Comunistii: “Pavel Beloia este fiu de chiabur!”. Capitalistii: “Pavel Beloia este tata de ofiter de securitate!” Partea a treia

.

Partea a treia

Hotarat sa plece de la Moldova Noua intr-o lume mai apropiata legalitatii, in 1977 Pavel s-a inscris la un concurs, a dat examen pentru un post de contabil la fabrica de bere din Timisoara si a castigat. 

Acolo a gasit insa un mai mare paradis al hotilor. Se fura bere nu cu sticla, bidonul sau cu lada, ci cu camionul! Zi de zi! Berea iesea din fabrica fara acte si tot fara acte se vindea fie pe la bodegile fie pe la gradinile de vara ocrotite de cate un politruc de la partid. Fabrica lucra mai mult in pierdere decat in castig. Contabilul urma sa aibe ce sa lucreze!

Nu avea sa ii fie usor la noul loc de munca, hotii s-au coalizat si au inceput sa maraie prin colturi, indiferent ca erau soferi de camioane ramasi fara ciubucuri sau directori de fabrici, criticati de la partid ca se terminase berea in comunele unde isi duceau amantele sa le racoreasca, feriti de privirile indiscrete de la oras. Avea sa ii fie greu sa starpeasca hotia, cu atat mai mult cu cat renumele sau de incoruptibil l-a precedat!

Ca atare, s-a confruntat cu aceeasi atitudine din partea tuturor a celor de care depindea cariera si la urma urmei, viata sa si a micii sale famili. Mai intai, comitetul de partid pe fabrica i-a atribuit o locuinta cu o singura camera si un antreu, fara baie si cu wc in curte, pe strada Mangalia, langa Cooperativa Prestarea. Cineva de la Comitetul Municipal de partid, vazand fisa sa personala primita de la BOB al organizatiei PCR din Moldova Noua, si ascultand recomandarea telefonica facuta de omologul de la Moldova Noua, a decis ca i se cuvine o singura camera, la casa nationalizata, in timp ce colege de-ale sale, necasatorite, primeau apartamente cu doua camere la bloc.

Pavel a locuit acolo impreuna cu sotia si fiul pana in 1982, cand acesta din urma a plecat la scoala de ofiteri de securitate de la Bucuresti. Nu ca cineva l-ar fi recompensat pe Pavel pentru reusita fiului sau, cu vreo locuinta mai acatarii! Nu, Pavel reusise in sfarsit sa vanda locuinta pe care i-o lasase bunicul sau Veselin in comuna natala si a contractat, cu rate pentru urmatorii 20 de ani, un apartamant la bloc. Acela in care locuieste si acum.

In acel apartament de bloc, in noptile din ce in ce mai lungi, Pavel mediteaza si acum, adeseori, la asemanarea dintre destinul fiului si a propriului sau destin, cel putin in ceea ce priveste atitudinea statului roman fata de grija ca cetatenii lui sa aiba un acoperis deasupra capului, mai bine zis sa nu aiba un acoperis deasupra capului!

Caci, desi a fost ofiter in Securitate cativa ani si apoi – cea mai mare parte a carierei militare, in Serviciul Roman de Informatii, fiul sau a avut, in democratie, aceleasi probleme locative cu care se confruntase si tatal sau in anii socialismului. Acestea fusesera precedate in mod ciudat initial de interdictia urmarii de studii superioare, iar cand le-a urmat si absolvit, de nerecunoasterea acestora! Taman asa cum patise si Pavel in anii de constructie a socialismului. Problemele erau create in mod evident chiar de catre institutiile in care a lucrat, mai bine zis, de oamenii  fostului regim socialist, refugiati si deghizati in noul regim democratic.

Ceea ce atrage atentia privitor la similitudinea celor doua situatii atat ale tatalui cat si fiului, este faptul ca acestea s-au repetat in timp aproape pana la identificare, ca si cum s-ar fi aplicat un acelasi sablon menit sa cenzureze scolarizarea si apoi locativitatea celor doi – tatal si fiul.

Iesit din comun este faptul ca nimic nu sugereaza ca ar fi fost vorba de altceva decat de aceeasi dispozitie data candva, undeva, si ramasa in vigoare peste zeci de ani, astfel ca, in doua regimuri cu ideologii diametral opuse – comunism si capitalism - doi oameni, tata si fiu, trec prin patanii identice, care le cenzureaza identic doua drepturi fundamentale – cel de acces la educatie si la locuinta locuinta.

Cu certitudine pare fantasmagorica, dar nu este decat dureros de reala, o relatare in care se vorbeste astfel:

Mai intai, despre un fiu de chiabur pus la index de institutiile de putere din anii socialismului – partidul si securitatea, dar care este atras in partid si pus caine de paza la avutul statului, chiar impotriva hotilor de la partid.

Mai apoi, se vorbeste despre un nepot al aceluiasi chiabur, admis la scoala de ofiteri de securitate aproape cu media 10, care o termina dupa trei ani aproape cu media 9 si care intra in cariera de-a dreptul abrupt, (prietenii stiu ca sfarsitul a inceput pe biroul sau), dar este dat afara in scurt timp dupa ce regimul cade si Securitatea este desfiintata, iar el impreuna cu alti 2-300 de ofiteri de securitate este incarcerat la puscarie scapand astfel cu viata in fata planului de reeditare la Timisoara a asasinatului colectiv de la Sibiu. Este scos din celula, reactivat, avansat si incadrat de urgenta in institutia pe care Virgil Magureanu o infiintase, de indata ce la Targu Mures au luat sfarsit provocarile dintre romani si maghiari.

Acel nepot al chiaburuilui gavrila Beloia nu stia ca in destinul sau era scris ca daca la el pe birou fusese sfarsitul, pe acelasi birou i se punea tot lui si inceputul!

Pentru ca le-a acceptat pe amandoua, tanarul ofiter SRI avea sa isi edifice o cariera in infern! 

.

Comunistii: “Pavel Beloia este fiu de chiabur!”. Capitalistii: “Pavel Beloia este tata de ofiter de securitate!” Partea a doua

.

Comunistii: “Pavel Beloia este fiu de chiabur!”. Capitalistii: “Pavel Beloia este tata de ofiter de securitate!”

Partea a doua

.

La Moldova Noua, revizor contabil fiind, Pavel a ajuns in numai sapte ani la serioase divergente cu conducerea intreprinderii de comert la care lucra, pornind de la intransigenta sa in aplicarea legii. Nu admitea sa treaca cu vederea furturi din avutul statului, refuza sa accepte punerea batistei pe tambal in urma reviziilor facute chiar si gestionarilor care aveau lipsa in gestiune, dar aveau si pile sus. 

Cariera sa la Moldova Noua nu a durat foarte mult si a luat sfarsit cand, oferindu-i-se mita un sac de cafea boabe ca sa semneze un proces-verbal de distrugere a unei cantitati de marfa lipsa la inventarul sotiei unuia dintre sefii intreprinderii, el a refuzat si a facut plangere la procuratura locala. Fireste ca de el si de metodele sale inflexibile satui fiind cu totii, i-au cerut sa plece, ceea ce a si facut. La partid nu il asculta nimeni, chiar si cei de acolo traiau de pe urma ciupelilor din comertul socialist. Mai mult, de acolo veneau indicatii sa fie tinut sub observare.

Pavel crede ca era supravegheat de catre securitatea din Moldova Noua, ceea ce este plauzibil, in atributiile Departamentului Securitatii Statului intrand printre altele si supravegherea, in tabelele A, B si C, de la dosarele de problema ale profilului de informatii interne, a fostilor liberali, fostilor taranisti, fostilor legionari si altor categorii etichetate drept dusmani ai oranduirii socialiste, dar si a descendentilor lor, stiut fiind ca daca un parinte avea idei anticomuniste, era mai mult ca sigur ca el isi transmitea atitudinea si urmasilor sai.

Fiul sau ar fi putut sa ii confirme ca cel care dadea note informative regulat despre Pavel, tatal si bunicul sau, era nimeni altul decat cumnatul sau, sotul sorei sale mai mari, note regasite in tabelele muncii de securitate in mediul rural. Ofiterul nu a facut asta, erau chestiuni ce ar fi urcat tensiunea in familie.

Cercetand, tanarul ofiter a aflat si motivul pentru care bunicul Gavrila fusese declarat in mod abuziv chiabur, dar si motivul pentru care, lipsindu-se de orice reactie, nu facuse nimic pentru a demonstra netemeinicia acuzatiei. Mai tarziu, aceeasi lipsa de reactie a gasit-o acesta si la tatal sau, in anul 1992, cand a refuzat sa declare recurs impotriva unei sentinte a Judecatoriei Lugoj in care era acuzat de concurenta neloiala, chiar in lipsa unei legi care sa reglementeze de aceasta maniera mediul economic. 

Acelasi ofiter, dupa ani si ani, mosteneste atitudinea celor dinaintea sa si refuza sa depuna plangere impotriva  celor implicati in incercarea de marginalizare a sa si de lipsire de drepturi civile evidente: interdictia de a se casatori, interdictia cea de a urma studii superioare si pe fond de a corespunde pentru a ocupa posturi decizionale in SRI, interdictia de a se folosi de locuinta pentru care platea chirie etc etc!

In cazul sau, era indreptatita supravegherea de catre securitate, el avand un bunic ce dorea arderea de vii a comunistilor si un tata chiabur! Cu siguranta, in cazul lui Pavel, notele informative lunare ce trebuiau puse la tabele de catre sefii posturilor de militie cu atributii pe linie de securitate, nu au evidentiat activitati ce sa confirme convingerile inaintasilor sai. 

Asa se explica si acceptarea fiului lui Pavel la Scoala de Ofiteri activi a Ministerului de Interne, chiar la arma Securitate! Acesta intrase cu medie foarte mare – luase note de 10 la doua din probele scrise, iar la examenele de testare psihologica i se depistasera aptitudini ce il recomandau in mod special pentru munca de informatii. 

Vestea facuse ravagii pe intregul traseu profesional urmat in timp de Pavel – din comuna natala, la Moldova Noua si pana la Timisoara, toata lumea, care stia ca familia lui este una condamnata la marginalizare, a facut ochii mari si si-au intrebat pilele de mai sus ce poate insemna faptul ca dintr-o familie  proscrisa, fiul sau intra in Securitate. 

Cu totii, cei curiosi au ramas fara raspuns, nimeni nu a avut vreodata vreo explicatie, decat, poate, fiul sau, ani si ani mai tarziu, cand a inceput sa studieze originea familiei sale si arborele genealogic al Beloiestilor.

.

Comunistii: “Pavel Beloia este fiu de chiabur!” Capitalistii: “Pavel Beloia este tata de ofiter de securitate!”

.

Comunistii: “Pavel Beloia este fiu de chiabur!”

Capitalistii: “Pavel Beloia este tata de ofiter de securitate!”

Contabilul Pavel Beloia a implinit de curand varsta de 76 de ani. Priveste in urma cu detasare si in fata cu seninatate, bilantul vietii sale este multumitor, are un apartament incapator, fiul sau i-a daruit doi nepoti, baiat si fata, care si ei sunt la varsta la care deja trebuie sa isi intemeieze familii.

.

.

Pavel se nascuse intre cele doua razboaie intr-o comuna caraseana de pe Clisura Dunarii si a crescut cu istorisirile bunicului sau, Pavel Jian (al carui nume il purta) despre vremea cand intregul Banat era romanesc. Cand tatal sau, Gavrila, s-a intors din razboi, el avusese opt ani si se uita curios la soldatul ce intrase intr-o chindie in curtea casei prafuit, obosit, flamand si insetat.

.

.

Copilaria si adolescenta sa nu au anuntat nimic deosebit fata de ceilalti de varsta lui, decat poate placerea de a invata carte. Oricat de mult si-a dorit copilul Pavel sa urmeze scoala la oras, acest lucru nu l-a reusit nicidecum. Abia intors de pe front, Gavrila intrase in conflict cu autoritatile noului regim socialist pe tema averii socrului sau si primarul din acea vreme l-a declarat chiabur, asta in pofida faptului nu avea nicio proprietate, el fiind venit ginere in casa la Pavel Jian.

.

.

Pavel isi aduce si acum aminte de noaptea cand, 12 ani avand, la ceva distanta de casa a oprit un GAZ din care au coborat hoteste doi civili si trei soldati ce s-au furisat pana in apropierea casei ca sa ii ridice si sa ii duca in Baragan. Reusisera sa se ascunda cu totii, apoi sa fuga si sa se ascunda pe dealul Glocina intr-un salas de vite, iar dupa cateva zile cand s-au reintors in sat, nu le-a mai purtat nimeni de grija, comuna stransese necesarul de 10 persoane ce trebuiau trimise la Moldova Noua si de acolo la Oravita, pentru a fi imbarcate pe tren si deportate.

.

.

Mai tarziu, cand familia sa s-a confruntat cu lipsuri mari, datorate taxelor duble pe care noua administratie le-a impus chiaburilor, Pavel si-a inteles situatia si destinul pe care avea sa il urmeze. L-a inteles dar nu l-a acceptat. A devenit o fire bataioasa si intransigenta. Avea sa constate in timp ca nu are dreptul sa urmeze studii superioare, liceul fiind ultimul nivel care i se permite sa il atinga. Mai tarziu, prin 1972, tot intreband si incercandu-si norocul, a aflat ca, dupa examene de diferenta, isi poate lua si bacalaureatul, ceea ce a si facut.

.

.

In continuare,, manat de aceeasi dorinta de a invata, a incercat ani in sir sa studieze Stiintele Economice la Timisoara, fiind deja contabil la Organizatia de Comert Local Moldova Noua, insa era respins de fiecare data la examenul de admitere. Sigur ca, fire usor volatila si deosebit de temperamental, a incercat intr-una sa ajunga student, chiar si pana cand fiul sau a terminat si el liceul, dupa care a renuntat, fiind evident ca il trage in jos dosarul tatalui sau, fost dusman al clasei muncitoare.

In primul an de activitate in controlul comercial, Pavel locuise intr-o camera de serviciu de langa poarta intreprinderii, apoi a primit un apartament cu doua camere, pe colt, la ultimul etaj, in care ploua ca afara. Mai tarziu, vazand ce locuinte au primit alti colegi ai sai, a aflat ca inca este apreciat descendent al unui dusman de clasa si ca atare nu beneficiaza de drepturi la fel ca si ceilalti.
.

.

Lider sindical bataios pentru membrii de sindicat, fusese recomandat sa intre in  Partidul Comunist Roman, dar prin asta si-a atras atat oprobiul tatalui sau si mai ales al bunicului Veselin, combatant in primul razboi mondial, cei doi fiind cunoscuti in tot satul ca spuneau in gura mare ca comunistii trebuie stransi cu totii intr-o camera si arsi de vii.
.

.

Primului procuror al Parchetului de pe langa Judecatoria Moldova Noua

.

Ref dos 927/P/2012

Doamna  Prim procuror Gruici Elena,

Subsemnata Beloia Maria din Timisoara, str. Sirius 25, ap.3, judetul Timis, impotriva Rezolutiei din 13 februarie 2013 a acestui parchet, parvenita prin Posta Romana la data de 21.02.2013, cu termen de plangere pana la data de 12.03.2013, (dovada cu data postei - atasata) intemeiat pe prevederile art. 278 CPP, formulez

Plangere

Arat urmatoarele:

Rezolutia acestui parchet  abunda de grave si regretabile erori procedurale, de forma si de continut. Ea necesita intreaga Dv atentie in vederea remedierii a ceea ce poate parea cel putin un act de neglijenta in actele profesionale succesive de pana acum.

Va rog ca in corespondenta cu subsemnata sa mentionati la expeditor adresa institutiei Dv, pentru a nu comunica prin E-mail sau Facebook.

Spre deosebire de procurorul emitent, eu am proprietatea termenelor si a timpului si precizez ca fapta reclamata la SNU 112 si dispusa imperativ de legislatia in vigoare a fi cercetata din oficiu de catre politie, s-a petrecut la 15 noiembrie 2012 si nu la data pe care procurorul aflat in eroare - o mentioneaza.

