Un eveniment cultural
deosebit s-a derulat la Sichevita pe data de 14 decembrie 2013, ce a marcat
existenta, dar si pretuirea fata de traditiile folclorice locale. Setul de
fotografii de la eveniment face inconjurul grupului de socializare si atrage
aprecierile celor ce le vizualizeaza. Ceea ce este foarte bine!
Dar nu si suficient!
Si acest fapt ridica o serie de justificate remarci. De ce insa nu sunt
amintiti organizatorii institutionali si inimosii persoane fizice ce isi rup,
pentru asemenea evenimente, din timpul alocat familiei. De ce nu se anunta,
alaturi de fotografii, si numele copiilor implicati in formatiile artistice ce
s-au produs pe scena. De ce nu sunt numiti participantii. De ce nu apare numele
invitatilor.
Acestea sunt simple
remarci. Nu sunt intrebari si nu necesita raspunsuri. Ele necesita doar simple
solutii care sa reunifice comunitatea locala, nemeritat dezbinata. E vremea sa
dispara presiunea reciproca a grupurilor locale si comunitatea sa isi recastige
imaginea unificata.
Din acele fotografii
pare ca cel putin doua sute de persoane au fost prezente in Caminul Cultural
din Sichevita. Inca cincizeci au luat la cunostinta pe grup si cam atat!
Gresesc, au mai auzit despre eveniment, din gura satului, inca 200 de sateni.
Este foarte putin si eforturile celor implicati nu sunt rasplatite asa cum ar
trebui!
Simpla si comoda
postare a unor fotografii pe internet nu aduce foloase notabile nici
traditiilor culturale locale, nici inimosilor care practicandu-le, le conserva,
le imbogatesc si le transmit mai departe! Nu ii stimuleaza si nu ii
incurajeaza, ba dimpotriva! Energiile creatoare ce salasluiesc in sateni sunt
consumate, iar actiunile constructive au de suferit. Cei ce au vorbit cu mine
despre toate acestea ma vor aproba cu siguranta si vor explica prin viu grai!
Intr-o cu totul alta
abordare, era imperios necesar ca evenimentul sa fie anuntat, mai intai pe
toate grupurile retelelor de socializare de pe Clisura Dunarii, apoi pe cele carasene,
pe cele banatene si pe cele nationale cu profil cultural din sfera traditiilor
rurale romanesti.
Asta pe de o parte! Pe
de alta parte, toate mass media scrise si audio-vizuale, vesnic in criza de
informatii culturale (pentru ca actul cultural este din ce in ce mai scump), ar
fi preluat stirea evenimentului de la Sichevita si l-ar fi redifuzat agentiilor
de stiri, de unde intreaga diaspora romaneasca isi hraneste cu dorul de acasa.
Ar fi fost un mare
motiv de fala si recunoastere pentru toti cei implicati ca, peste tot in lume
unde numele SICHEVITA spune sau nu ceva anume, sa se dea un click, sa se faca o
vizualizare ori o distribuire, sa produca o emotie, o amintire, un zambet sau o
lacrima. Acest moment insa a fost ratat, intrucat doar cinci sute de
sicheviceni au vazut sau aflat ca la ei in sat a fost o serbare frumoasa.
Puteau sa afle despre asta si sa vada fotografiile si sa se bucure ori sa
lacrimeze, zeci de mii de oameni aflati departe de casa, in strainataturi,
uscati de dorul familiei, al casei parintesti sau al cantecului si costumului
popular banatean.
Nu voi intreba acum si
aici de ce nu s-au intamplat toate acestea si de ce Sichevita rateaza rand pe
rand toate oportunitatile ce ii vin in fata, pentru ca si eu si o mare parte
dintre membrii grupului cunosc raspunsul la intrebarea nepusa.
Voi intreba doar de ce
o atat de frumoasa sarbatorire a primit atat de putine aplauze!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu