Se spune ca de unde ai baut prima data apa, acolo ai tot vrea sa te intorci!
Asa si eu, m-am intors zilele trecute la Sichevita, impreuna cu fiul meu mai mare si am locuit la Carsie patru zile, in casa bunicilor mei dinspre mama.
Am revazut-o impreuna pe mama si am fotografiat-o impreuna cu nepotul ei in frumosul obor al casei, inundat de verdeata, langa ogasul ce curge prin obor, cu clostile ei cu pui, cateii si pisicile care ii cauta mangaierile, langa straturile cu flori presarate printre pomi si langa gutuii imbracati in haina alba de sarbatoare.
.
.
.
Am revazut oamenii din vecinatati, pe Ionel Jurca, care, de indata ce am intrat la el in obor, mi s-a si laudat cu un dracusor de iezisor ce ii sarea in poala ca un pisoias, dar si cu un godac de porc mistret prins in padure, apoi pe Adam Pleu, nascut odata cu mine, mandru foc de caii lui cei recent cumparati, care a ramas acelasi vecin indatoritor si mi-a adus cu caruta niste scandura de la gater, pe Mileva, verisoara mamei mele, pe Novac sotul ei si pe Avacum, fiul lor, apoi pe Ionica Surlea, pe Lae lu Tina, pe Petrica Strat birtasul si pe mai multi, cu aceeasi placere ca de fiecare data.
La sfarsitul sederii, intrucat i-am promis lui Iosam Gaina ca trec pe la el sa iau un pachet pentru fiica sa, dispecer de securitty la un hypermarket din Timisoara, am mers pe Valea Ravensca.
Impreuna cu Iosam Gaina si alti vechi prieteni din copilarie – Ionica si Efta Gruita, Tonica, Arsene si Efta Cocos, Ilia Buzoni, Damu lu Dragotin si multi altii, bateam mingea in poiana lui Jucu, de venea gospodarul si ne respandea ca pe potarnichi ca ii incalceam fanul. Impreuna cu Iosam Gaina si ceilalti prindeam peste cu mana in raul ce desparteau pamanturile parintilor nostri, ori ne jucam de-a hotii si vardistii, noi botazand acest frumos joc “de-a par-pac-ul”.
In cinstea atator si atator vremuri si amintiri frumoase ale copilariei, de fiecare data cand ajung pe Valea Ravensca, locul in care m-am nascut si revad casa ridicata de parintii mei si de bunici - Deda Gaia si Muma Duca, inima imi bate mai repede si imi vin in fata ochilor primii prieteni, cei din copilarie… Casa este acum goala si pustie, rand pe rand, cei ce au locuit in ea dupa plecarea noastra la oras, fie s-au prapadit, fie au plecat prin alte locuri.
Un pic mai sus de casa noastra, pe Valea Mare, sub dealul Glocina, mare, impunatoare, cu patru camere la fatada, casa lui Iosam Gaina domina peisajul si pune in planul doi grajdurile, cocinile si cotetele ce adapostesc gaini fara de numar, rate, gaste si curci nenumarate, vacile cu vitei, scroafele cu purcei, caprele cu iezi si cate si mai cate, ce ii populeaza curtea si imprejurimile casei! Casa de gospodar, asta simti de cum te apropii de ea, trecand printre plantatiile de trifoi, porumb, secara, grau si cartofi ori pe langa livezile cu pruni, meri, peri si piersici care inconjoara casa.
Scrisesem cu placere cu ceva vreme in urma despre vizita pe care mi-o facuse Iosam Gaina, de Paste, la Timisoara. Il numisem in acel material, simplu, prietenul meu. Acum, imboldit de comentariile vizitatorilor de pe blog, dau detalii in plus despre Iosam.
Tentat initial sa il descriu simplu prin calitatea de prieten, trebuie sa aduc adevarul in drepturile sale. Astfel, spun ca Iosam a facut armata la Spitalul militar din Timisoara, i-a placut haina militara si a fost cat pe ce sa o imbrace pentru tot restul vietii, dar a trebuit sa se intoarca in Sichevita, unde Tata Gheorghe si Mama Lina, parintii sai, tineau avere, casa mare, cazan de tuica si pamant mult ce trebuia lucrat. Cine altcineva putea sa faca asta decat singurul lor copil? Asa ca uniforma militara a ramas un vis neimplinit pentru Iosam, dar el a stat mereu in apropierea acesteia. Astfel, rand pe rand, a imbracat vremelnic mandra dar aspra uniforma de pompier, apoi pe cea de gardian public. De fiecare data insa, averea mostenita l-au adus inapoi pe Valea Ravensca, unde o mana de barbat trebuia sa ia haturile si sa faca pamantul sa rodeasca si sa dea roadele necesare traiului.
Tot timpul insa, Iosam s-a gandit ca poate Alina, fiica lui si a Milevei, ar putea sa isi valorifice capacitatile si aptitudinile personale si sa intre in structurile militare ale tarii. Deocamdata, fata lui Iosam si a Milevei se pregateste pentru o cariera in domeniul protectiei mediului si urmeaza studii academice, dar in paralel urmeaza si cursuri de pregatire profesionala pentru adulti in domeniul securitatii private, si pentru a se intretine si a usura sarcina parintilor ei, lucreaza la dispecerizarea supravegherii video la unul din cele mai mari hypermarket-uri din Timisoara.
Desi nespus de tanara - abia a implinit 19 ani, Alina denota o destoinicie asemanatoare cu cea a bunicului ei, Gheorghe Gaina, care a ridicat averea de pe Valea Ravensca cu mainile goale, dar cu multa munca. In gesturile si intreprinderile Alinei se vede deopotriva harnicia mamei ei, dar si energia si puterea de munca a lui Iosam.
Intr-un material viitor voi povesti cum s-a petrecut vizita mea si a fiului meu cel mare acasa la Iosam Gaina si voi posta si cateva fotografii facute cu acea ocazie. Voi aminti cum verisorii sai, copii lui Stefan Gaina, unchiul lui Iosam, au facut cariera in Sichevita, unul in adminsitratia publica locala, unde a ajuns viceprimar, iar celalalt pe piata serviciilor, unde a ajuns tamplar.
Voi povesti cum, abia ajuns la bariera parcarii de la hypermarket, numarul masinii mele si fotografia mea si a fiului au si ajuns in sistemele informatice ale societatii de securitate, iar Alina a si transmis prin statie colegilor din dispozitivul exterior sarcina sa preia de la mine coletul trimis de parinti.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu