc insa o serie de persoane care detin diplome obtinute pe acolo.
De asemenea, voi nega faptul ca in decembrie 1989 m-as fi refugiat in comuna natala - nu puteam face asta pentru ca fusesem arestat din ordinul proaspatului ministru al Apararii, Nicolae Militaru si incarcerat in Penitenciarul Timisoara laolalta cu ceilalti 200 de ofiteri de securitate - pana prin 20 ianuarie 1990.

Ca sa inchei, voi nega faptul ca am absolvit trei facultati si cinci mastere si, dezavuandu-l pe unul dintre cei cinci, voi nega faptul ca am afirmat asta fata de el si voi preciza faptul ca stiu din mai multe surse ca ii place sa le infloreasca. Ii spusesem o singura data ca, puse una langa alta, diplomele mele de studii superioare acopera o masa cu suprafata de un metru patrat, ceea ce este adevarat. 

Acum, pentru ca nu este prima oara cand aceste situatii devin subiecte de dezbatere publica in Sichevita, prin casele rudelor familiei mele, prin primarie, politie, scoala si mai ales bodega, am decis sa clarific lucrurile de o maniera care sa clarifice lucrurile.
O maniera care sa arate ca sunt un om obisnuit, nascut intr-o familie saraca, la zece ani dupa ce bunicul fusese declarat chiabur si obligat sa plateasca taxe majorate la bugetul local si cel central, in cote duble fata de alti locuitori ai comunei. Care lua bani de la Coperativa de credit ca sa poata construi o casa de caramida dupa ce cea din vaiuga se daramase.
Ca fusesem un copil ce primise in intreaga sa copilarie doar trei jucarii - un camion si un autobuz din tabla vopsita in culoarea albastra si o tricicleta de asemenea albastra, dar care spune ca o copilarie mai fericita nici ca se putuse sa aiba.
Ca parintii sai, pentru a avea unde locui, il luasera in intretinere pe strabunicul Veselin, care le lasase casa sa din sat. Ca acei parinti, pentru a ma duce la scoala la oras o vandusera si cumparasera un apartament la bloc in Timisoara, unde locuiesc si acum.

Ca sa fie limpede, pentru toti cei ce imi viziteaza blogul, lucru pentru care le multumesc, ce scoli am absolvit si ce scoili nu am absolvit, voi posta acea parte dintre diplome ce acopera masa pe care cei cinci domni serveau bere rece, diplome obtinute prin finantari din buzunarul meu propriu. 
Cele pe a caror durata am obtinut si bursa de studii ca urmare a rezultatelor la admitere si la absolvire, le voi pune un asterisc ("*") in dreapta.

.

Kramer Nicolae, primarul din Sichevita, om bun, om rau?

.

Cat poti fi de mandru ca ti s-a pus tricolorul pe umar?
Cat poti fi de abuziv ca sa iti folosesti discretionar autoritatea?

.

Acum in iarna lui 2013, cand scriu despre primarul comunei Sichevita, pot spune ca nu il cunosc personal. Nici primarul nu ma cunoaste pe mine, decat daca cineva i-o fi aratat fotografii de-ale mele. N-am prea lasat fotografii in urma mea, din cauza meseriei ce am avut-o. Oricum, personal nu ne cunoastem si nu sunt decis daca sa imi doresc sau nu sa ne cunoastem.

La Pazariste, la"Ia-ma, nene!"

O singura data drumurile noastre s-au intalnit si atunci ne-am privit in ochi pret de o clipa.
In septembrie 2012 faceam autostopul la Podul Pazaristii inspre Moldova Noua, ca sa prind autobuzul de ora 13 spre Timisoara. 
Ma lasase in intersectia de pe malul Dunarii un om tare de treaba, domnul Tanase, cel cu masina de paine, dupa ce ma coborase de la Carsie.  La Carsie o lasasem pe mama, ca de fiecare data privind dupa mine cu ochii in lacrimi si sufletul nu mi-era tocmai usor.
Stateam in soarele amiezii de aproape jumatate de ora si nimeni nu oprise sa ma ia in masina si sa ma duca pana la autogara.
Dinspre Moldova Noua trecuse inspre Gornea - Ionel Grasul, vecinul mamei mele, care dupa ce mi-a facut un semn aproximativ cu mana, nu a oprit nici el sa imi dea binete, semn ca, dupa mama mea, careia abia ii mai vorbeste dupa ce si-a separat terenurile de ale nevestei sale, acum intra in suparare si cu mine. 

Primarul nu raspunde la salutul unui trecator, adica este arogant

La scurt timp dupa Ionel, a trecut dinspre Moldova Noua un Cielo bordeaux pe care il retinusem dupa numarul de inmatriculare - CS-JUD - pentru ca il vazusem adeseori parcat in fata primariei Sichevita si aflasem ca este masina de seviciu a primarului. La volan, cu greu facand fata caldurii chiar cu geamul deschis, era un barbat transpirat, cu calvitie mare, grasut la fata. Apropiindu-se de curba la stanga spre Gornea, a incetinit masina.
Presupunand ca el aste primarul din Sichevita, i-am ridicat mana in semn de salut, era evident ca nu ii cer sa ma ia in masina caci mergea in directie opusa in plus eu eram pe partea cealalta a drumului, pe sensul de mers catre Moldova Noua.
Conducatorul auto s-a uitat la mine o clipa dar nu si-a desprins mana de pe volan sa raspunda salutului meu. A cotit la stanga si in curba a oprit si a luat un barbat si o fetita ce faceau autostopul spre Sichevita. 
Eu eram un autostopist ce mergea in directie opusa si nu avea de se sa imi raspunda la salut. O vreme m-am gandit la barbatul ce conducea masina primariei, dar a oprit langa mine un microbuz (cu aer conditionat!) ce m-a salvat din arsita de la malul Dunarii. Multa vreme nu m-am mai gandit la insul respectiv si incepusem sa cred ca la volan nu se afla primarul, ci vreun agricultor sau vreun mic meserias local, toropit de caldura si apasat de grijile familiale. 

Cate nu auzi prin Sichevita despre primarul Kramer...!

Fara sa cer vreodata informatii, nici macar de la adversarii lui din Sichevita (caci era clar ca avea destui), am aflat ulterior ca primarul se numeste Kramer si in timp am auzit nenumarate lucruri despre acesta, lumea il cunostea si mi le povestea din proprie initiativa si fara nicio retinere.
La inceput m-a mirat numele nemtesc al primarului, cu atat mai mult cu cat am aflat ca era nascut in Sichevita, intrucat stiam ca aici nu traiau alte natii in afara de tigani si romani. M-am gandit apoi ca poate tatal sau era "strainas", venit de cine stie unde si insurat prin comuna. Intr-un final, n-am mai dat importanta nici omului, nici numelui sau, dar nu am putut sa nu observ faptul ca nu ne incadra in peisajul local. Iar acum, cand face zid de aparare in fata lui Ionel Grasul si a nevestei acestuia, cu atat mai mult constat ca nu se incadreaza in cultura locala de administratie. 
Actualul primar candidase la postul de primar si la alegerile locale din 2008, esuand se pare la un singur vot potrivit folclorului local, in fata contracandidatului sau de atunci - Petrica Grasul. 
Mi-amintesc ca infrangerea de atunci a lui Kramer fusese un motiv de mare bucurie pentru vecinul Ionel Grasul, care fiind ruda cu invingatorul din 2008, il sprijinise la votare, sotia sa chiar umbland prin Carsie cu urna mobila si insistand sa culeaga voturi de la cei ce nu voiau sa voteze in niciun fel. 
Lumea din Carsie povestea ca acest Kramer ar fi facut o facultate la Timisoara si ar fi inginer, dar cunoscutii sai din Sichevita radeau pe la spate zicand  ca daca nu cumva facuse vreo facultate de traficanti, atunci cu siguranta este doar electrician. 
Mama mea, care o stia bine pe mama sa, imi tot indica o casa peste drum de cea a lui Blagoe Novacescu, fostul director de scoala, incercand sa imi aminteasca faptul ca acolo se nascuse si crescuse primarul si ca odata, candva, copil, eu l-as fi scos din gurile unor caini ce il zacupisera langa un perete in timp ce venea de la scoala. Nu-mi aminteam. Aflasem ca cineva incercase sa ii incendieze masina in plina strada la scurta vreme dupa ce fusese ales primar si asta mi-a starnit compasiunea. Este un om de mare omenie, imi spunea un alt vecin, ce afirma ca primarul i-a botezat un copil. 
Vorbele urate ce le-am auzit despre primarul Kramer nu le voi scrie aici, de fapt cred ca le-am si uitat. 

Locatari  fara domiciliu in comuna, fara vot local, deci care pot fi discriminati

Am asadar o serie de referinte cumva neutre de spre primarul Kramer. Nu ma astept ca el sa fi cerut de la oamenii din sat referinte despre mine sau despre familia mea, nu avea motive pentru asta, pentru ca eu nu eram vreun star ce a poposit in comuna de dragul popularitatii. Iar daca a facut-o, e treaba lui caror surse le-a dat crezare!
Eu doar ma nascusem si incepusem scoala in comuna. De ani de zile parintii mei isi platesc taxele cu regularitate pentru cele doua locuinte de pe Valea Ravensca si de la Carsie, le asigura contra dezastrelor naturale potrivit obligatiilor legale si depun politele la primar, pentru a nu suferi amenzi in caz contrar. Ne reparam drumul si rigola in fata locuintei noastre de la Carsie, pe cei 200 de metri cat traverseaza pamantul nostru.
Asadar, primarul din Sichevita ar trebui sa aiba o atitudine daca nu favorabila unor rezidenti de pe raza comunei, macar una neutra si echidistanta. 

Ce nu face un primar de dragul unui vot!

Iata insa ca primarul Kramer tocmai a ratat sansa de a fi corect si echidistant! El a decis sa faca zid de aparare in fata familiei lui Ionel Grasul (cel a carui nevasta a alergat prin Carsie cu urna mobila sa adune voturi pentru adversarul sau) si sa blocheze executarea silita a nevestei acestuia.
Primarul Kramer refuza de mai mult de trei luni sa paspunda cererii scrise si sa elibereze executorului judecatoresc Brad Gheorghe de la Moldova Noua un document cerut de instanta de judecata, pentru a se putea trece la executarea silita si recuperarea partii din cheltuielile de judecata suportate de catre mama mea.
Putem presupune ca si in viitor, de cate ori avem un litigiu cu vreun votant local, acesta va fi aparat, iar noi vom fi nedreptatiti de catre primar?

In pofida oponentei primarului Kramer, legea se va aplica!

Indiferent cat de mult se va opune acest primar, indiferent cate motive are sa incalce legea, legea se va aplica si parintii mei isi vor recupera drepturile banesti de la protejatii primarului Kramer!
Candva vom publica procesele verbale de executare silita si chitantele privind recuperarea cheltuielilor judiciare.


.

Revenire Catre Primaria comunei Sichevita,

Catre Primaria comunei Sichevita,

Revin la cererea mea din 30.01.2013, prin care solicit sa dati curs solicitarii facute in dosarul executional 11/2012.

Am facut acea cerere scrisa doar dupa ce m-ati prevenit telefonic ca probabil nu veti da curs cererii executorului judecatoresc, lucru de neinteles avand in vedere referintele pozitive privind corectitudinea Dv, pe care le primim de la diversi locuitori din comuna, ce va cunosc personal.

Solicit sa va implicati legitim in solutionarea cererii executorului judecatoresc, deceland intre eventuale influente subiective ce va parvin si starea de fapt la care facem noi referire.

Va multumesc,

Beloia Pavel,

Timisoara

15.02.2013

Trimis prin:

http://www.ghidulprimariilor.ro/contactbusiness.php?busid=42869

http://www.ghidulprimariilor.ro/business.php/PRIMARIA-SICHEVITA/42869/

SICHEVITA. Autoritatile locale - similitudini cu cele din vremea colectivizarii

.

.

Pavel Beloia, fiu de chiabur, pus la index de regimul socialist

Pavel Beloia, carasean de pe Clisura Dunarii, din comuna Sichevita, a fost pana la pensionare, contabil la Fabrica de bere din Timisoara. Simplu contabil, nu putuse promova intrucat tatal sau Gavrila fusese declarat chiabur de catre primul primar socialist din Sichevita anului 1948 – ARON MOLDOVAN. Acela era om cu caracter si conditie indoielnica, primul din sat care a pupat mana noilor autoritati coborate de pe tancurile sovietice. Potrivit vechilor sale obiceiuri ante-socialiste, primarul se imbata bata si adormea pe banca din fata casei lui Paul Dragomir de pe strada Tachia. Dimineata, cand se trezea, mahmur, mai declara cate un chiabur dintre cei ce il scuipau noaptea, primar cazut in sant beat mort.

Prin decizia acelui primar, cu care nici copiii si nepotii sai nu se mandresc astazi deloc, Pavel Beloia nu a putut urma studii superioare, desi a tot dat examene de admitere la Stiinte Economice pana pe la varsta de 40 de ani. Atunci, cineva de la partid i-a spus sa renunte, intrucat lucrarile sale de admitere, chiar daca ar fi fost sa fie notate cu 10, aveau sa fie respinse mereu pe motive de origine sociala chiabura.

Declarat chiabur fara nicio palma de pamant in proprietate

Acum, dupa 60 de ani, nici nu mai are importanta faptul ca Gavrila a fost declarat chiabur fara a detine in proprietate nicio palma de pamant! El venise ginere in casa de la Straneac, se insurase cu Pelaghia, fiica lui Pavel Jian si niciodata in viata sa nu detinuse proprietatea asupra vreunui bun material. Primul act de proprietate pe numele sau avea sa fie emis tocmai in anul 1987, de catre Judecatoria Oravita, cand nepotul sau, Saul, ofiter debutant in Departamentul Securitatii Statului, a cerut dezbaterea succesorala cu privire la abia decedata sa bunica Pelaghia.

Prima proprietate a chiaburului Beloia Gavrila, obtinuta la 52 de ani dupa venirea ca si ginere in casa la Pavel Jian si la 40 de ani de la declararea sa ca si chiabur
.

.

Doar incepand doar cu anul 1987 si pana cand a murit, Beloia Gavrila a fost proprietar de pamant si al casei pe care a ridicat-o in satul Valea Ravensca. Devenise proprietar doar pe o cota de ¼ din averea sotiei sale, adica pe o suprafata de 2/3 de hectar de pamant arabil. Mai tarziu, s-a dat in intretinerea fiicei sale careia i-a lasat ¼ din casa construita de el imediat dupa razboi. Doar ¼ din casa, fara a-i lasa aceeasi cota si din pamant. Procedase astfel pentru ca stia ca fiica sa nu se invrednicise niciodata la munca pamantului.

Administratia capitalista din 2013 = administratia socialista din 1948

.

.

Acum, in anul 2013, Beloia Pavel se vede din nou tratat de catre autoritatile locale ca si cum nu ar avea drepturi.

Voind sa isi intre in drepturile legitime, el se loveste nu doar de nepasarea, dar chiar de reaua vointa a unor persoane vremelnic ajunse in situatia sa imbrace uniforma de politist ori sa ocupe scaunul de primar al comunei. 

Chiar daca s-a plans de nenumarate ori celor doua institutii locale cu privire la fapte savarsite impotriva sa si a familiei sale, parea ca bate toba la babe surde. A fost jignit, insultat, calomniat, a depus plangeri dar in zadar! Toata lumea din comuna vedea faptele, mai putin cei chemati sa le ancheteze. S-a judecat in dosare civile si a castigat, executorul judecatoresc oprindu-se ca urmare a impotrivirii primariei de a-si da concursul la punerea in executare a sentintelor judecatoresti.

A depus plangeri penale impotriva faptuitorilor ce il impiedica sa intre in drepturile sale legale, iar faptasii se lauda ca si-au rezolvat problema si nu vor suferi nicio consecinta. 

Pavel Beloia sade cu un maldar de dosare pe masa si se intreaba ce trebuie sa se intample ca administratia locala sa isi faca treaba pentru care el plateste taxe locale.

Presiuni asupra familiei

Ca sa fie descurajat, sotia sa a fost amenintata in repatate randuri cu moartea de catre “binevoitori” apropiati ai acelor faptuitori, asa incat aceasta, in varsta de 70 de ani, a chemat vecine sa doarma cu ea noaptea, si-a pus securea dupa usa sa se apare, a legat cainele de tocul usii in acelasi scop etc.

In acelasi scop, ca sa fie intimidata, i-a fost distrusa poarta de la curte, i-au fost omorate animele in curte, i-a fost taiat gardul cu securea, incalcata si distrusa proprietatea, sustrase produse de gradinarit chiar din curtea casei. Toti vecinii stiau cine sunt faptasii, mai putin cei chemati sa ii descopere.
Mai mult, ca sa se faca totul potrivit unor manuale revolute de prostie, nepotul lui Pavel Beloia, venit in vizita la bunica sa de la Carsie, se opreste in centrul comunei si este abordat de o functionara a primariei, care nici mai mult nici mai putin, ii transmite tanarului faptul ca tatal si bunicul sau sunt niste oameni rai! 
Femeia face asta prefacandu-se ca uita vremurile cand, la fel ca multi, dar chiar multi sicheviceni aflati in nevoie, au venit in timp la medici si spitale din Timisoara si au aflat sprijin si indrumare la acei rai pe care acum ii incrimineaza la drumul mare!
Atata de mare sa fi fost slugarnicia acelei functionare, care a tinut sa isi demonstreze pozitia fata de Pavel Beloia, in gura mare, in fata primariei? Slugarnicie fata de cine? Privind in urma, nici nu mai conteaza cine a fost primarul comunei la data acelui jenant moment. Acum, acela isi linge ranile infrangerii la ultimele alegeri locale.
Cum s-ar fi simtit acea biata femeie, daca o ruda a ei ar fi fost acostata in plina strada si i s-ar fi adus la cunostinta lucrurile jenante facute la oras i perioada cat rudele sale erau oparate la spital si ingrijite de catre sotia lui Pavel Beloia?

Fiul lui Pavel Beloia, ofiter SRI si sotia, pensionara, supusi agresiunilor de tot felul
.

Fiul lui Pavel, ofiter superior iesit la pensie dupa o lunga cariera in Serviciul Roman de Informatii, este denuntat anonim la Directia de mediu si la Directia Apelor pentru furtul catorva zeci de tone de agregate de pe albia unui rau local, iar cand el, cel denuntat calomnios il descopera pe adevaratul faptas si il comunica politiei de la Moldova Noua, ce incepuse o ancheta pe numele sau, constata ca acolo s-a pus batista pe tambal si in corespondenta dezvoltata ulterior cu Inspectoratul de Politie de la Resita, se dovedeste ca abunda minciunile: agregatele ar fi fost ridicate din albie pentru a se folosi in scop de indiguire a paraului, nu ca si materiale de constructie pentru o veranda la vechea casa a fostului chiabur Gavrila Beloia...
Oricum,  porcaria instrumentata in 1948 lui Beloia Gavrila , pentru a-l declara chiabur chiar daca nu avea in proprietate nicio palma de pamant, nici combina, nici treieratoare, nici alte utilaje, ci doar doua perechi de boi si trei vaci, este la fel de mare ca si porcaria instrumentata impotriva nepotului sau, fost ofiter de securitate dar si fost ofiter SRI, de a se incerca sa oi se puna in carca furtul catorva demorci de materiale de constructii.
Cei ce acum s-au dedat, anonim si calomnios, la o asemenea marsavie sunt facuti pe calapodul acelui primar betiv din 1948.
Dumnezeu sa ii ierte pe toti!

.

.

Blogul ofiterului este martor tacut al nenumaratelor documente si fotografii ce dovedesc minciunile sfruntate ale IPJ Caras Severin, institutie care, fara a fi interesata de adevar, acopera faptasul.

O intreaga familie supusa abuzurilor

Pavel Beloia se intreaba daca este vreo diferenta intre autoritatile locale ce au operat in 1948 impotriva tatalui sau si cele din 2013, care opereaza impotriva sa si a familiei sale.

.

.
Aproape i se pare firesc sa fie declarat de data asta chiar el chiabur pentru faptul ca isi cauta drepturile mostenite de la cei batrani. Sau, pentru ca fiul sau a activat in Departamentul Securitatii Statului pana in 1989, sa fie declarat dusman al capitalismului sau al democratiei. 

Saul Beloia asteapta sa vada pana unde va merge obraznicia, nepasarea si coruptia ce permite abuzarea unui om pentru simplul motiv ca ajuns prin munca sa ofiter in Securitatea Statului si apoi, dupa 1989, in Siguranta Nationala, sau pentru ca a studiat 13 ani prin academii si universitati, facand scoli atat pentru el cat si pentru tatal sau cel pus la index de propagandistii socialismului proletar. Sau, poate, abuzat la influenta unora sau altora de prin comuna, ce nu au reusit ca, decat codasi la oras, au preferat sa ramana in satul lor fruntasi. Pacat mare ca autoritatile locale, in loc sa vada faptele, pleaca urechea la barfe!
Se asteapta sa fie din nou obiectul unor denunturi calomnioase, iar politiei nici sa nu ii pese de asta, ba mai mult, tot pe el sa il ancheteze. Saul Beloia este vazut in comuna ca un cal alb cu stea in frunte, pe care toata lumea vrea sa il vaneze ca sa isi agate trofeul in perete. Pentru asta, insa, trebuie sa nu uite de copitele sale!

.

.

Maria Beloia inca tresare noaptea din somn cand viseaza ca vecinul sau a sarit gardul si loveste in usa casei cu furca de fier, amenintand-o ca o va  ucide pentru ca si-a cautat drepturile in justitie si a imputinat astfel averea unor vecini, nici macar pe a lui. 
Este in varsta, insulino-dependenta de 14 ani, si vecinele sale stiu ca harnicia sa i-a atras invidia multor femei. Pentru simplul fapt ca a crescut frumos un copil si acesta a ajuns ofiter, alte femei de varsta ei nu au ochi sa o vada. Ea le intelege invidia si rautatea dar imbatraneste frumos, fara a se lasa macinata de razbunari sau ganduri rele.

.