SICHEVITA. Autoritatile locale - similitudini cu cele din vremea colectivizarii

.

.

Pavel Beloia, fiu de chiabur, pus la index de regimul socialist

Pavel Beloia, carasean de pe Clisura Dunarii, din comuna Sichevita, a fost pana la pensionare, contabil la Fabrica de bere din Timisoara. Simplu contabil, nu putuse promova intrucat tatal sau Gavrila fusese declarat chiabur de catre primul primar socialist din Sichevita anului 1948 – ARON MOLDOVAN. Acela era om cu caracter si conditie indoielnica, primul din sat care a pupat mana noilor autoritati coborate de pe tancurile sovietice. Potrivit vechilor sale obiceiuri ante-socialiste, primarul se imbata bata si adormea pe banca din fata casei lui Paul Dragomir de pe strada Tachia. Dimineata, cand se trezea, mahmur, mai declara cate un chiabur dintre cei ce il scuipau noaptea, primar cazut in sant beat mort.

Prin decizia acelui primar, cu care nici copiii si nepotii sai nu se mandresc astazi deloc, Pavel Beloia nu a putut urma studii superioare, desi a tot dat examene de admitere la Stiinte Economice pana pe la varsta de 40 de ani. Atunci, cineva de la partid i-a spus sa renunte, intrucat lucrarile sale de admitere, chiar daca ar fi fost sa fie notate cu 10, aveau sa fie respinse mereu pe motive de origine sociala chiabura.

Declarat chiabur fara nicio palma de pamant in proprietate

Acum, dupa 60 de ani, nici nu mai are importanta faptul ca Gavrila a fost declarat chiabur fara a detine in proprietate nicio palma de pamant! El venise ginere in casa de la Straneac, se insurase cu Pelaghia, fiica lui Pavel Jian si niciodata in viata sa nu detinuse proprietatea asupra vreunui bun material. Primul act de proprietate pe numele sau avea sa fie emis tocmai in anul 1987, de catre Judecatoria Oravita, cand nepotul sau, Saul, ofiter debutant in Departamentul Securitatii Statului, a cerut dezbaterea succesorala cu privire la abia decedata sa bunica Pelaghia.

Prima proprietate a chiaburului Beloia Gavrila, obtinuta la 52 de ani dupa venirea ca si ginere in casa la Pavel Jian si la 40 de ani de la declararea sa ca si chiabur
.

.

Doar incepand doar cu anul 1987 si pana cand a murit, Beloia Gavrila a fost proprietar de pamant si al casei pe care a ridicat-o in satul Valea Ravensca. Devenise proprietar doar pe o cota de ¼ din averea sotiei sale, adica pe o suprafata de 2/3 de hectar de pamant arabil. Mai tarziu, s-a dat in intretinerea fiicei sale careia i-a lasat ¼ din casa construita de el imediat dupa razboi. Doar ¼ din casa, fara a-i lasa aceeasi cota si din pamant. Procedase astfel pentru ca stia ca fiica sa nu se invrednicise niciodata la munca pamantului.

Administratia capitalista din 2013 = administratia socialista din 1948

.

.

Acum, in anul 2013, Beloia Pavel se vede din nou tratat de catre autoritatile locale ca si cum nu ar avea drepturi.

Voind sa isi intre in drepturile legitime, el se loveste nu doar de nepasarea, dar chiar de reaua vointa a unor persoane vremelnic ajunse in situatia sa imbrace uniforma de politist ori sa ocupe scaunul de primar al comunei. 

Chiar daca s-a plans de nenumarate ori celor doua institutii locale cu privire la fapte savarsite impotriva sa si a familiei sale, parea ca bate toba la babe surde. A fost jignit, insultat, calomniat, a depus plangeri dar in zadar! Toata lumea din comuna vedea faptele, mai putin cei chemati sa le ancheteze. S-a judecat in dosare civile si a castigat, executorul judecatoresc oprindu-se ca urmare a impotrivirii primariei de a-si da concursul la punerea in executare a sentintelor judecatoresti.

A depus plangeri penale impotriva faptuitorilor ce il impiedica sa intre in drepturile sale legale, iar faptasii se lauda ca si-au rezolvat problema si nu vor suferi nicio consecinta. 

Pavel Beloia sade cu un maldar de dosare pe masa si se intreaba ce trebuie sa se intample ca administratia locala sa isi faca treaba pentru care el plateste taxe locale.

Presiuni asupra familiei

Ca sa fie descurajat, sotia sa a fost amenintata in repatate randuri cu moartea de catre “binevoitori” apropiati ai acelor faptuitori, asa incat aceasta, in varsta de 70 de ani, a chemat vecine sa doarma cu ea noaptea, si-a pus securea dupa usa sa se apare, a legat cainele de tocul usii in acelasi scop etc.

