15 august, Sfanta Marie Mare

Cea  mai mare sărbătoare a verii din calendarul ortodox o reprezintă ziua de 15 august, ziua în care se cinsteşte adormirea Maicii Domnului. 

Precedată de un post de două săptămâni, sărbătoarea numită şi Sânta Mărie Mare “se ţine mai ales pentru sănătate, pentru căsătorie, pentru naştere uşoară şi pentru vindecări ale neputinţelor trupului”.

În dimineaţa aceasta femeile credincioase se duc la biserică, după slujbă ele împart struguri, fagure, prune şi apă pentru sufletul morţilor. Acum se strâng ultimele plante tămăduitoare, se culeg flori ce  se pun la icoana Fecioarei Maria, pentru a deveni bune de leac. Bărbaţii îşi schimbă pălăria cu căciula, nu se mai fac băi în ape curgătoare, se termină dusul oilor la munte iar nopţile răcoroase anunţă schimbarea vremii. După 15 august se anunţă sosirea toamnei, care va fi lungă dacă în această zi vor înflori trandafirii, susţin bătrânii. Superstiţiile legate de această zi interzic unele lucruri. De pildă femeile nu au voie să se tundă şi să arunce părul la gunoi pentru că ar atrage astfel lacrimile şi tristeţea Maicii Domnului. Deasemenea este interzis mersul înapoi, aprinderea focului, deoarece şi acestea ar atrage boala şi nenorocul!

Maica Domnului sau Fecioara Maria a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret. Conform protoevangheliei după Iacob, Fecioara Maria a fost fiica lui Ioachim și Ana. Conform Noului Testament, în momentul conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat deArhanghelul Gabriel, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiția creștină (ortodoxă, catolică, anglicană și luterană) precum și în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii și nașterii lui Iisus.

Al treilea sinod ecumenic, ținut la Efes în anul 431, convocat pentru a dezbate asupra învățăturii dioprosopiste a patriarhuluiNestorie ^[1], a confirmat învățătura Bisericii primare cu privire la Maica Domnului (gr. Theotokos, "Născătoarea de Dumnezeu"). Conform definițiilor dogmatice adoptate de acest sinod ecumenic, la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit în lume și mântuirea. Maria a fost denumită de aceea "noua Evă".

Venerarea Mariei ca fecioară joacă un rol important deopotrivă în bisericile ortodoxe, cea catolică, cea anglicană și cele orientale. Un număr foarte mare de biserici și catedrale îi poartă numele, inclusiv spre exemplu 70% din catedralele franceze.

În Noul Testament se găsesc relativ puține referințe la Maria, iar dintre acestea cele mai numeroase în capitolul întâi al evangheliei după Luca (Luca 1:26-56). Acolo este menționată ca tânără logodită. Conform evangheliei după Luca (Luca 1:28), a fost vizitată de un înger, care a salutat-o cu cuvântul κεχαριτωμενη`("plăcut"), ceea ce a fost tradus prin "plină de har". După salutul îngerului, acesta i-a vestit că fără să cunoască bărbat, va da naștere unui fiu, care va fi Mesia așteptat de popor.

Încrederea în Dumnezeu și modestia Mariei sunt trăsături scoase în evidență în Evanghelia după Luca și au stat la baza venerării Mariei în mediile creștine de mai târziu.

Cu ocazia prezentării pruncului Iisus în templul din Ierusalim, bătrânul Simeon i-a proorocit Mariei suferințele pe care le va trăi (Luca 2:35). Doar evanghelia lui Ioano menționează pe Maria în mod expres ca martoră nemijocită a crucificării fiului ei. Ultima dată este evocată în cartea Faptele Apostolilor (Faptele Apostolilor 1:14), ca făcând parte din grupul asupra căruia la Rusalii s-a coborât Duhul Sfânt.

Michael Coogan susține că Sfântul Pavel credea că Sfântul Iosif l-a conceput pe Isus,^[6] „Iosif «nu a cunoscut-o pe» Maria «până când ea a dat naștere unui fiu»” (ea nu a rămas virgină, conform Sfântului Matei).^[7] Conform Matei 13:55-56, Iacov, Iosif, Simon și Iuda sunt frații Lui Iisus, deci copii născuți de Maria^[8], interpretare respinsă de catolici^[9], ortodocși și o parte din protestanți. Conform multor teologi ortodocși, catolici și protestanți, Maria a rămas fecioară după nașterea lui Isus, lucru pe care Biblia nu-l afirmă nicăieri și nu poate fi considerat eveniment istoric real datorită metodologiei naturaliste a istoriei.

Principala sărbătoare a Mariei este la 15 august ("Sfânta Maria Mare"), sărbătoare care se numește oficial în biserica romano-catolică "Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria", iar în bisericile ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului”. Recent biserica anglicană a introdus "Sărbătorirea Binecuvântatei Fecioare Maria" pe aceeași dată.

În plus, toate aceste biserici sărbătoresc Nașterea Maicii Domnului ("Sfânta Maria Mică"), pe 8 septembrie, iar pe12 septembrie, în Biserica romano-catolică se sărbătorește Sfântul Nume al Mariei (aluzie la respectul datorat Maicii Sfinte și încrederea în puterea invocării respectuoase a acestui Nume, ca semn de binecuvântare și tărie în fața ispitelor).

Pe 25 martie biserica catolică și cele ortodoxe sărbătoresc Buna-Vestire, în timp ce cea anglicană sărbătoreșteRidicarea Sa la Ceruri.

Bisericile ortodoxe, greco- și romano-catolice sărbătoresc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (sau Aducerea Maicii Domnului la Templu, când Sf. Maria avea doar 3 ani) pe 21 noiembrie.

Biserica catolică mai sărbătorește Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria pe 8 decembrie și, dupăConciliul al Doilea de la Vatican, a schimbat denumirea sărbătorii de 1 ianuarie din Tăierea împrejur înSolemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu, Regina păcii.

.