.
Partea a
treia
Hotarat sa plece de la Moldova Noua intr-o lume mai apropiata legalitatii, in 1977
Pavel s-a inscris la un concurs, a dat examen pentru un post de contabil la
fabrica de bere din Timisoara si a castigat.
Acolo a gasit insa un mai mare paradis
al hotilor. Se fura bere nu cu sticla, bidonul sau cu lada, ci cu
camionul! Zi de zi! Berea iesea din fabrica fara acte si tot fara acte se
vindea fie pe la bodegile fie pe la gradinile de vara ocrotite de cate un politruc de la partid. Fabrica lucra mai mult in pierdere decat in castig. Contabilul urma sa aibe ce sa lucreze!
Nu avea
sa ii fie usor la noul loc de munca, hotii s-au coalizat si au inceput sa maraie
prin colturi, indiferent ca erau soferi de camioane ramasi fara ciubucuri sau
directori de fabrici, criticati de la partid ca se terminase berea in comunele
unde isi duceau amantele sa le racoreasca, feriti de privirile indiscrete de la
oras. Avea sa ii fie greu sa starpeasca hotia, cu atat mai mult cu cat renumele
sau de incoruptibil l-a precedat!
Ca
atare, s-a confruntat cu aceeasi atitudine din partea tuturor a celor de care
depindea cariera si la urma urmei, viata sa si a micii sale famili. Mai intai, comitetul
de partid pe fabrica i-a atribuit o locuinta cu o singura camera si un antreu,
fara baie si cu wc in curte, pe strada Mangalia, langa Cooperativa Prestarea.
Cineva de la Comitetul Municipal de partid, vazand fisa sa personala primita de
la BOB al organizatiei PCR din Moldova Noua, si ascultand recomandarea
telefonica facuta de omologul de la Moldova Noua, a decis ca i se cuvine o
singura camera, la casa nationalizata, in timp ce colege de-ale sale,
necasatorite, primeau apartamente cu doua camere la bloc.
Pavel a
locuit acolo impreuna cu sotia si fiul pana in 1982, cand acesta din urma a
plecat la scoala de ofiteri de securitate de la Bucuresti. Nu ca cineva l-ar fi
recompensat pe Pavel pentru reusita fiului sau, cu vreo locuinta mai acatarii!
Nu, Pavel reusise in sfarsit sa vanda locuinta pe care i-o lasase bunicul sau Veselin
in comuna natala si a contractat, cu rate pentru urmatorii 20 de ani, un
apartamant la bloc. Acela in care locuieste si acum.
In acel
apartament de bloc, in noptile din ce in ce mai lungi, Pavel mediteaza si acum,
adeseori, la asemanarea dintre destinul fiului si a propriului sau destin, cel
putin in ceea ce priveste atitudinea statului roman fata de grija ca cetatenii lui
sa aiba un acoperis deasupra capului, mai bine zis sa nu aiba un acoperis
deasupra capului!
Caci,
desi a fost ofiter in Securitate cativa ani si apoi – cea mai mare parte a
carierei militare, in Serviciul Roman de Informatii, fiul sau a avut, in
democratie, aceleasi probleme locative cu care se confruntase si tatal sau in
anii socialismului. Acestea fusesera precedate in mod ciudat initial de
interdictia urmarii de studii superioare, iar cand le-a urmat si absolvit, de
nerecunoasterea acestora! Taman asa cum patise si Pavel in anii de constructie
a socialismului. Problemele erau create in mod evident chiar de catre institutiile
in care a lucrat, mai bine zis, de oamenii fostului regim socialist, refugiati si
deghizati in noul regim democratic.
Ceea ce
atrage atentia privitor la similitudinea celor doua situatii atat ale
tatalui cat si fiului, este faptul ca acestea s-au repetat in timp aproape pana
la identificare, ca si cum s-ar fi aplicat un acelasi sablon menit sa cenzureze
scolarizarea si apoi locativitatea celor doi – tatal si fiul.
Iesit
din comun este faptul ca nimic nu sugereaza ca ar fi fost vorba de altceva
decat de aceeasi dispozitie data candva, undeva, si ramasa in vigoare peste
zeci de ani, astfel ca, in doua regimuri cu ideologii diametral opuse – comunism
si capitalism - doi oameni, tata si fiu, trec prin patanii identice, care le
cenzureaza identic doua drepturi fundamentale – cel de acces la educatie si la
locuinta locuinta.
Cu
certitudine pare fantasmagorica, dar nu este decat dureros de reala, o relatare in care se vorbeste astfel:
Mai intai,
despre un fiu de chiabur pus la index de institutiile de putere din anii
socialismului – partidul si securitatea, dar care este atras in partid si pus
caine de paza la avutul statului, chiar impotriva hotilor de la partid.
Mai
apoi, se vorbeste despre un nepot al aceluiasi chiabur, admis la scoala de ofiteri de
securitate aproape cu media 10, care o termina dupa trei ani aproape cu media 9
si care intra in cariera de-a dreptul abrupt, (prietenii stiu ca sfarsitul a
inceput pe biroul sau), dar este dat afara in scurt timp dupa ce regimul cade
si Securitatea este desfiintata, iar el impreuna cu alti 2-300 de ofiteri de
securitate este incarcerat la puscarie scapand astfel cu viata in fata planului
de reeditare la Timisoara a asasinatului colectiv de la Sibiu. Este
scos din celula, reactivat, avansat si incadrat de urgenta in institutia pe
care Virgil Magureanu o infiintase, de indata ce la Targu Mures au luat sfarsit
provocarile dintre romani si maghiari.
Acel
nepot al chiaburuilui gavrila Beloia nu stia ca in destinul sau era scris ca
daca la el pe birou fusese sfarsitul, pe acelasi birou i se punea tot lui si inceputul!
Pentru ca
le-a acceptat pe amandoua, tanarul ofiter SRI avea sa isi edifice o cariera in
infern!
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu