Inceput de monografie a comunei Sichevita

.

Comuna Sichevita este asezata in partea de sud a judetului Caras Severin, intinzandu-se de pe malul fluviului Dunarea pana la Muntii Almajului.

Conform Google Earth, unitatea administrativa Sichevita se intinde intre longitudinea nordica de 44°39’35.02” si cea de 44°43’33.44”, adica de pa malul Dunarii pana la limita sudica a comunei Garnic.
In latitudine, comuna Sichevita se intinde de-a lungul cursului fluviului Dunarea, intre 21°47’19.46” si 21°54’54.60” latitudine estica, adica de la limita cu Comuna Coronini pana la cea cu comuna Liubcova.

O unitate administrativa care se intinde pe o suprafata de 15x15 km, adica pe o intindere de peste doua sute de milioane de metri patrati sau 10.500 de hectare, este greu de traversat cu piciorul intr-o singura zi, in conditiile in care forma predominanta de relief este dealul abrupt ca si un munte si valea adanca precum cheia sau canionul.

„La urma urmei, de-asta exista dealurile, ca sa se poata pune in valoare muntii”, mi-a spus intr-o zi de toamna aurie un hatru din comuna, pompier de meserie, tare mandru de uniforma sa. Acelasi, intr-o alta discutie, mi-a confiat faptul ca sichivicenilor le place sa declare ca localitatea lor este mai mare chiar decat capitala Bucuresti. Si, la urma urmei, daca iei la picior cele doua localitati, de-a lungul si de-a latul, e greu de spus pe care o inconjori cel mai repede...

Comuna Sichevita este unicat nu doar prin intinderea sa neobisnuita, ci si prin numarul de localitati care o compun: 19 sate si catune, rasfirate pe vai, culmi, curmaturi, zanouri si ogase sunt populate cu sateni care vin in fiecare duminica la slujba divina de la biserica din sat. Ei spun ca vin in sat de la colibe, fara sa le pese ca prin coliba oricine din tara asta intelege trei crengi infipte in pamant si legate cu sfoara sa nu te bata ploaia sau soarele. Adica un adapost precar, temporar si fara trainicie deosebita.

Colibele insa, sunt case adevarat, ridicate din caramida sau piatra, avand pivnite pietruite, verande acoperite, ele insele fiind acoperite cu tigla, avand cel mai putin doua camere mobilate, anexe constand in grajduri, cocini pentru porci si coteturi pentru gaini, garaje pentru tractoare, utilaje agricole si autoturisme, gatere in curte, curent electric trifazic, curti cimentate, hambare pentru produsele agricole etc.
Pot sa jur cu mana pe inima ca am vazut o coliba cu baie, apa curenta, canalizare si geamuri termopan, coliba-coliba in care locuieste o localnica destoinica de 70 de ani.


.

Coliba (2)

.

Napadita de ganduri si uscata de durerea loviturii de la picior, femeia inca stetea pe pamant. Se vazu moarta, intinsa pe masa, cu lume cernita stransa in jurul ei, dar oricat de mult se stradui sa recunoasca vreuna din fetele acestora, nu reusi defel. Oricat de insistent cauta cu privirile sa o vada pe fiica ei intre cei stransi, ori pe ginere, sau pe fiul ei si pe nora sa, nu o putea vedea decat pe cumnata sa, plangand linistit, cu o lumanare aprinsa intre degete. Aceeasi imagine pe care, demult, o vazuse la moartea mamei sale la spital. Nu vorbise nimanui niciodata despre vedeniile sale, de rusine.

Ii veni in minte cearta de anul trecut, pe care o provocase cu cumnata sa anume ca sa o puna pe fuga din avere, inciudata ca toata lumea lauda modul cum lucrase pamantul si urma sa obtina o recolta cum rar se mai vazuse in sat.
Ii spusese cuvinte urate atunci, o jignise, o insultase, proferase blesteme grele, dar cealalta nu i-a raspuns in acelasi fel, se ferea cu seninatate din calea cuvintelor ei otravite, riposta cu jumatati de intrebari, iar catre sfarsit a prevenit-o ca daca nu renunta la ura si dusmanie, va ajunge sa se chinuie si sa nu isi poata da ultima suflare decat in bratele ei.
Atunci, cumnata i-a reprodus ultimele cuvinte rostite de mama sa inainte de a-i iesi sufletul, cuvinte ce o infiorau atat de rau incat se temea sa si le reaminteasca.

Cumnata ei ii mai spusese atunci, si stia ca nu mintise, ca toti cei ce au dusmanit-o pe ea nu au putut inchide ochii decat dupa ce a venit la capataiul lor si s-a aplecat asupra-le sa le dea iertarea. Asa se va intampla si cu tine, atata de mult ma urasti si pe mine si pe barbatu-meu si pe copilul nostru, ca tu in bratele mele iti vei da sufletul, de atata dusmanie, tu vei inchide ochii in bratele mele, ii spusese cumnata ei si plecase fara a mai intoarce capul.

Asa o fi randuit acolo sus, gandi ea, rezemata cu spinarea de piatra rece a fundamentului colibei, cu laba piciorului arzand inca dupa durerea loviturii. In sat se vazusera situatii in care muribunzii nu inchideau ochii decat dupa ce isi primeau iertarea de la cei pe care ii prigonisera dintr-un motiv sau altul in timpul vietii. Ea stia ca sotia fratelui sau, pe cat fusese de indragita de o parte dintre neamuri, pe atat de mult fusese urata si dusmanita de cealalta parte.
Din acest motiv, spunea lumea in sat, in bratele ei murisera rand pe rand matusi si bunice ale sotului, sau verisoare ale acestuia ce o urasera din tot sufletul, din te miri ce motive - fie pentru ca nu fusesera atat de vrednice ca si ea si lumea le barfea pentru asta, fie pentru ca ea invatase singura meserie si facuse bani din croitorie iar ele nu, fie pentru ca avea o casnicie fara despartiri, scandaluri, si alte cele. Ca la sat!

COLIBA (1)

.

Baba Veta incuie usa colibei, slobozi cheia in borcanul de sticla cu capac, pe acesta il puse in traistuta de pe mana si porni cu pasi repezi spre poarta de la drumul mare fara sa se mai uite inapoi, desi nu se grabea nicicum. Undeva in livada de pruni, dincolo de ogas, un caine latra aprig la cine stie ce, ea intoarse capul si in clipa urmatoare se impiedica de o piatra ce iesea din pamant la coltul colibei si simti pana in suflet durerea degetelor zdrobite. Sa fie de sufletul cui a pus piatra aia acolo, blestema ea cu voce tare, strangandu-si laba piciorului cu mana in incercarea de a domoli arsura durerii.

Asa o durere mai traise numai in urma cu aproape treizeci de ani, cand se lovise de coltul unui calorifer de fonta la spitalul oncologic din Timisoara. Mersese sa o vada pe mama sa ce fusese internata de cateva saptamani si la intrare aflase ca batrana nu o mai asteptase si isi daduse sufletul de cateva ceasuri bune, in vreme ce ea haladuia prin oras sa cumpere farburi de la neamtul de pe strada Porumbescu.
Ar fi ajuns la vreme atunci, ar fi prins-o in viata pe mama ei, dar neamtul avea gosti si ea a asteptat in fata casei pana cand aceia au plecat. Intre timp, batrana isi daduse sufletul in bratele norei sale, prorocind cu ultima suflare doua lucruri ce acum, dupa 30 de ani, deja incepeau sa se implineasca. Atunci, repezindu-se sa puna jos plasa cu farburi, daduse cu genunchiul de coltul caloriferului si cazuse jos de durere.

Se aseza si acum jos langa zidul colibei, pe pamant, mai mult cazu, simtind acut si durerea de acum si cea de atunci, cumva amestecate. Incerca sa nu se gandeasca la nimic, dar o vedea pe mama ei, moarta pe patul de la spital si pe cumnata sa, Maria, plangand cu sughituri la capataiul acesteia, cu o lumanare aprinsa in mana.
De-atunci, ani de zile la rand, ii revenea in fata ochilor acea imagine, de fiecare data cand se lovea prin casa isi amintea de lovitura de la spital, o vedea pe  moarta, pe cumnata ei plangand si de fiecare data se intreba cine ii va aprinde si ei o lumanare cand va pune mainile in piept.
Ramase jos vreme indelungata, potopita de ganduri. Avea 80 de ani si se intreba daca ii va aprinde cineva o lumanare.

.