Tineretea inamicului poporului

In timpul serviciului militar, satisfacut la marina fluviala – port Giurgiu, prin metodele specifice activitatii informative secrete, fireste fara sa stie, Pavel Beloia fusese etichetat de catre structurile de contrainformatii militare, drept inamic public, un “obiectiv” ca atatea altele ale DSS, care prin simpla existenta punea in primejdie cuceririle revolutionare ale socialismului. 

Tatal sau, Gavrila, declarat chiabur in urma cu sapte-opt ani, devenise de drept dusman al poporului si pe cale de consecinta, potrivit regulilor aduse pe tancurile armatei rosii, si fiul sau urma sa poarte aceasi stigmat - descendent de chiabur.

Toata viata urma sa se afle in atentia organului de securitate, oriunde s-ar fi dus, reteaua informativa urma sa il semnaleze si de urmare, sa primeasca sarcini pentru a-i semnala activitatile, contactele facute, atitudinile fata de politica partidului si fata de realizarile socialismuluii etc etc.

Era oprit de la ascensiune profesionala, cand, in mod cu totul si cu totul ciudat, dupa o lunga activitate obsteasca in sindicat fusese recomandat sa fie primit in partid. De fapt, ii era testata loialitatea fata de popor si se verifica daca si in calitate de membru al partidului va manifesta aceeasi intransigenta fata de delapidarile de la tot pasul din economia socialista.

Fara sa stie, a trecut proba, dar liber la ascensiune profesionala tot nu a primit. Organul de securitate nu il stergea din evidentele sale.

Pe cale de consecinta, Pavel fusese inlaturat, fara nicio explicatie, de la exercitarea drepturilor civile cu care se nascuse. Viata lui avea sa devina un lung sir de esecuri in incercarea de a-si construi o cariera profesionala asa cum si-ar fi dorit – in domeniul intelectual, departe de greutatile prin care in copilarie trecuse alaturi de familia sa de agricultori individuali, necolectivizati.

Nerealizarile ce il intampinau la tot pasul i-au modificat structura sufleteasca, el a devenit intransigent, ferm si aspru in raport cu neregula sau ilegalitatea, acolo unde le intalnea. Aducea acasa incrancenarea cu care se impotrivea hotiei si furtului. Familia sa era cea care ii atenua tensiunile interioare, atat cat putea.

Simplu contabil, revizor contabil sau sef de birou de contabilitate, devenise un fel de zbir al corectitudinii, un paznic habotnic al averii poporului si adversar al jecmanirilor de la toate nivelurile, care ii ingrozea pe contabilii sefi predispusi sa masluiasca cifre in contabilitate ca sa se poata organiza revelioane, petreceri si mese tovarasesti cu produse alcoolice luate de pe banda de imbuteliere si aduse ulterior din condei de catre contabili.

Cand a aflat ca fiul sau vrea sa plece din fabrica si sa isi faca dosar de admitere la scoala de ofiteri de securitate, Pavel nu a vorbit cu acesta luni de zile.Inca de atunci, a presupus ca si fiul sau va face in viitoarea activitate ceea ce facea un anume Ghita Balint, ofiter de securitate ce raspundea de fabrica de bere in care lucra si el – sa dea telefoane sa se aprobe cutare si cutare comenzi, sa vina la director in birou si dupa plecarea sa acesta sa cheme la el si sa ii mustruluiasca pe diversi angajati cu privire la ceea ce il informase ofiterul etc, etc. Erau presupunerile sale de contabil, la acea veme nu avea de unde sa stie ca in fisetul de otel al fiului sau avea sa se produca ceea ce avea sa duca la caderea socialismului in Romania.

Pavel descoperise si aplicase cu succes metoda identificarii furturilor de apa minerala si de bere prin inventarierea periodica si sistematica a stocurilor de ambalaje, metoda ce a lasat pe uscat afaceri veroase ce traiau din furturi. 

El descoperise ca cine fura bere, fura cu tot cu ambalaj. Numarand ambalajele din stoc, descoperea cat si cand s-a furat. Fireste ca a produs multe nemultumiri, din furturi se traia bine in regimul anterior. Toata lumea traia de la locul de munca, iar unii traiau bine de tot! El a refuzat asta. Si avea sa suporte consecintele. 

Un lung sir de consemne date peste generatii de catre retelele de hotie din avutul obstesc devenit avut public dupa 1989 a lasat in urma un lung sir de abuzuri impotriva sa, a sotiei, a fiului si poate si a nepotilor lui Pavel.

.