Fapta reclamata de catre mine nu a fost amenintarea cu “acte de violenta”, cum din nou in eroare, afirma procurorul, ci amenintarea cu moartea, cu suprimarea vietii mele si a membrilor familiei mele, ca valori supreme.

Fapta de amenintare a fost savarsita la data de 15.11.2012 in localitatea Carsie din comuna Sichevita in doua etape distincta de timp, aflate la distanta de jumatate de ora una de cealalta si a intrunit de fiecare data toate elementele constitutive ale infractiunii incriminate de lege.

Mai intai, faptasul a avut un episod de insulte, jigniri si amenintari cu moartea in legatura cu faptul ca am izgonit de pe culturile mele animalele sale lasate libere. Strigatele, insultele, jignirile si amenintarile sale au fost auzite la sute de metri distanta, el aflandu-se pe o cale de acces public spre zona locuibila izolata (in acea zona a satului Carsie, ce are 30-40 hectare de teren arabil, locuiesc doar 10 familii, in case presarate la mare distanta unele de altele). Cu acel prilej a amenintat ca ma omoara pe mine, imi omoara cainele si imi omoara intreaga familie. A aruncat cu furca de fier in directia mea, a recuperat-o si a aruncat din nou dupa cainele meu, moment in care eu am inceput sa fug inspre curtea casei mele si am intrat in gradina de legume. In continuare, in timp ce isi recupera porcii, l-am auzit vorbind la telefon si laudandu-se ca m-a speriat rau de tot si m-a pus pe fuga.

Probabil incurajat de sfaturile primite la telefon, faptuitorul a continuat in acelasi mod, astfel ca   dupa o jumatate de ora, a circulat cu caruta pe drumul judetean 571/a  prin fata gradinii de langa casa mea cu numarul 16, unde eu lucram, a oprit in drum si a urmat un al doilea episod de insulte, jigniri si amenintari cu moartea, motivate de aceasta data de faptul ca “nu ma mai satur de pamant”, ca “am umplut satul de tarusi” si ca “dupa 100 de ani eu vreau sa refac averea inaintasilor mei”, precum si pe faptul ca executorul judecatoresc a “luat pamantul unor vecini ca sa mi-l dea mie”.

Faptul ca faptuitorul s-a plasat in postura de aparator al unor vecini terti aflati in faza de executare silita, dedandu-se in acest scop la acte de violenta verbala si amenintari cu moartea, dar mai ales faptul ca si acei terti folosisera metode similare pentru a-mi inhiba actele de executare silita, ma face sa ma gandesc ca exista un instigator care l-a determinat pe faptuitor sa procedeze de maniera aratata, iar in consecinta, acesta a folosit expresii copiate la indigo de la acei terti – cele mentionate in citat mai sus. Acest aspect nu a fost cercetat de organul abilitat dupa apelul la SNU 112.

Sunt femeie in varsta de 71 de ani, am avut o cariera la Timisoara, m-am retras la tara si ma caracterizeaza demnitatea feminina, deci nu angajez “discutii contradictorii”, asa cum pretinde procurorul din subordinea Dv. Iar sa merg pe proprietatile altora sa le apar de porcii lasati in libertate de faptuitor - este o alta eroare continuta in rezolutia procurorului.

De dragul adevarului, trebuie sa arat ca rezolutia are o singura propozitie adevarata – aceea in care se spune ca porcii nu se aflau pe terenul meu cand faptuitorul a sosit la fata locului. Intr-adevar, cainele meu ii fugarise de pe culturile mele de grau si lucerna, undeva intr-o livada cu pruni ce apartinea altui vecin. Mai arat, spre lamurire, ca faptuitorul a venit in fuga cu furca de fier in mana, de la locuinta sa ce se afla la distanta de 350 metri distanta de locul unde ma aflam eu impreuna cu cainele, ceea ce demonstreaza dorinta sa insistenta de a-mi produce fie vatamari corporale, fie alte prejudicii.

Curtea casei mele, masurand 5000 metri patrati, este imprejmuita cu gard, iar de jur imprejurul casei, 300 de metri in fata, 300 in spate, 300 la stanga si 300 la dreapta, intregul teren de cateva hectare este proprietatea mea.  Intr-o noua eroare s-a aflat procurorul scriind  ca am strabatut asemenea distante ca sa izgonesc doi purcei care distrugeau cultura unor terti!

Porcii lui Jurca Ion – pentru ca erau porci, si nu purcei, dupa cum se vede in fotografiile facute acestora (alta eroare a procurorului si a rezolutiei sale, caci - care taran are purcei in luna noiembrie, cine lasa scroafa la vier vara, astfel ca aibe purcei toamna, in prag de iarna?) – acei porci venisera inca de dimineata pana langa gardul curtii mele si pasteau deja de jumatate de zi pe terenul proprietate a mea, cand am deschis poarta sa iasa cainele (cainele, nu cainii, cum din nou, din eroare, scrie procurorul in rezolutia sa) si sa ii izgoneasca, intrucat eu nu puteam  sa alerg dupa o ceata de porci! Indiferent ca produceau sau nu pagube culturilor de trifoi si de grau de toamna ce imi inconjoara curtea, era dreptul meu sa ii izgonesc de acolo folosind cainele!

Nici politistul ce a facut cercetarea, nici procurorul aflat in grave erori, dupa cate observati, caruia nu i-a pasat de plangerea mea si cu atat mai putin Jurca Ion, stapanul porcilor, nimeni nu imi poate impune sa admit OBICEIUL ca animalele unuia sau altuia sa stationeze pe proprietatea mea si sa imi distruga culturile!

Vorbesc de un OBICEI, pentru zilnic, animalele lui Jurca Ion, chiar astazi, cand formulez plangerea, porcii lui Jurca Ion se afla in libertate si distrug fie culturile mele fie pe cele ale altor vecini, pascand trifoi sau grau.

Acest abuz facut in vazul public, aceasta aroganta a lui Jurca Ion nu este altceva decat o consecinta a modului superficial si ingaduitor in care organele de cercetare penala au tratat plangerea mea!

Animalele sale circula libere, obicei impus tuturor satenilor din Carsie doar de modul in care autoritatile trateaza cazul lui Jurca Ion. De altfel, intreaga toamna, caii sai s-au aflat la pascut in plantatiile  de trifoi si de grau de pe terenul meu si al vecinilor mei.

Personal, daca as avea garantia ca faptele penale nu se vor repeta, eu pot admite ca in fiecare zi, intregul an, animalele lui Jurca Ion sa se hraneasca pe pamantul si pe culturile mele. Au mai fost ani in care i-am cedat gratuit fanul de pe suprafete intinse, au fost ani in care am dat de mancare si piese de imbracaminte lui, sotiei si celor trei copii minori. Pot face din nou acest lucru din nou, fara nicio problema, pensia mea este mica dar stiu sa o dramuiesc, eu ii pot hrani si imbraca pe toti cei din familia sa, ba chiar si dobitoacele ce le adaposteste in beciul casei dupa prabusirea anexelor din curte.

Pot face asta, dar imi da cineva ganatia ca evenimentele din 15 noiembrie 2012 nu se vor mai repeta? Putin probabil, pentru ca recent s-au implinit trei luni de la formularea plangerii penale si doua luni de cand Jurca Ion, adresandu-mi din nou jigniniri, mi-a pus in vedere ca pe el nimeni nu il va trage la raspundere si ca atare, animalele sale se vor hrani in continuare din recoltele mele, el neavand nici teren insamantat, nici cocina pentru porci si nici grajd pentru cai, dar nici gard la curtea casei, ca sa isi tina animalele inchise.

De unde o fi stiut faptasul inca in urma cu doua luni despre ce rezolutie va da procurorul? Cine i-a dat asigurari ca s-a pus batista pe tambal, ca dosarul va fi ingropat si el va scapa nepedepsit, ca de fiecare data cand a fost reclamat? Politia? Parchetul? Cu siguranta, ori politia ori parchetul, caci altcineva nu pot crede ca a avut acces la dosar!

Pentru a-mi rezolva interesul meu legitim, eu nu am intentionat sa coalizez impotriva lui Jurca Ion pe vecinii carora in timp el le-a adus vatamari corporale ori le-a pricinuit pagube materiale, el insa a trecut la fapte si i-a amenintat pe doi dintre acestia ca “le taie beregatile daca nu stau cuminti”. Sa fie el atat de preventiv in conduita, sau a beneficiat de consilierea cuiva care se pricepe la asemenea masuri combinative?

Oricum, prin conduita sa, Jurca Ion arata ca realmente nu are teama de vreo consecinta. Aceasta conduita este rezultatul modului in care politia si parchetul au cercetat fapta din 15 noiembrie 2012! Ar fi trebuit sa auziti termenii in care Jurca Ion, care poate sa imi fie nepot, mi-a vorbit mie!

Mi-am dorit o clipa sa fiti in locul meu si sa vi se adresese asemenea cuvinte, Dv sau poate mamei Dv si apoi sa va intreb cum se face cercetarea penala pe malul Dunarii, la picioarele Pietrei Albe, doamna Prim procuror! Fireste ca Dv si mamei Dv nu va adreseaza nimeni asemenea cuvinte, caci faceti parte dintr-o institutie de care lumea fara relatii se teme. Dar dupa ce nu veti mai fi aparata de actualul statut? Veti depune plangere la politie daca veti pati similar, sperand ca dreptul Dv la demnitate si respect va fi aparat?

Cred ca procurorul nu a reusit sa citeasca si plangerea mea, eu avand un scris greu lizibil datorita unei boli cronice pe care o am, sau poate ca, destabilizata grav de emotie si teama, am scris-o cu greseli de ortografie sau poate am omis sa descriu aspecte importante. Nu ar fi trebuit insa ca politistul, vazand ca la o ora dupa agrresiune eu inca tremur si plang, sa urmareasca firul logic al relatarilor mele si conform obligatiilor profesuionale – sa imi puna intrebari si sa imi reformuleze declaratii conforme raspunsurilor mele?

Cred ca procurorul s-a multumit sa citeasca referatul scris la calculator al politiei din Sichevita, care probabil a promovat doar punctul de vedere al faptasului, l-a condus pe procuror la constatarea si dispozitia data – de NUP. Ceea ce denota nepasare si neglijenta!

Probabil ca procurorul si-a asumat un rol activ minim in coordonarea cercetarii penale, daca nu chiar un rol activ nul. Probabil nu a verificat nivelul profesional al politistului care a facut cercetarea si nici daca s-au pus toate intrebarile care sa evidentieze starea sufleteasca a victimei dupa incident.

Probabil nu a verificat nivelul de teama pentru pierderea vietii, nici daca victima si-a chemat vecinele sa doarma cu ea in noptile urmatoare atacului cu arma alba, nici daca a legat cainele de usa locuintei de teama ca ar putea fi omorata de faptuitor la adapostul intunericului, nici daca si-a pus securea dupa usa dormitorului pe timpul noptii ca sa il ucida ea pe agresor daca ar fi dat buzna in locuinta la adapostul intunericului si nici daca a pregatit si ea o furca de fier langa usa verandei, cu care sa il ucida ea pe agresoor daca acesta i-ar fi invadat locuinta pe timp de noapte. Cine ar fi trebuit sa verifice toate acestea? Daca Dv il veti indica pe functionarul responsabil in rezolutia ce o veti da, eu voi aprecia ca a fost o neglijenta grava si de la caz la caz, dupa ce o voi deferi presei sau mediului virtual, o voi sesiza fie Corpului de control al ministrului, fie Inspectiei judiciare.

In pofida situatiei aratate, in tara aceasta eu am doar drepturi, iar institutiile au doar obligatii fata de mine si eu sunt decisa sa ma bucur de drepturile mele.

La data savarsirii faptei, cred ca politistul trimis in regim de urgenta la mine, era slab pregatit profesional si nu cunostea ce elementele constitutive ale faptei trebuiau evidentiate cand mi-a dictat plangerea (de ce-o mai fi trebuit sa scriu si o plangere, cand cercetarea era din oficiu dispusa imperativ de lege?). Cred ca in mod intentionat sau din nepasare pentru viata si starea mea fizica si psihica in care m-a gasit la o ora dupa apelul la SNU 112, politistul nu a evidentiat in plangere toate aspectele privind fapta petrecuta.

Astfel, politistul nu a facut referire – desi eu i-am relatat verbal, plangand si inca trenurand de teama si emotie - la antecedentele violente ale faptasului – batai cu parul in mijlocul drumului ziua in amiaza mare cu membrii familiilor unora dintre consateni, taierea de cauciucuri de la masini, amenintarea pagubitilor ca le taie gatul daca il reclama, amenintarea martorilor, certuri cu padurarii pe marginea unor fapte privind regimul silvic etc etc. Nu mai vorbesc despre repatatele plangeri depuse verbal la politie chiar de catre membrii familiei sale pentru repetate violente domestice. Nici politistul si nici procurorul nu scot nicio vorba in rezolutie despre profilul criminogen al agresorului meu, de a carui teama a fost apelat SNU 112.

Nici politistul si nici procurorul nu au mentionat nimic despre arma alba pe care agresorul o avea asupra lui in timp ce alerga amenintator catre mine si in timp ce ma ameninta cu moartea. Arma alba a constituit de fapt unicul motiv pentru care operatorul de la SNU 112 a admis apelul telefonic ca fiind o urgenta si a comutat legatura si sarcina de cercetare din oficiu politiei Moldova Noua.

Niciunul dintre cei doi nu a retinut ca eu am precizat faptul ca agresorul a venit la mine in fuga, urland  si injurand, dinspre locuinta sa aflata la mai mult de 350 de metri de locul unde ma aflam eu, impreuna cu cainele meu.

Care sa fi fost motivatia pentru care agresorul a alergat 350 de metri, cu o arma alba in mana, urland si injurand, inspre mine? Voia el sa poarte cu mine o discutie contradictorie, cum in mod eronat (sau chiar partinitor) scrie procurorul in rezolutia sa?

Niciunul, nici politistul, nici procurorul, probabil dintr-o alta eroare, nu mentioneaza ca prezent la scena, a existat cel putin un martor ocular, care a vazut si auzit intreaga desfasurare a faptelor de la inceput pana la sfarsit, de la distanta de 30 de metri, a auzit amenintarile cu moartea, a vazut agitarea si aruncarea cu arma alba deasupra capului, aruncarea cu aceasta  catre mine si spre cainele meu, insultele si jignirile ce mi-au fost aduse, intr-un cuvan, totul de la inceput pana la sfarsit. Nu mai amintesc de faptul ca intreaga comunitate cunoaste despre cele intamplate, membrii ei afland in mod nemijlocit sau din relatari ulterioare.

Va rog sa admiteti plangerea, sa dispuneti reluarea cercetarilor cu profesionalismul necesar, potrivit faptelor petrecute si sa dispuneti a se adopta o rezolutie conforma acestora.

In sustinere pentru calitatea de gospodar si vecin a faptuitorului, anexez fotografii din care se vede grajdul cazut, gardul de la curte cazut, usa de la intrarea in casa cazuta, cosul de fum cazut, fumul iesind prin acoperis, lipsa ferestrei de la o camera, caii adapostiti in beci si, bineinteles - fotografii cu porcii faptuitorului distrugandu-mi culturile de grau si de lucerna/trifoi.

Aceste fotografii, conexate cu descrierea de mai sus privindu-l pe faptuitor, pe care orice locuitor din satul Carsie vi-o poate confirna si imbogati prin alte si alte exemple si relatari, va ofera o imagine cu totul si cu totul contradictorie fata de imaginea pe care organul de politie, din motive ce il privesc, tine cu orice pret sa o impuna parchetului cu privire la cel in cauza.

Cu speranta in dreptate si legalitate,

Beloia Maria

Timisoara,

11.03.2013

Primului Procuror al Parchetului de pe langa

Judecatoria Moldova Noua,

la

Parchetul

de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă 

Adresa: str. 1 Decembrie 1918 nr. 24, Moldova Nouă, jud. Caraş-Severin 
Tel.: 0255.542.017; 

Fax: 0255.541.563; 

E-mail: pj_moldova_noua@mpublic.ro 

Website: http://www.mpublic.ro/pca_timisoara.htm

.