Un ofiter SRI se destainuie

.

Uneori mi se pare absurd, dar alteori este de-a dreptul amuzant sa aflu ca oameni pe care ii cunosc si care ma cunosc totusi, sa coboare vocea cand discuta despre mine.
Nu am participat niciodata, de cand ma stiu eu, la discutii pe ton coborat, cu o singura exceptie: 
In anul 1985, dupa ce iesisem ofiter, tatal meu l-a cautat la Securitatea din Timisoara pe un ofiter in varsta despre care stia ca avusese raspunderi pa Clisura Dunarii in vremea colectivizarii. El credea cu convingere ca acel ofiter era la curent cu contextul in care bunicul meu fusese declarat chiabur fara a avea in proprietate nicio palma de pamant. 
Cu acea ocazie, asteptand impreuna pe un hol al securitatii sa se intoarca din oras acel ofiter, tatal meu mi-a marturisit in premiera faptul ca - chiar si acum, dupa ce terminasem academia de informatii, pentru el persista inca un mare semn de intreebare: cum de am fost eu admis la examen la Bucuresti, cand bunicul meu, Gavrila, fusese inclus pe listele de chiaburi din comuna Sichevita, iar strabunicul meu, Veselin, afirma sus si tare, si o stia toata lumea din comuna, ca daca el ar fi avut putere, i-ar fi strans pe toti comunistii intr-o incapere si le-ar fi dat foc, sa arda de vii.  
Aceste lucruri - este usor de dedus de ce tatal meu mi le povestea cu voce scazuta, aproape in soapta.
Acum insa, la 23 de ani dupa ce starvul Securitatii putrezeste in santul in care l-a aruncat avantul popular din 1989, este greu de crezut de ce inca mai discuta oamenii din sat despre mine in soapta!

Adecvat nivelului lor de pregatire, destul de ridicat totusi, pentru o localitate rurala situata in afara drumurilor europene si nationale importante, nefiind informati si bazandu-se mai ales pe deductii, fireste ca ei mai spun si enormitati, fac confuzii si emit teorii dintre care unele - de-a dreptul elucubrante. 
Cea mai recenta afirmatie de aceasta natura, spusa soptit intre cinci convivi grupati in jurul unei mese dintr-un cafe bar satesc, se referea la "facultele" pe care le-am absolvit de cand am plecat din comuna natala si pana am trecut in rezerva din SRI, la varsta de 48 de ani.
Dintre cei cinci, trei sustineau tot atatea teorii, absolut ireale, cu privire la programele de pregatire in care fusesem inclus pe durata carierei mele de ofiter. Nu le voi detalia foarte mult aprecierile, erau care mai de care mai eronate si fanteziste, voi nega doar faptul ca am urmat studii in SUA (fiica mea a facut asta, unde si-a sustinut si bacalaureatul) sau in Olanda (fiica mea a urmat acolo un curs de formatori de opinie in mass media audio-vizuale). Am urmat studii superioare academice si post universitare doar la Bucuresti, Cluj Napoca si Timisoara.
Voi nega de asemenea ca am facut spionaj in Japonia si Coreea de Nord, pentru ca nu cunosc limbile celor doua tari si de altfel nu am calcat acolo niciodata. Nici prima si nici a doua mea sotie nu au facut asta, desi cea din urma era si ea cadru SRI. Nu voi nega faptul ca am avut aplecari catre invatarea de limbi straine si ca acest fapt mi-a facilitat diferite optiuni si alternative ce le-am adoptat in viata.
Nu am absolvit nicio facultate in centrele universitare Baile Herculane si Craiova, cunosc insa o serie de persoane care detin diplome obtinute pe acolo.
De asemenea, voi nega faptul ca in decembrie 1989 m-as fi refugiat in comuna natala - nu puteam face asta pentru ca fusesem arestat din ordinul proaspatului ministru al Apararii, Nicolae Militaru si incarcerat in Penitenciarul Timisoara laolalta cu ceilalti 200 de ofiteri de securitate - pana prin 20 ianuarie 1990.

Ca sa inchei, voi nega faptul ca am absolvit trei facultati si cinci mastere si, dezavuandu-l pe unul dintre cei cinci, voi nega faptul ca am afirmat asta fata de el si voi preciza faptul ca stiu din mai multe surse ca ii place sa le infloreasca. Ii spusesem o singura data ca, puse una langa alta, diplomele mele de studii superioare acopera o masa cu suprafata de un metru patrat, ceea ce este adevarat. 

Acum, pentru ca nu este prima oara cand aceste situatii devin subiecte de dezbatere publica in Sichevita, prin casele rudelor familiei mele, prin primarie, politie, scoala si mai ales bodega, am decis sa clarific lucrurile de o maniera care sa clarifice lucrurile.
O maniera care sa arate ca sunt un om obisnuit, nascut intr-o familie saraca, la zece ani dupa ce bunicul fusese declarat chiabur si obligat sa plateasca taxe majorate la bugetul local si cel central, in cote duble fata de alti locuitori ai comunei. Care lua bani de la Coperativa de credit ca sa poata construi o casa de caramida dupa ce cea din vaiuga se daramase.
Ca fusesem un copil ce primise in intreaga sa copilarie doar trei jucarii - un camion si un autobuz din tabla vopsita in culoarea albastra si o tricicleta de asemenea albastra, dar care spune ca o copilarie mai fericita nici ca se putuse sa aiba.
Ca parintii sai, pentru a avea unde locui, il luasera in intretinere pe strabunicul Veselin, care le lasase casa sa din sat. Ca acei parinti, pentru a ma duce la scoala la oras o vandusera si cumparasera un apartament la bloc in Timisoara, unde locuiesc si acum.

Ca sa fie limpede, pentru toti cei ce imi viziteaza blogul, lucru pentru care le multumesc, ce scoli am absolvit si ce scoili nu am absolvit, voi posta acea parte dintre diplome ce acopera masa pe care cei cinci domni serveau bere rece, diplome obtinute prin finantari din buzunarul meu propriu. 
Cele pe a caror durata am obtinut si bursa de studii ca urmare a rezultatelor la admitere si la absolvire, le voi pune un asterisc ("*") in dreapta.

.