Epitaf pentru Emilian Beloia

.

O familie unita pe malul unei Dunari linistite!

In fata casei Maicii Marita, unde a crescut!

La Straneac!

La Straneac in grota!
.

Emilian Beloia s-a prapadit la Bucuresti in ultimele zile ale lui 2010. Acum el se odihneste in cimitirul din Popesti Leordeni, alaturi de cea care i-a fost tovarasa de viata timp de cincizeci de ani, Florica Cheres si alaturi de parintii ei.

Evenimentul, dincolo de durerea nemasurata adusa familiei, rudelor si nenumaratilor prieteni, apropiati, fosti colegi, vecini si cunoscuti, a relevat o mare caldura umana si solidaritate din partea tuturor acestora, fata de familia fiicei sale Irina si a fiului sau Cristian.

Cateva sute de persoane umplusera pana la refuz, intr-o zi geroasa din luna dembrie 2010, micuta Biserica Cutitul de Argint din Bucuresti, al carei membru activ Emilian Beloia a fost inca din timpul vietii, venisera cu totii pentru a-si lua ramas bun de la el. Era biserica de suflet a tuturor Beloiestilor din capitala si a copiilor lor, cum frumos spune Lavinia Craciun, fiica Irinei si nepoata lui Bunu Emilian si a Bunei Floarea.

Ani de-a randul, cu sau fara stirea bucurestenilor, Emilian Beloia a condus din fotoliul de director al APANOVA BUCURESTI, destinele apelor care le intrau si le ieseau oamenilor din case. Marea, Dunarea sau Dambovita au fost pentru el entitati curente de lucru, iar uriasa sa responsabilitate facea sa se culce seara cu apa in gand si sa se trezeasca cu ea dimineata.
Cine stie daca placerea sa de a lucra in domeniul apei nu a fost determinata de faptul ca el se nascuse, in anul 1938, aproape de malul Dunarii, in mijlocul marii familii a lui Sau si Varvara Beloia, de la Straneac.

Nu se stie daca apropierea fluviului de localitatea natala a fost cauza care l-a adus mai tarziu pe Emilian sa lucreze toata viata cu apa, sa o studieze, sa elaboreze lucrari si studii tematice si sa lase in urma un mare volum documentaristic scris. Este cert faptul ca Emilian Beloia a voit foarte mult ca rezultatele muncii sale de studiere a fenomenului acvatic in zona capitalei Romaniei sa ajunga la marele public si in bibliotecile facultatilor de profil din tara si de peste hotare, dar chemarea sa langa sotie a fost prematura si desavarsirea lucrarii sale ramane in sarcina urmasilor lui.

Materialul, ajuns in faza terminala, asteapta sa vada lumina tiparului prin grija Irinei, a lui Mihut, destoinicul ei sot si a fiicei lor Lavinia, ajutati de peste ocean, tocmai din Canada, de celelalte doua nepoate ale sale, Milena si Madalina, fetele lui Cristian si ale Marinei.

Mama lui Emilian, Mileva, era cea mai mica dintre cei doisprezece copii ai lui Sau si Varvara Beloia. Inaintea Milevei, Varvara ii nascuse pe Veselin, Anton, Vicea, Marita, Milan, apoi doua fete neidentificate inca, pe urma pe Ana, Veta si Iglica, mai un copil neidentificat inca si apoi pe Mileva, in anul 1910.
La nastere, Emilian Beloia avea 11 unchi si matusi si aproape 20 de verisori primari. Sora sa Ana, mai mare decat el cu sapte ani, avea sa se marite cu Adam Nemesagu din Sichevita si in 1961, la numai 30 de ani, la nasterea copilului lor Misu, avea sa se prapadeasca.

Desi la Sichevita Beloiestii aveau averi mari, livezi, pamanturi si case, Emilian a fost primul copil ce a lasat satul in urma si s-a dus la facultate oras, a lasat in urma coliba stramoseasca din lemn si piatra de la Straneac, casa din sat si si-a creat un destin despre care satenii multi ani au vorbit cu respect si poate cu usoara invidie.

Nu demult, Irina, fiica lui Emilian, verisoara a tatalui meu, imi povestea despre una din ultimele dorinte ale tatalui ei, aceea ca, dupa disparitia sa, ea sa organizeze o donatie de carti bibliotecii din comuna natala Sichevita. Cartile ar urma sa fie selectate din vasta biblioteca personala de cateva mii de titluri pe care Emilian a creat-o in timpul vietii si aduse la Scoala generala din comuna Sichevita.

Este un gest care denota faptul ca niciodata, Emilian nu a uitat locurile in care s-a nascut si a crescut.
Dovada in plus sta un set de fotografii din 1993, facute cu ocazia unei vizite la Straneac de Emilian si Floarea, insotiti de copii, gineri si nepoate.
Revenirea lui Emilian in Banat a mai fost imortalizata si cu ocazia nuntii lui Anton Beloia si a Alinei, ce a avut loc la Timisoara in vara lui 2009.

Fotografiile alaturate ni-l arata pe Emilian Beloia in mijlocul familiei sale fericite!

.