Comuna Sichevita - 650 de ani de atestare documentara

.
Comuna Sichevita - 650 de ani de atestare documentara
.

.


Iata ca mi se ofera prilejul sa scriu din nou lucruri frumoase si emotionante despre locul de bastina al tuturor inaintasilor mei, incepand de la Pavel Beloia, gospodar roman de dincolo de Dunare care in anul 1877 trecea Dunarea si se stabilea la Straneac pentru a exploata lemnul din padurile invecinate si de la Pavel Jian, jandarm imperial care in anul 1882 se refugia de asemenea de la Salcita dincoace de Dunare, dupa ce familia ii fusese impuscata de nationalistii sarbi in tulburarile acelor vremuri.
Ma mandream cu cei aproape 150 de ani de atestare documentara a istoriei familiei mele.

.

.

Spre placuta mea surprindere, Primaria Sichevita avea sa imi demonstreze ca la nivelul sau se opereaza cu istoria la o cu totul alta scara.

Localitatea aniverseaza 650 de ani de la prima sa atestare documentara in hrisoavele vremii.

Cade in onoranta sarcina a actualului primar – Nicolae Kramer si a Consiliului Local pe care il prezideaza de aproape un an de zile, sa intre in istoria comunitatii sichevicene drept cei dintai care anunta vechimea seculara a localitatii lor!


Va fi unul dintre subiectele de mandrie ale satenilor si alesilor lor, in timp, sa anunte ca cetatea Sichevitei este doar cu putin mai tanara decat cetatea Timisoarei. Ca diferenta adusa intre ele de veacurile din urma si evolutiile in ritmuri diferite le-au facut in primul si in primul rand drumurile comerciale ce treceau prin smarcurile Campiei de Vest, dar si rolul de fortificatie militara a Timisoarei, in contradictie cu cel de localitate pasnica a Sichevitei asezata la doar cativa kilometri, dar in afara vechilor drumuri romane ce serpuiau pe malul stang al Dunarii.


Ridicandu-si ziduri intre mlastinile dintre raurile Timis si Bega, cetatea Timisoarei a atras secole de-a randul, atentia invidia, dar si canonadele gurilor de tun ale armatelor cand otomane cand austriece, cand sarbesti.


Cetatea Sichevitei, pastrandu-si specificul local pasnic, nu a intrat in conflict nici cu legiunile romane, nici cu trupele regulate austriece sau ungare ce cautau galceava inspre rasaritul tinutului romanesc si nici cu cele titoiste de pe malul celalalt.

Aspectul ma bucura cel putin pe mine, care inca mai sper sa pot ajunge la Salcita, Vrsac, Novi Sad sau Belgrad si sa imi intalnesc rudele.


Iata ca dupa ce s-a scris istoria zbuciumata a primelor sale veacuri de existenta, la Sichevita se scrie istoria atestarii documentare a localitatii.

Evenimentul, ce va fi pus in opera in conditii totusi dificile, prin resursele exclusive ale unei administratii locale modeste, se va desfasura la 25 iunie 2013 sub semnul culturii, ale carei faclii la Sichevita nu au incetat niciodata sa arda.
Bisericii si Scolii, Preotului si Invatatorului, institutii ce au tinut satul unit si in lumina, li se alatura cu acest prilej, in acte de cultura distincte, Cercetatorul si Omul de stiinta marca Made in Sichevita.
Comuna Sichevita intra in circuitul muzeografic national. Fiii sai isi fac loc in galeria autorilor de carte monografica. Viitorul va spune mai multe despre fiii Sichevitei.


Sfintirea Muzeului “Ion Dragomir” la Gornea, dar si lansarea Monografiei Comunei Sichevita, vast si important document realizat de catre un fiu al acesteia – prof. dr. ing. Gheorghe Popovici, coleg de clasa cu mine in ciclul primar, sunt dovada ca la Sichevita faclia arde si va lumina indelung si departe de acum incolo.

Scoala, prezenta prin initiative unei inimoase directoare si a cadrelor didactice ce o sprijina, va organiza un program artistic si va da semn ca la Sichevita se va invata carte si se vor forma oameni si de acum inainte.


Actiunilor prinse in programul manifestarii le vor urma cele campenesti, prilejuite de Ruga de Nedeie, va canta fanfara, se vor produce interpreti vocali – Bebe Dragomir si altii, instrumentisti precum Gligore Moza si Saulica al lui Ghita lui Cuzma, rachia va curge cum numai la Sichevita se poate - pana si pe sant, veselia va deborda, iar hora se va incinge in centru ca pe vremea cand eram copil fara griji!


Fii si fiice ai satului, ori pe unde-ati fi, aveti prilejul sa veniti la locul unde ati baut prima oara apa!

.