Invatatorul si Prima Carte
In anul 1966 eram
elev in clasa a doua la Scoala mica din Sichevita, venea vacanta (“cu trenul
din Franta!”, ce vremuri minunate!). Era ultima zi de scoala, avusese loc
serbarea, se spusesera poezii, se dadusera diplome, din clase se auzeau
cantece, vacanta deja era prezenta in curtea scolii alaturi de elevi!
In cancelarie, batranul
meu invatator Sava Megheles, ce urma sa
iasa la pensie, isi lua ramas bun de la directorul Blagoe Novacescu, de d-na
Zoe si de la Milevuta Rusu, iar langa fereastra Saulica Moalnaru facea poze
premiantilor pentru a fi puse la panoul de onoare al scolii. Eu facusem deja
poza, o mai am si acum, undeva intr-un album, dar intrasem sa sterg tabla din
cancelarie si atunci batranul meu invatator m-a chemat langa el, m-a mangaiat
pe cap si din mapa lui de vinilin maro a scos o carte.
Mi-a dat-o zicandu-mi ca
dupa ce o citesc sa o dau si celorlalte doua premiante – Lencuta Megheles si
Ghita Munea, apoi sa ma ingrijesc ca lucrarea sa ajunga inapoi in cancelaria
scolii. Mi-a aratat unde sa o pun - pe dulapul
din colt pe care se aflau asezate una peste alta – vad ca acuma – 14 carti din
care primele doua de jos erau scrise de Mihail Sadoveanu.
Cartea aceea,
primita de la primul meu invatator, o mai am si acum in biblioteca mea!
Se intituleaza
“Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb”. Nu stiu daca am dat-o sau nu si celorlalte
doua premiante, dar stiu ca am dat-o prietenilor mei de pe Valea Ravensca, unde
mergeam cu nesat in toate vacantele. Astfel, cartea a fost citita si de Damu cu
sora sa Marioara si de Ionica Gruita cu Efta, si de Milan cu Lazuca, si de Ilie
cu sora sa Iulca. De ce nu am dus-o inapoi la scoala, nu imi pot explica nici
acum. Cert este faptul ca acea prima carte a mea a strans langa ea, in decursul
vietii, alte cateva mii de volume care si acum imi tapeteaza peretii locuintei.
Invatatorul Sava
Megheles imi daduse o carte memorabila, despre calatorii si aventura
cunoasterii si descoperirii, care in mod cert mi-a influentat destinul si mi-a
organizat viata!
Dupa 45 de ani de
la gestul sau, ma inclin cu respect in memoria sa, a Invatatorului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu