.
Ref dos 927/P/2012
Doamna Prim procuror Gruici Elena,
Subsemnata Beloia Maria din Timisoara, str. Sirius
25, ap.3, judetul Timis, impotriva Rezolutiei din 13 februarie 2013 a acestui
parchet, parvenita prin Posta Romana la data de 21.02.2013, cu termen de
plangere pana la data de 12.03.2013, (dovada cu data postei - atasata) intemeiat
pe prevederile art. 278 CPP, formulez
Plangere
Arat urmatoarele:
Rezolutia
acestui parchet abunda de grave si regretabile erori
procedurale, de forma si de continut. Ea necesita intreaga Dv atentie in
vederea remedierii a ceea ce poate parea cel putin un act de neglijenta in actele
profesionale succesive de pana acum.
Va rog ca in corespondenta cu subsemnata sa
mentionati la expeditor adresa institutiei Dv, pentru a nu comunica prin E-mail
sau Facebook.
Spre deosebire de procurorul emitent, eu am
proprietatea termenelor si a timpului si precizez ca fapta reclamata la SNU 112 si dispusa imperativ de
legislatia in vigoare a fi cercetata din oficiu de catre politie, s-a petrecut
la 15 noiembrie 2012 si nu la data pe care procurorul aflat in eroare - o
mentioneaza.
Fapta reclamata de catre mine nu a fost amenintarea
cu “acte de violenta”, cum din nou in eroare, afirma procurorul, ci
amenintarea cu moartea, cu suprimarea vietii mele si a membrilor familiei mele,
ca valori supreme.
Fapta de amenintare a fost savarsita la data de
15.11.2012 in localitatea Carsie din comuna Sichevita in doua etape distincta de
timp, aflate la distanta de jumatate de ora una de cealalta si a intrunit de
fiecare data toate elementele constitutive ale infractiunii incriminate de lege.
Mai intai, faptasul a avut un episod de insulte,
jigniri si amenintari cu moartea in legatura cu faptul ca am izgonit de pe
culturile mele animalele sale lasate libere. Strigatele, insultele, jignirile
si amenintarile sale au fost auzite la sute de metri distanta, el aflandu-se pe
o cale de acces public spre zona locuibila izolata (in acea zona a satului
Carsie, ce are 30-40 hectare de teren arabil, locuiesc doar 10 familii, in case
presarate la mare distanta unele de altele). Cu acel prilej a amenintat ca ma
omoara pe mine, imi omoara cainele si imi omoara intreaga familie. A aruncat cu
furca de fier in directia mea, a recuperat-o si a aruncat din nou dupa cainele
meu, moment in care eu am inceput sa fug inspre curtea casei mele si am intrat
in gradina de legume. In continuare, in timp ce isi recupera porcii, l-am auzit
vorbind la telefon si laudandu-se ca m-a speriat rau de tot si m-a pus pe fuga.
Probabil incurajat de sfaturile primite la telefon,
faptuitorul a continuat in acelasi mod, astfel ca dupa o jumatate de ora, a circulat cu caruta pe
drumul judetean 571/a prin fata gradinii
de langa casa mea cu numarul 16, unde eu lucram, a oprit in drum si a urmat un
al doilea episod de insulte, jigniri si amenintari cu moartea, motivate de
aceasta data de faptul ca “nu ma mai satur de pamant”, ca “am umplut satul de
tarusi” si ca “dupa 100 de ani eu vreau sa refac averea inaintasilor mei”,
precum si pe faptul ca executorul judecatoresc a “luat pamantul unor vecini ca
sa mi-l dea mie”.
Faptul ca faptuitorul s-a plasat in postura de
aparator al unor vecini terti aflati in faza de executare silita, dedandu-se in
acest scop la acte de violenta verbala si amenintari cu moartea, dar mai ales
faptul ca si acei terti folosisera metode similare pentru a-mi inhiba actele de
executare silita, ma face sa ma gandesc ca exista un instigator care l-a
determinat pe faptuitor sa procedeze de maniera aratata, iar in consecinta,
acesta a folosit expresii copiate la indigo de la acei terti – cele mentionate
in citat mai sus. Acest aspect nu a fost cercetat de organul abilitat dupa
apelul la SNU 112.
Sunt femeie in varsta de 71 de ani, am avut o
cariera la Timisoara, m-am retras la tara si ma caracterizeaza demnitatea
feminina, deci nu angajez “discutii contradictorii”, asa cum pretinde
procurorul din subordinea Dv. Iar sa merg pe proprietatile altora sa le apar de
porcii lasati in libertate de faptuitor - este o alta eroare continuta in rezolutia
procurorului.
De dragul adevarului, trebuie sa arat ca rezolutia
are o singura propozitie adevarata – aceea in care se spune ca porcii nu se
aflau pe terenul meu cand faptuitorul a sosit la fata locului. Intr-adevar,
cainele meu ii fugarise de pe culturile mele de grau si lucerna, undeva intr-o
livada cu pruni ce apartinea altui vecin. Mai arat, spre lamurire, ca
faptuitorul a venit in fuga cu furca de fier in mana, de la locuinta sa ce se
afla la distanta de 350 metri distanta de locul unde ma aflam eu impreuna cu
cainele, ceea ce demonstreaza dorinta sa insistenta de a-mi produce fie
vatamari corporale, fie alte prejudicii.
Curtea
casei mele, masurand 5000 metri patrati, este imprejmuita cu gard, iar de jur
imprejurul casei, 300 de metri in fata, 300 in spate, 300 la stanga si 300 la
dreapta, intregul teren de cateva hectare este proprietatea mea. Intr-o noua eroare s-a aflat procurorul
scriind ca am strabatut asemenea
distante ca sa izgonesc doi purcei care distrugeau cultura unor terti!
Porcii
lui Jurca Ion – pentru ca erau porci, si nu purcei, dupa cum se vede in
fotografiile facute acestora (alta eroare a procurorului si a rezolutiei
sale, caci - care taran are purcei in luna noiembrie, cine lasa scroafa la
vier vara, astfel ca aibe purcei toamna, in prag de iarna?) – acei porci venisera
inca de dimineata pana langa gardul curtii mele si pasteau deja de jumatate de
zi pe terenul proprietate a mea, cand am deschis poarta sa iasa cainele (cainele,
nu cainii, cum din nou, din eroare, scrie procurorul in rezolutia sa) si sa
ii izgoneasca, intrucat eu nu puteam sa
alerg dupa o ceata de porci! Indiferent ca produceau sau nu pagube culturilor
de trifoi si de grau de toamna ce imi inconjoara curtea, era dreptul meu sa ii
izgonesc de acolo folosind cainele!
Nici politistul ce a facut cercetarea, nici procurorul
aflat in grave erori, dupa cate observati, caruia nu i-a pasat de plangerea
mea si cu atat mai putin Jurca Ion, stapanul porcilor, nimeni nu imi poate
impune sa admit OBICEIUL ca animalele unuia sau altuia sa stationeze pe proprietatea
mea si sa imi distruga culturile!
Vorbesc de un OBICEI, pentru zilnic, animalele lui
Jurca Ion, chiar astazi, cand formulez plangerea, porcii lui Jurca Ion se afla in
libertate si distrug fie culturile mele fie pe cele ale altor vecini, pascand
trifoi sau grau.
Acest
abuz facut in vazul public, aceasta aroganta a lui Jurca Ion nu este altceva
decat o consecinta a modului superficial si ingaduitor in care organele de
cercetare penala au tratat plangerea mea!
Animalele
sale circula libere, obicei impus tuturor satenilor din Carsie doar de modul in
care autoritatile trateaza cazul lui Jurca Ion. De altfel, intreaga toamna,
caii sai s-au aflat la pascut in plantatiile
de trifoi si de grau de pe terenul meu si al vecinilor mei.
Personal,
daca as avea garantia ca faptele penale nu se vor repeta, eu pot admite ca in
fiecare zi, intregul an, animalele lui Jurca Ion sa se hraneasca pe pamantul si
pe culturile mele. Au mai fost ani in care i-am cedat gratuit fanul de pe
suprafete intinse, au fost ani in care am dat de mancare si piese de
imbracaminte lui, sotiei si celor trei copii minori. Pot face din nou acest
lucru din nou, fara nicio problema, pensia mea este mica dar stiu sa o
dramuiesc, eu ii pot hrani si imbraca pe toti cei din familia sa, ba chiar si
dobitoacele ce le adaposteste in beciul casei dupa prabusirea anexelor din curte.
Pot
face asta, dar imi da cineva ganatia ca evenimentele din 15 noiembrie 2012 nu
se vor mai repeta? Putin probabil, pentru ca recent s-au implinit trei luni de
la formularea plangerii penale si doua luni de cand Jurca Ion, adresandu-mi din
nou jigniniri, mi-a pus in vedere ca pe el nimeni nu il va trage la raspundere
si ca atare, animalele sale se vor hrani in continuare din recoltele mele, el
neavand nici teren insamantat, nici cocina pentru porci si nici grajd pentru
cai, dar nici gard la curtea casei, ca sa isi tina animalele inchise.
