Intr-o sambata fierbinte dintr-un sfarsit de vara secetoasa,
o caruta tiganeasca cu coviltir, trasa de un singur cal alb costeliv, cobora de
la Garnic inspre Sichevita, urmand drumul abrupt si pietruit al Carsiei. Era la aproape
20 ani de la terminarea razboiului, cand monumentul celor ce platisera cu viata lor victoria eliberarii abia fusese ridicat in curtea bisericii din Sichevita.
Familia de tigani venea tocmai de la Oravita, vanduse oale
prin sate, la Sasca vanduse bine intrucat fusese zi de targ, apoi trecuse prin
Carbunari si Stinapari si a incercat sa vanda si la Garnic dar aici tiganul a
fost dus la postul de militie, unde a fost batut crunt cu pulanul, pana si-a pierdut
constiinta si l-a tocit sangele pe nas si pe gura.
“Gasi-te-ar mort in mijlocul drumului pe care am venit noi
acuma!”, il blestemase tiganca pe militian cu voce scazuta cand si-a vazut
barbatul venind spre caruta schiopatand plin de sange.
Cu sau fara stirea ei, cu sau fara contributia ei, dupa ceva
vreme, subofiterul de militie avea sa fie gasit mort in mijlocul drumului undeva
intre Sasca si Carbunari, cu gatul taiat. Multa lume avea sa rasufle usurata.
Cineva scapase lumea de o fiara ce nu stia sa glasuiasca cum stia sa dea cu
bastonul de cauciuc, cu pumnul si cu cizma.
Acum, cei doi impreuna cu puradeii lor si cu toata agoniseala
pusa in caruta, incercau sa ajunga la targul de-a doua zi de la Sichevita, cu
speranta ca vor mai da din marfa. El purta o legatura peste unul din ochi, umflaturi
mari ii deformau fata si pe buza de jos avea sange inchegat.
Sub panza coviltirului cinci puradei aproape goi se
inghesuiau in paie unul in altul, iar mama lor alapta de la ambii sani pe alti
doi, probabil ultimii nascuti. In umbra carutei, o catelusa amarata ca vai de
ea privea cu ingrijorare in stanga si indreapta, intimidata de latraturile
dulailor ce se auzeau prin curtile caselor.
- Bree, omule, sa opresti la vreo balta sa le dam apa la
copii, ca mor de sete, spuse in tiganeste femeia catre barbatul ei, ce parea ca
motaie pe un brat de fan in partea din fata a carutei, cu haturile in mana.
- Pa de ce n-o baut destula cand am iesit din Garnic,
fomeie, se ratoi barbatul. Bine, bine, opresc iar, sa le dam apa.
Pe vremea aceea, satul Carsie era relativ populat, erau in
picioare case care acum nu mai sunt, tapsanele erau pline de copii ce pazeau
oile, caprele si vacile. Pe langa ogas, porci priponiti se lafaiau in apa
racoroasa, rate si gaste macaiau in apropierea lor. Din Prislop pana la Priod
si la Rugina se vedeau atelaje cu cai, dealurile erau pline de capite cu fan si
trifoi, stupi din coceni de porumb punctau locurile de pe care recolta fusese
stransa, carstasii de paioase se aliniau si ei pe alte loturi si asteptau sa
fie dusi la treierat.
-Oaleeeeee, oaleeeeee,! striga tiganul din toti rarunchii,
dupa ce opri caruta la umbra unui palc de anini de la marginea drumului si
astepta sa vada daca ii raspunde vreunul dintre satenii ce se vedeau lucrand pe
Dealul Ciucarului.
- Oaleeeee, oaleeeee, racni el din nou dupa o vreme, vazand
ca prima oara nu a avut succes.
- Da’ lasa-i in plata domnului pe sarantocii astia, esti
chior, nu vezi ca nu le trebuie oale, nu iti mai strica vocea degeaba, il
apostrofa tiganca. Hai mai iute la apa, ca si mie mi sete de nu mai pot dupa
slanina aia cu branza.
- Ho, fomeie, s-a cascat hala si in tine acuma. Hai, ca in
crangul din vale, langa coliba lui Milan Iedu este izvor, va las sa va adapati
la un loc cu calul, incerca omul sa o linisteasca, indemnand usor animalul cu o
nuielusa. Va dau apa cata vreti, numai sa ajungem la izvor.
Tiganul se cam temea de vrajile nevestii-si, asteia nu ii
trebuia mult si ii sarea tandara una-doua. Isi aminti cum l-a luat o durere de
masea crunta doar dupa ce ea i-a aruncat o privire urata, la o cearta din urma
cu doua zile. Sau mai demult, cum se pomenise cu o umflatura dureroasa la
testicule doar pentru ca intr-o noapte, cand ea voia sa il ademeasca,
dezbracata sub caruta, el se prefacuse ca doarme.”Umfla-ti-s-ar amandoua sa ti
se umfle!” o auzise blestemandu-l si a doua zi el isi tinea comprese cu apa
rece in pantaloni, gemand de durere.
La scurt timp, caruta trecu pe sub umbra unui nuc tanar,
iesi din drum spre dreapta si coti pe un drumeag de pamant, coborand alene pe
sub cativa ciresi, inspre o surpatura de pamant unde de sub un stei urias de
piatra tasnea un fir stralucitor de apa gros ca mana. Cateva sute de metri in
jos, apa Camenitei vuia, pravalindu-se si spargandu-se in zagazurile din albia
sa.
Trei puradei mai mari sarira primii din caruta si se
bulucira inspre izvor, dar cel mai mare se intoarse repede si striga in
tiganeste la tatal lui.
– Ma tato, aicea-i o
fata langa apa!
Tiganca tresari, isi numara repede, pe degete, odraslele
ramase langa ea, aduna cu cei ce fugisera la apa, ii puse la socoata si pe cei
doi sugari si se linisti.
- Care fata bre blegomane, ca sunteti toti la socoata, se
ratoi ea, convinsa ca fiul ei are vedenii. Care fata, barbate, ce zice prostu ala
mare?
Barbatul isi arunca palaria in iarba, se dadu anevoie jos din
caruta si cobori pe poteca inspre izvor tinandu-se de sale. Acolo ii gasi pe copii
holbandu-se la o fetita de vreo doi ani, imbracata doar cu o camasuta, ce ii
privea si ea la fel de curioasa.
Ramase si el cu gura cascata, copila avea parul lung, stralucitor
de alb, avea ochii vanati, era fata de romani. Statea pe o piatra langa izvor
si se juca cu o papusa de carpa.
- Breee, ce, esti surd, surzi-re-ai, o auzi pe nevasta-sa din
caruta. Ce fata, ma? Voi sa isi mai alduiasca sotul cu inca una, dar amuti cand
il vazu ca acesta iese pe potecuta cu o fetita alba in brate.
- Maaaa, sa vezi ca rumanii si-o pierdut fata! Ad-o iute in
caruta, barbate, mai zise ea. Ada o galeata de apa sa bea astia din caruta si
hai degraba sa plecam. Lasa-l boalelor pe cal, ca nu moare el fara apa. Hai mai
repede, miscati-va si voi, mormolocilor, fugiti dupa caruta sa o prindeti,
zbiera ea mai departe la fiii ei ce se intorsesera la apa sa bea.
Cat ai clipi, caruta intra din nou pe drumul mare si din
mers, cate un puradel cate un puradel se urcau prin spate sub coviltir, ca sa
se zgaiasca la puiul de om cu parul alb. Tiganca invelise fetita intr-o
broboada, o luase in poala si in timp ce o alapta ii rostea descantece la ureche, fracand-o usor cu degetul mare pe frunte.
Parea ca pentru familia de tigani
se ivise un moment de cotitura in viata. Nici unul dintre ei nu stia insa cate
alte cotituri avea sa aduca, in viata atator si atator alti oameni, aparitia
acelei fetite blonde din Carsie sub coviltirul carutei de tigani!
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu