Sichevita. Gavrila si Pavel Beloia

Fata de Pavel Beloia de la Sichevita, in egala masura socialistii autodeclarati dar si capitalistii autodeclarati de dupa 1989 au adoptat o atitudine de respingere, de claustrare si marginalizare.

In regimul socialist, militar in termen, Pavel a fost pus pentru intaia oara la index ca si descendent de chiabur. Dictionarele explicative moderne eticheteaza termenul de “chiabur” drept “invechit” (“CHIABÚR ~i m. învechit. Țăran bogat, care poseda pământ și importante mijloace de producție. /<turc. Kibar”). 

Provenit din limba turca, termenul facuse cariera in regat, unde pe langa mosiile boieresti clasice se dezvoltase, din clasa arendasilor de mosii, o categorie de tarani mijlocasi cu tendinte de imbogatire, era o cale prin care boierimea latifundiara se intinerea. 

Pe acesti tarani parveniti, regimul socialist ii numise in vechiul regat “chiaburi” si, ca sa nu fie inventat cate un alt termen fiecare regiune, ce sa defineasca acea categorie a mijlocasilor, folosirea cuvantului turcesc se generalizase inclusiv in Banatul de sud, unde nu fusese niciodata vreun picior de boier si fusesera denumiti chiaburi toti cei ce detinusera mijloace de productie importante – mori, treieratoare, uleinite, cariere de piatra, paduri, atelaje, slugi, terenuri agricole intinse etc.

Tatal sau, Gavrila, bietul, nascut la Straneac, intrase ginere in casa prin insuratoare in Valea Ravensca in anul 1936.Venise de la Straneac cu hainele de pe el si cu o traista pe umar in care isi ducea o camasa de schimb si o pereche de pantofi nemtesti. Nu avea pe numele sau nicio palma de pamant sau vreun alt bun, cu toate acestea, la doar 10 ani distanta, primul primar socialist din Sichevita de dupa razboi il trecuse pe o lista a celor avuti, ca sa se razbuna ca o pierduse pe fata cu care se insurase Gavrila.

Zece perechi de brate sa fi avut Gavrila si si in cei 10 ani tot nu ar fi putut agonisi atata avere ca sa i se lipeasca de drept eticheta de chiabur.

Nimeni din primarie nu verificase daca este reala averea ce ii fusese atribuita si asa, bietul om s-a trezit declarat chiabur, iar fiul sau - urmarit si incondeiat pe viata ca fiu de chiabur. Ceea ce ar fi putut mosteni de la Veselin si Ana Beloia, parintii sai de la Straneac, Gavrila niciodata nu a revendicat, lasand pamanturile si toate bunurile fratelui sau Vasile.

 Nici dupa decesul sotiei sale, Paladuica, in 1986,  el nu a cerut o dezbatere succesorala dupa aceasta si nu a intrat in posesia vreunui bun ce sa ii fi apartinut ei in satul Valea Ravensca. Nu a fost dornic de avere, venise ginere in casa doar pentru iubirea Paladuicii, fiica lui Pavel Jian, ofiter roman de jandarmi refugiat din Socita de dincolo de Dunare in urma tulburarilor nationaliste sarbe dinainte de razboi.

Gavrila, ajuns la batranete, facuse un contract de intretinere cu fiica sa, in anul 1998, in care ii lasa partea sa de avere, ce i-ar fi ramas dupa moartea paladuicii, insa in fapt el nu avea absolut nimic. Traise si lucrase toata viata, devenise chiabur, dar de fapt nu avea ce sa lase fiicei sale la moarte. Aceasta, cand a aflat adevarul, a rupt acel contract si a trecut la o nemeritata campanie de denigrare atat a mamei sale cat si tatalui sau abia decedat.

Beloia Gavrila este singurul caz de roman declarat chiabur de catre regimul socialist instaurat la 23 august 1944 care desi nu a avut drept bunuri decat hainele de pe el, a suportat aceleasi consecinte ca si cei ce pusesera mana pe arme si se refugiasera in munti. Astfel, pana la moarte, Gavrila a platit statului al carui cetatean se afla, taxe si impozite marite in raport cu ceilalti consateni. Arhivele de la Caransebes stau dovada a discriminarii financiare la care Beloia Gavrila a fost supus toata viata de catre un stat ce propovaduia sforaitor principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor sai.

Fiul sau Pavel a suferit si el consecinte de toate felurile pentru simplul motiv ca ii era fiu. In zilele acestea, chiar si nepotul sau, ofiter de intelligence in pensie, primeste in Sichevita ricoseuri din partea urmasilor si nemurilor acelui nefericit de primar ce se razbunase in mod nepermis si influentase destinul unei intregi familii pe mai multe generatii. Le este teama acelor urmasi sau le este rusine pentru memoria inaintasului lor, fost colaborationist NKVD.

Pavel a facut armata departe de casa, la marina fluviala, intr-o unitate tocmai din Giurgiu, intre 1956-1958, de unde s-a lasat la vatra cu brevetul de timonier. Alti tineri de varsta sa facusera armata la aceeasi arma la unitati din Moldova Noua, Turnu Severin sau Orsova. El fusese dus la marginea Baraganului, probabil pentru a fi scos de sub influenta negativa a ideologiei chiaburiste cu care se presupunea ca familia sa era indoctrinata.

Desi calificativele sale anuale il indica si acum drept un ostas bun si foarte bun, in urma sa au ramas dosarele de supraveghere si urmarire informativa elaborate de contrainformatiile marinei militare. CI-stii l-au urmarit in toata perioada stagiului militar in mai multe dosare, pentru a afla din timp daca nu cumva incearca, bietul de el, ca sub influenta ideologiei burghezo- chiaburiste ce se presupune ca o mostenise din familie, sa fuga la bulgari cu vedeta rapida pe care o pilota in susul si in josul Dunarii.

La vremea aceea, finalizarea prin neconfirmare a dosarelor de urmarire si de supraveghere informativa nu prevedea distrugerea inscrisurilor rezultate. Mai mult, ca sa se evidentieze in statisticile profesionale si sa iasa bine in rapoartele de bilant, ofiterii de informatii aduceau din condei rapoartele cu propuneri de finalizare a cazurilor si precizau ca datorita influentarii pozitive exercitate prin baza lor de sprijin, cel urmarit sau supravegheat a renuntat la planurile sale antistatale si nu a mai savarsit faptele prezumptive pentru care fusese inceputa urmarea sau doar supravegherea (!).

Asa ca, fara ca el sa aiba habar, fara sa se fi gandit vreodata sa fuga in Bulgaria, doar pentru ca tatal sau fusese declarat chiabur dintr-o razbunare personala a unui primar betiv pus la conducerea primariei de catre ofiteri NKVD, Pavel a lasat in urma sa, in arhivele Directiei a IV-a de contrainformatii militare, mai multe fise cu dunga rosie si tot atatea fonduri arhivate ce atestau masuri de prevenire luate asupra sa.

Lasat la vatra, si-a vazut de treaba in contabilitate peste tot pe unde a lucrat, era respectat pentru corectitudinea si pregatirea sa, dar i-a fost luata sansa de a urma studii universitare. Voia sa se faca economist si nu a reusit. Nenumaratele sale inscrieri la examenul de admitere la Universitatea de Vest din Timisoara au fost urmate sistematic de esecuri. Cum la fiecare sesiune de admitere, inainte ca rezultatele sa fie afisate, universitatea trimitea la securitatea locala tabelele cu cei admisi, la verificarea in evidente a acestora, Pavel era descoperit ca figurand cu fondurile informative intocmite la Giurgiu si cu calitatea de descendent de exponent de clasa exploatatoare - fiu de chiabur.

 Ca atare, primea un aviz negativ, iar universitatea il taia de pe lista si il declara respins, in locul sau urcand primul de sub linie. Contestatiile formulate in mod repetat, respinse si acelea de catre o comisie speciala din interiorul universitatii, i-au aratat ca niciodata nu i se va permite sa urce pe scara sociala.

Mai tarziu, cand fiul sau a ajuns el insusi ofiter la Securitatea Timis, un fel de jena s-a instaurat intre colegii tanarului ofiter ce asigurau activitatea informativa in universitate. Desi avizele negative au continuat, unul singur dintre colegii sai i-a confirmat motivul adevarat pentru care Pavel Beloia nu a fost niciodata admis la Facultatea de Stiinte Economice.

Dumnezeu sa il odihneasca in pace pe acel om!

.