Comunistii: “Pavel Beloia este fiu de chiabur!” Capitalistii: “Pavel Beloia este tata de ofiter de securitate!”

.

Comunistii: “Pavel Beloia este fiu de chiabur!”

Capitalistii: “Pavel Beloia este tata de ofiter de securitate!”

Contabilul Pavel Beloia a implinit de curand varsta de 76 de ani. Priveste in urma cu detasare si in fata cu seninatate, bilantul vietii sale este multumitor, are un apartament incapator, fiul sau i-a daruit doi nepoti, baiat si fata, care si ei sunt la varsta la care deja trebuie sa isi intemeieze familii.

.

.

Pavel se nascuse intre cele doua razboaie intr-o comuna caraseana de pe Clisura Dunarii si a crescut cu istorisirile bunicului sau, Pavel Jian (al carui nume il purta) despre vremea cand intregul Banat era romanesc. Cand tatal sau, Gavrila, s-a intors din razboi, el avusese opt ani si se uita curios la soldatul ce intrase intr-o chindie in curtea casei prafuit, obosit, flamand si insetat.

.

.

Copilaria si adolescenta sa nu au anuntat nimic deosebit fata de ceilalti de varsta lui, decat poate placerea de a invata carte. Oricat de mult si-a dorit copilul Pavel sa urmeze scoala la oras, acest lucru nu l-a reusit nicidecum. Abia intors de pe front, Gavrila intrase in conflict cu autoritatile noului regim socialist pe tema averii socrului sau si primarul din acea vreme l-a declarat chiabur, asta in pofida faptului nu avea nicio proprietate, el fiind venit ginere in casa la Pavel Jian.

.

.

Pavel isi aduce si acum aminte de noaptea cand, 12 ani avand, la ceva distanta de casa a oprit un GAZ din care au coborat hoteste doi civili si trei soldati ce s-au furisat pana in apropierea casei ca sa ii ridice si sa ii duca in Baragan. Reusisera sa se ascunda cu totii, apoi sa fuga si sa se ascunda pe dealul Glocina intr-un salas de vite, iar dupa cateva zile cand s-au reintors in sat, nu le-a mai purtat nimeni de grija, comuna stransese necesarul de 10 persoane ce trebuiau trimise la Moldova Noua si de acolo la Oravita, pentru a fi imbarcate pe tren si deportate.

.

.

Mai tarziu, cand familia sa s-a confruntat cu lipsuri mari, datorate taxelor duble pe care noua administratie le-a impus chiaburilor, Pavel si-a inteles situatia si destinul pe care avea sa il urmeze. L-a inteles dar nu l-a acceptat. A devenit o fire bataioasa si intransigenta. Avea sa constate in timp ca nu are dreptul sa urmeze studii superioare, liceul fiind ultimul nivel care i se permite sa il atinga. Mai tarziu, prin 1972, tot intreband si incercandu-si norocul, a aflat ca, dupa examene de diferenta, isi poate lua si bacalaureatul, ceea ce a si facut.

.

.

In continuare,, manat de aceeasi dorinta de a invata, a incercat ani in sir sa studieze Stiintele Economice la Timisoara, fiind deja contabil la Organizatia de Comert Local Moldova Noua, insa era respins de fiecare data la examenul de admitere. Sigur ca, fire usor volatila si deosebit de temperamental, a incercat intr-una sa ajunga student, chiar si pana cand fiul sau a terminat si el liceul, dupa care a renuntat, fiind evident ca il trage in jos dosarul tatalui sau, fost dusman al clasei muncitoare.

In primul an de activitate in controlul comercial, Pavel locuise intr-o camera de serviciu de langa poarta intreprinderii, apoi a primit un apartament cu doua camere, pe colt, la ultimul etaj, in care ploua ca afara. Mai tarziu, vazand ce locuinte au primit alti colegi ai sai, a aflat ca inca este apreciat descendent al unui dusman de clasa si ca atare nu beneficiaza de drepturi la fel ca si ceilalti.
.

.

Lider sindical bataios pentru membrii de sindicat, fusese recomandat sa intre in  Partidul Comunist Roman, dar prin asta si-a atras atat oprobiul tatalui sau si mai ales al bunicului Veselin, combatant in primul razboi mondial, cei doi fiind cunoscuti in tot satul ca spuneau in gura mare ca comunistii trebuie stransi cu totii intr-o camera si arsi de vii.
.

.