In acelasi scop, ca sa fie intimidata, i-a fost distrusa poarta de la curte, i-au fost omorate animele in curte, i-a fost taiat gardul cu securea, incalcata si distrusa proprietatea, sustrase produse de gradinarit chiar din curtea casei. Toti vecinii stiau cine sunt faptasii, mai putin cei chemati sa ii descopere.
Mai mult, ca sa se faca totul potrivit unor manuale revolute de prostie, nepotul lui Pavel Beloia, venit in vizita la bunica sa de la Carsie, se opreste in centrul comunei si este abordat de o functionara a primariei, care nici mai mult nici mai putin, ii transmite tanarului faptul ca tatal si bunicul sau sunt niste oameni rai! 
Femeia face asta prefacandu-se ca uita vremurile cand, la fel ca multi, dar chiar multi sicheviceni aflati in nevoie, au venit in timp la medici si spitale din Timisoara si au aflat sprijin si indrumare la acei rai pe care acum ii incrimineaza la drumul mare!
Atata de mare sa fi fost slugarnicia acelei functionare, care a tinut sa isi demonstreze pozitia fata de Pavel Beloia, in gura mare, in fata primariei? Slugarnicie fata de cine? Privind in urma, nici nu mai conteaza cine a fost primarul comunei la data acelui jenant moment. Acum, acela isi linge ranile infrangerii la ultimele alegeri locale.
Cum s-ar fi simtit acea biata femeie, daca o ruda a ei ar fi fost acostata in plina strada si i s-ar fi adus la cunostinta lucrurile jenante facute la oras i perioada cat rudele sale erau oparate la spital si ingrijite de catre sotia lui Pavel Beloia?

Fiul lui Pavel Beloia, ofiter SRI si sotia, pensionara, supusi agresiunilor de tot felul
.

Fiul lui Pavel, ofiter superior iesit la pensie dupa o lunga cariera in Serviciul Roman de Informatii, este denuntat anonim la Directia de mediu si la Directia Apelor pentru furtul catorva zeci de tone de agregate de pe albia unui rau local, iar cand el, cel denuntat calomnios il descopera pe adevaratul faptas si il comunica politiei de la Moldova Noua, ce incepuse o ancheta pe numele sau, constata ca acolo s-a pus batista pe tambal si in corespondenta dezvoltata ulterior cu Inspectoratul de Politie de la Resita, se dovedeste ca abunda minciunile: agregatele ar fi fost ridicate din albie pentru a se folosi in scop de indiguire a paraului, nu ca si materiale de constructie pentru o veranda la vechea casa a fostului chiabur Gavrila Beloia...
Oricum,  porcaria instrumentata in 1948 lui Beloia Gavrila , pentru a-l declara chiabur chiar daca nu avea in proprietate nicio palma de pamant, nici combina, nici treieratoare, nici alte utilaje, ci doar doua perechi de boi si trei vaci, este la fel de mare ca si porcaria instrumentata impotriva nepotului sau, fost ofiter de securitate dar si fost ofiter SRI, de a se incerca sa oi se puna in carca furtul catorva demorci de materiale de constructii.
Cei ce acum s-au dedat, anonim si calomnios, la o asemenea marsavie sunt facuti pe calapodul acelui primar betiv din 1948.
Dumnezeu sa ii ierte pe toti!

.

.

Blogul ofiterului este martor tacut al nenumaratelor documente si fotografii ce dovedesc minciunile sfruntate ale IPJ Caras Severin, institutie care, fara a fi interesata de adevar, acopera faptasul.

O intreaga familie supusa abuzurilor

Pavel Beloia se intreaba daca este vreo diferenta intre autoritatile locale ce au operat in 1948 impotriva tatalui sau si cele din 2013, care opereaza impotriva sa si a familiei sale.

.

.
Aproape i se pare firesc sa fie declarat de data asta chiar el chiabur pentru faptul ca isi cauta drepturile mostenite de la cei batrani. Sau, pentru ca fiul sau a activat in Departamentul Securitatii Statului pana in 1989, sa fie declarat dusman al capitalismului sau al democratiei. 

Saul Beloia asteapta sa vada pana unde va merge obraznicia, nepasarea si coruptia ce permite abuzarea unui om pentru simplul motiv ca ajuns prin munca sa ofiter in Securitatea Statului si apoi, dupa 1989, in Siguranta Nationala, sau pentru ca a studiat 13 ani prin academii si universitati, facand scoli atat pentru el cat si pentru tatal sau cel pus la index de propagandistii socialismului proletar. Sau, poate, abuzat la influenta unora sau altora de prin comuna, ce nu au reusit ca, decat codasi la oras, au preferat sa ramana in satul lor fruntasi. Pacat mare ca autoritatile locale, in loc sa vada faptele, pleaca urechea la barfe!
Se asteapta sa fie din nou obiectul unor denunturi calomnioase, iar politiei nici sa nu ii pese de asta, ba mai mult, tot pe el sa il ancheteze. Saul Beloia este vazut in comuna ca un cal alb cu stea in frunte, pe care toata lumea vrea sa il vaneze ca sa isi agate trofeul in perete. Pentru asta, insa, trebuie sa nu uite de copitele sale!

.

.

Maria Beloia inca tresare noaptea din somn cand viseaza ca vecinul sau a sarit gardul si loveste in usa casei cu furca de fier, amenintand-o ca o va  ucide pentru ca si-a cautat drepturile in justitie si a imputinat astfel averea unor vecini, nici macar pe a lui. 
Este in varsta, insulino-dependenta de 14 ani, si vecinele sale stiu ca harnicia sa i-a atras invidia multor femei. Pentru simplul fapt ca a crescut frumos un copil si acesta a ajuns ofiter, alte femei de varsta ei nu au ochi sa o vada. Ea le intelege invidia si rautatea dar imbatraneste frumos, fara a se lasa macinata de razbunari sau ganduri rele.

.