.
Sichevita era in sarbatoare in acea zi frumoasa si
calduroasa de Rusalii din anul 1963.
In centrul comunei era mare forfota, multa
lume si mai ales, era galagie nemaiauzita!
In mijloc, cu fata spre caminul cultural, cantau cu foc de
cateva ceasuri bune, alimentate cu bancnote de 25 de lei, bandele reunite din
Gornea si Sichevita. Iutile si jucausele brauri si jocuri de doi alternau cu mai
molcomele hori. Jucatorii imbujorati la fata erau leoarca de transpiratie dar
nu se lasau, de parca viata lor atarna de ramanerea in joc.
Fetele mari,
imbracate in haine populare in culori tineresti, cu opincute in picioare, cu
carpe rosii pe cap legate la ceafa sau cu capul descoperit, se prindeau timide in joc una dupa alta, iar
flacaii isi faceau curaj pe margine ochindu-si pe furis aleasa si se prindeau si
ei in joc cand aceasta ajungea in dreptul sau.
Lumea forfotea pe margini de colo pana colo, cei mici
lingeau fericiti fie alvita facuta de Baba Elena, mama lui Lenci de pe strada
Tachia, fie inghetata de la Maria lu Gheorghe Rosu de la Gornea, fie rontaiau alte
dulcegarii viu colorate in forma de bastoane, pe jumatate topite in mana.
De pe margini, babele, imbracate cu ciupag si poale albe, cu
sort si opreg inchise la culoare, cu carpe negre legate sub barbie, isi urmareau
din priviri nepoatele si asteptau sa vada ce baieti se prind in joc langa ele,
astfel ca sa poata apoi sa comenteze intre ele noutatea.
Grupuri-grupuri, fetele ce nu jucau, ori cele ce se refaceau dupa cate o tura de joc torid, se plimbau cate doua-cate trei, brat
La bodega era plin ochi de barbati, cele cateva scaune erau
ocupate de batrani, dar cea mai mare parte a clientilor fie beau in picioare,
vadit aflati cu totii in faza a treia, cand toti vorbesc si niciunul nu mai asculta,
fie asteptandu-si randul sa dea comanda, dar cu ochii la cele ce se petreceau afara.
In fata bodegii era aglomeratie mare, numai ce venise
camionul cu bere si amatorii se inghesuiau sa ajute la descarcat, cand cineva striga
in gura mare ca berea nu aici trebuia descarcata, ci la Berzasca, si-atat le
trebui celor ce se topeau de dorul racoritoarei bauturi, ca glumetul se si trezi
cu un calup de gheata bagat in sanul camasii sale albe, in hazul femeilor ce
isi asteptau barbatii sa termine descarcatul masinii.
Langa zidul bisericii tinerii se inghesuiau sa traga cu o pusca
de tir ce arunca sageti cu un cui in varf, intr-o tinta in forma de cerc, invartita
cu mana si pe care daca o nimereau, primeau diverse premii ce oricum nu
acopereau costul tragerii cu pusca.
Alaturi, jucariile yo-yo, trompetele din plascic, palariile
din paie, fluierele de arbitru de fotbal si alte maruntisuri frumos colorate,
faceau cu ochiul copiilor ce le priveau cu jind.
La iesirea inspre Valea Sichevitei, un gigantic scranciob abia
pus in functiune smulgea tipete celor care, stransi in jurul sau, cascau gura la curajosii
care zburau in scaunelele atarnate cu lanturi de roata superioara a
mecanismului si se dedau la tot felul de acrobatii, incercand sa prinda si sa
lanseze pe cel asezat in scaunul din fata sa. Era spectaculoasa si neobisnuita,
mai degraba nemaivazuta aceasta joaca aeriana a celor mari, la care cei mici
asistau cu degetul in nas si cu gura cascata!
In partea opusa a centrului, intr-un cort din panza vargata
in culori tipatoare, era organizat un alt poligon de tir, veritabil de data
aceasta. Acolo, pustile isi aruncau proiectilele prin forta aerului comprimat,
iar tintele erau niste figurine din tabla ce reprezentau animale salbatice si
pasari in zbor ce basculau si aduceau un premiu ochitorului, daca acesta
nimerea intr-un buton micut, amplasat pe tinta.
La atatia si atatia ani de cand toate acestea s-au petrecut,
aducerea aminte vine acum cu un nod in gat, iar ochii se aburesc usor!
.
Cu observatia ca dispozitivul in fata caruia babele isi faceau cruce si isi scuipau in san nu se numea scranciob, ci vardoni, era inalt cat casa si mergea la curent electric!
RăspundețiȘtergere