De
unde o fi stiut faptasul inca in urma cu doua luni despre ce rezolutie va da
procurorul? Cine i-a dat asigurari ca s-a pus batista pe tambal, ca dosarul va
fi ingropat si el va scapa nepedepsit, ca de fiecare data cand a fost reclamat?
Politia? Parchetul? Cu siguranta, ori politia ori parchetul, caci altcineva nu
pot crede ca a avut acces la dosar!
Pentru
a-mi rezolva interesul meu legitim, eu nu am intentionat sa coalizez impotriva
lui Jurca Ion pe vecinii carora in timp el le-a adus vatamari corporale ori
le-a pricinuit pagube materiale, el insa a trecut la fapte si i-a amenintat pe
doi dintre acestia ca “le taie beregatile daca nu stau cuminti”. Sa fie el atat
de preventiv in conduita, sau a beneficiat de consilierea cuiva care se pricepe
la asemenea masuri combinative?
Oricum,
prin conduita sa, Jurca Ion arata ca realmente nu are teama de vreo consecinta.
Aceasta conduita este rezultatul modului in care politia si parchetul au
cercetat fapta din 15 noiembrie 2012! Ar fi trebuit sa auziti termenii in care
Jurca Ion, care poate sa imi fie nepot, mi-a vorbit mie!
Mi-am
dorit o clipa sa fiti in locul meu si sa vi se adresese asemenea cuvinte, Dv
sau poate mamei Dv si apoi sa va intreb cum se face cercetarea penala pe malul
Dunarii, la picioarele Pietrei Albe, doamna Prim procuror! Fireste ca Dv si
mamei Dv nu va adreseaza nimeni asemenea cuvinte, caci faceti parte dintr-o
institutie de care lumea fara relatii se teme. Dar dupa ce nu veti mai fi
aparata de actualul statut? Veti depune plangere la politie daca veti pati
similar, sperand ca dreptul Dv la demnitate si respect va fi aparat?
Cred ca procurorul nu a reusit sa citeasca si
plangerea mea, eu avand un scris greu lizibil datorita unei boli cronice pe
care o am, sau poate ca, destabilizata grav de emotie si teama, am scris-o cu
greseli de ortografie sau poate am omis sa descriu aspecte importante. Nu ar fi
trebuit insa ca politistul, vazand ca la o ora dupa agrresiune eu inca tremur
si plang, sa urmareasca firul logic al relatarilor mele si conform obligatiilor
profesuionale – sa imi puna intrebari si sa imi reformuleze declaratii conforme
raspunsurilor mele?
Cred ca procurorul s-a multumit sa citeasca referatul
scris la calculator al politiei din Sichevita, care probabil a promovat doar
punctul de vedere al faptasului, l-a condus pe procuror la constatarea si
dispozitia data – de NUP. Ceea ce denota nepasare si neglijenta!
Probabil ca procurorul si-a asumat un rol activ
minim in coordonarea cercetarii penale, daca nu chiar un rol activ nul.
Probabil nu a verificat nivelul profesional al politistului care a facut
cercetarea si nici daca s-au pus toate intrebarile care sa evidentieze starea sufleteasca a victimei dupa incident.
Probabil nu a verificat nivelul de teama pentru
pierderea vietii, nici daca victima si-a chemat vecinele sa doarma cu ea in
noptile urmatoare atacului cu arma alba, nici daca a legat cainele de usa
locuintei de teama ca ar putea fi omorata de faptuitor la adapostul
intunericului, nici daca si-a pus securea dupa usa dormitorului pe timpul
noptii ca sa il ucida ea pe agresor daca ar fi dat buzna in locuinta la
adapostul intunericului si nici daca a pregatit si ea o furca de fier langa usa
verandei, cu care sa il ucida ea pe agresoor daca acesta i-ar fi invadat
locuinta pe timp de noapte. Cine ar fi trebuit sa verifice toate acestea? Daca
Dv il veti indica pe functionarul responsabil in rezolutia ce o veti da, eu voi
aprecia ca a fost o neglijenta grava si de la caz la caz, dupa ce o voi deferi
presei sau mediului virtual, o voi sesiza fie Corpului de control al
ministrului, fie Inspectiei judiciare.
In pofida situatiei aratate, in tara aceasta eu am
doar drepturi, iar institutiile au doar obligatii fata de mine si eu sunt
decisa sa ma bucur de drepturile mele.
La data savarsirii faptei, cred ca politistul trimis
in regim de urgenta la mine, era slab pregatit profesional si nu cunostea ce
elementele constitutive ale faptei trebuiau evidentiate cand mi-a dictat
plangerea (de ce-o mai fi trebuit sa scriu si o plangere, cand cercetarea era din
oficiu dispusa imperativ de lege?). Cred ca in mod intentionat sau din nepasare
pentru viata si starea mea fizica si psihica in care m-a gasit la o ora dupa
apelul la SNU 112, politistul nu a evidentiat
in plangere toate aspectele privind fapta petrecuta.
Astfel, politistul nu a facut referire – desi eu i-am
relatat verbal, plangand si inca trenurand de teama si emotie - la antecedentele violente ale faptasului –
batai cu parul in mijlocul drumului ziua in amiaza mare cu membrii familiilor
unora dintre consateni, taierea de cauciucuri de la masini, amenintarea
pagubitilor ca le taie gatul daca il reclama, amenintarea martorilor, certuri
cu padurarii pe marginea unor fapte privind regimul silvic etc etc. Nu mai
vorbesc despre repatatele plangeri depuse verbal la politie chiar de catre
membrii familiei sale pentru repetate violente domestice. Nici politistul si
nici procurorul nu scot nicio vorba in rezolutie despre profilul criminogen al agresorului
meu, de a carui teama a fost apelat SNU
112.
Nici politistul si nici procurorul nu au mentionat
nimic despre arma alba pe care
agresorul o avea asupra lui in timp ce alerga amenintator catre mine si in timp
ce ma ameninta cu moartea. Arma alba a constituit de fapt unicul motiv pentru
care operatorul de la SNU 112 a admis apelul telefonic ca fiind o urgenta si a
comutat legatura si sarcina de cercetare din oficiu politiei Moldova Noua.
Niciunul
dintre cei doi nu a retinut ca eu am precizat faptul ca agresorul a venit la
mine in fuga, urland si injurand,
dinspre locuinta sa aflata la mai mult de 350 de metri de locul unde ma aflam
eu, impreuna cu cainele meu.
Care
sa fi fost motivatia pentru care agresorul a alergat 350 de metri, cu o arma
alba in mana, urland si injurand, inspre mine? Voia el sa poarte cu mine o
discutie contradictorie, cum in mod eronat (sau chiar partinitor) scrie
procurorul in rezolutia sa?
Niciunul, nici politistul, nici procurorul, probabil
dintr-o alta eroare, nu mentioneaza ca prezent la scena, a existat cel
putin un martor ocular, care a vazut
si auzit intreaga desfasurare a faptelor de la inceput pana la sfarsit, de la
distanta de 30 de metri, a auzit amenintarile cu moartea, a vazut agitarea si
aruncarea cu arma alba deasupra capului, aruncarea cu aceasta catre mine si spre cainele meu, insultele si
jignirile ce mi-au fost aduse, intr-un cuvan, totul de la inceput pana la
sfarsit. Nu mai amintesc de faptul ca intreaga comunitate cunoaste despre cele
intamplate, membrii ei afland in mod nemijlocit sau din relatari ulterioare.
Va rog sa admiteti plangerea, sa dispuneti reluarea
cercetarilor cu profesionalismul necesar, potrivit faptelor petrecute si sa
dispuneti a se adopta o rezolutie conforma acestora.
In sustinere pentru calitatea de gospodar si vecin a
faptuitorului, anexez fotografii din care se vede grajdul cazut, gardul de la
curte cazut, usa de la intrarea in casa cazuta, cosul de fum cazut, fumul
iesind prin acoperis, lipsa ferestrei de la o camera, caii adapostiti in beci
si, bineinteles - fotografii cu porcii faptuitorului distrugandu-mi culturile
de grau si de lucerna/trifoi.
Aceste fotografii, conexate cu descrierea de mai sus
privindu-l pe faptuitor, pe care orice locuitor din satul Carsie vi-o poate confirna
si imbogati prin alte si alte exemple si relatari, va ofera o imagine cu totul
si cu totul contradictorie fata de imaginea pe care organul de politie, din
motive ce il privesc, tine cu orice pret sa o impuna parchetului cu privire la
cel in cauza.
Cu
speranta in dreptate si legalitate,
Beloia
Maria
Timisoara,
11.03.2013
Primului
Procuror al Parchetului de pe langa
Judecatoria
Moldova Noua,
la
Parchetul
de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă
Adresa: str. 1 Decembrie 1918 nr. 24, Moldova Nouă, jud. Caraş-Severin
Tel.: 0255.542.017;
Fax: 0255.541.563;
E-mail: pj_moldova_noua@mpublic.ro
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu