COLIBA (1)

.

Baba Veta incuie usa colibei, slobozi cheia in borcanul de sticla cu capac, pe acesta il puse in traistuta de pe mana si porni cu pasi repezi spre poarta de la drumul mare fara sa se mai uite inapoi, desi nu se grabea nicicum. Undeva in livada de pruni, dincolo de ogas, un caine latra aprig la cine stie ce, ea intoarse capul si in clipa urmatoare se impiedica de o piatra ce iesea din pamant la coltul colibei si simti pana in suflet durerea degetelor zdrobite. Sa fie de sufletul cui a pus piatra aia acolo, blestema ea cu voce tare, strangandu-si laba piciorului cu mana in incercarea de a domoli arsura durerii.

Asa o durere mai traise numai in urma cu aproape treizeci de ani, cand se lovise de coltul unui calorifer de fonta la spitalul oncologic din Timisoara. Mersese sa o vada pe mama sa ce fusese internata de cateva saptamani si la intrare aflase ca batrana nu o mai asteptase si isi daduse sufletul de cateva ceasuri bune, in vreme ce ea haladuia prin oras sa cumpere farburi de la neamtul de pe strada Porumbescu.
Ar fi ajuns la vreme atunci, ar fi prins-o in viata pe mama ei, dar neamtul avea gosti si ea a asteptat in fata casei pana cand aceia au plecat. Intre timp, batrana isi daduse sufletul in bratele norei sale, prorocind cu ultima suflare doua lucruri ce acum, dupa 30 de ani, deja incepeau sa se implineasca. Atunci, repezindu-se sa puna jos plasa cu farburi, daduse cu genunchiul de coltul caloriferului si cazuse jos de durere.

Se aseza si acum jos langa zidul colibei, pe pamant, mai mult cazu, simtind acut si durerea de acum si cea de atunci, cumva amestecate. Incerca sa nu se gandeasca la nimic, dar o vedea pe mama ei, moarta pe patul de la spital si pe cumnata sa, Maria, plangand cu sughituri la capataiul acesteia, cu o lumanare aprinsa in mana.
De-atunci, ani de zile la rand, ii revenea in fata ochilor acea imagine, de fiecare data cand se lovea prin casa isi amintea de lovitura de la spital, o vedea pe  moarta, pe cumnata ei plangand si de fiecare data se intreba cine ii va aprinde si ei o lumanare cand va pune mainile in piept.
Ramase jos vreme indelungata, potopita de ganduri. Avea 80 de ani si se intreba daca ii va aprinde cineva o lumanare.

.