Fata furata la Sichevita. Vrajitoria (partea a treia)

La Sichevita se inserase. Nimeni nu stia inca nimic despre disparitia fetitei de la Carsie. Caruta tiganeasca trasese sub podul de langa scoala, iar calul pastea intr-un palc de salcii, in timp ce puradeii se jucau in nisipul e pe mal. Tiganul plecase la bodega sa vada una–alta, iar tiganca sedea in caruta cu fetita cea alba in poala. Un foc mic fumega langa piciorul podului si dintr-o tigaie de tuci se ridica un miros de slanina arsa. Cativa caini atrasi de miros dadeau tarcoale locului, iar catelusa tiganeasca ii latra fara nicio neconvingere.

Duica se oprise langa coviltir si se tinea cu o mana de leuca.

”E fata mea, eu am purtat-o in burta si sa mi-o dai!”.

Tiganca nici nu a privit catre ea.

“Daca ar fi a ta, ar sedea la tine in poala”.

“Tu ai copiii tai si nu iti trebuie o gura in plus”.

“Eu pot hrani mai multi copii decat tine. De ce ai batut atata drum si te tii dupa caruta mea?”.

“Nu te temi de el cand vrei sa mi-o iei?”.

“Tu stii ca deja ti-am lut-o. El stie deja ca nu iti vei duce fata inapoi”.

“Nu te va lasa sa faci asta, am legamant cu el. I-am promis lui fata”.

“Eu deja i-am dat-o. E a lui de-acuma si tu nu mai ai ce sa ii dai”.

Cele doua mame se infruntau cu voce joasa. Miza lor era faptura cu parul balai din poala tigancii. Mama fetei invoca o promisiune facuta necuratului la nasterea copilei, iar tiganca anunta ca ea deja implinise acea promisiune.

Oricum ar fi fost, fata urma sa aiba un destin aparte.

Se intunecase sub pod. Parea ca mama se va intoarce singura la Carsie.

“Ca sa o pot lua inapoi, ma dau pe mine”, mai incerca femeia o ultima oara.

Dupa o vreme, de sub coviltir se auzi vocea tigancii. “Ca sa faca el cu tine?”.

Incepu targuiala intre cele doua.

“Tot ce vrea el”.

“Daca asa se va face, el iti va aduce moartea cand va socoti, dar lumea va afla ca te-a omorat un cal cu copita, chiar daca in grajd vei avea doar cornute.”

“Dar fata va ramane cu puterea mea”.

“Daca asa se va face, femeia ce ai izgonit-o din casa cand te-ai maritat iti va mosteni averea”.

“Dar fata mea isi va putea orbi barbatul. Va orbi orice barbat ii va placea ei.”

“Daca asa se va face, muierile inselate o vor uri din tot sufletul pe fata ta. Pentru tot ce va face ea, va fi blestemata de muierile cinstite”.

“Dar va muri de moarte buna”.

“Daca asa se va face, ea va face rau fiecarui loc in care va pune piciorul. Si in lumea ailalta va plati pentru fiecare rau in parte”.

“Asa sa fie, dar da-mi fata, ca ma omoara barbatul daca ajung la Carsie fara ea.”

“Ia-o, dar sa nu uiti ca era mai bine pentru toata lumea daca mi-ai fi lasat-o mie!”.

Peste Sichevita se lasase intunericul. Duica trecea prin sat cu fetita in brate. Lumea venea de la camp obosita dupa o zi de lucru. “Femeie, unde-ai fost tu cu fata?”, o intrebau cand si cand cumetre din sat. Nu le raspundea, dar celelalte simteau fiori pe sira spinarii. Cainii o latrau ca pe lup, de parca voiau sa o sfasie.

Pe Lunca ii iesi in fata o vaca mare, neagra, gata sa o impunga.

La Capul satului, o capra se repezi la ea si o lovi cu coarnele.

La Cruce se isca un vant de a trebuit sa se opreasca in loc.

La Vad apa era neagra si bolborosea in bulboane ametitoare. Rezista dorintei de a se racori si sari din piatra in piatra, sa nu se ude pe picioare.

La Ghita Stoican un cal necheza la spatele ei si cand se intoarse nu vazu decat un nor de praf, iscat din senin.

La Tufa, o pisica mieuna infiorator undeva in crengile ce se impreunau deasupra drumului.

O latrara cainii lui Ghita lu Mariuta, apoi cei ai lui Ion lu Macu Coltu, pe urma coborara in drum cei ai lui Laza Strat si aici trebui sa se puna jos ca sa o lase in pace. Pana sub Rugina, tot felul de fapturi o intampinara care mai de care mai infricosatoare. Ea parea ca nu le vede. Tot drumul, fetita ii dormise in brate.

Dupa ani si ani, asa cum ii prezisese tiganca de sub pod, o gasira moarta in grajd, cu capul zdrobit de o copita potcovita.

Lumea se prefacea ca nu stie cine a omorat-o, dar toti stiau ca isi vanduse si sufletul ei si propria fata doar ca sa si-o poata creste.

Fata crescu si se marita in vecini, dar cu toate ca bunatatea ei facuse inconjorul tinutului, nimeni nu a mai vazut caruta tiganeasca pe drumul Carsiei. Lucra cat doi barbati, avea o putere in maini de rupea oasele. O iubeau toti barbatii si o urau toate femeile. Unele o amenintau ca o omoara in bataie, dar niciuna nu indraznea sa se atinga de ea, mai ales dupa ce se auzise ca pusese in sicriul mamei sale poalele uneia dintre vecine, care la scurta vreme a si inceput sa traga sa moara.

O batrana din casa sotului ii parasi si pleca in lumea larga, dupa ce ii gasi un sistor plin cu ghemotoace de par  ascuns la cosul casei si o faptura paroasa si fara chip o batuse cu pietre intr-un amurg, in spatele casei.

Mai multi vecini isi rupsera picioarele ori au cazut pe ei lemne in padure. Toata lumea se intreba cand vor inceta toate acestea si ce se va mai intampla dupa ce se va sfarsi si tatal femeii. Femeile isi faceau cruce si se intrebau in soapta ale cui haine ar mai putea sa le puna in sicriu acestuia. Batranul cazuse la pat de ani buni si de mai multe ori ii aprinsesera lumanarile.

Totusi in lumea celor drepti, acesta era asteptat.

.