Peste ani, la Moldova Noua

Moldova Noua, importanta citadela pe harta recenta a industriei extractive romanesti, este fara indoiala strans legata de o parte a copilariei mele.

Venisem aici impreuna cu familia, in anul 1968. Fusesem elev in ciclul primar intr-o comuna din apropiere si asa cum se proceda si pe atunci, parintii venisera la oras in cautare de locuri de munca. Facusem fara nicio greutate trecerea de la scoala rurala ce ma premiase anual catre cea oraseneasca, fara sa stiu la acea data ca dupa alti cativa ani aveam sa lasam si Moldova Noua in urma, in drum spre un alt oras, mai mare.

Pot spune acum ca cei sapte ani in care Moldova Noua, Orasu Nou si Moldova Veche mi-au fost locuri de joaca, de crestere si de invatare, ocupa si acum un loc aparte in amintirile mele de adult. Nu numai prin scoala, casa de cultura, cartierul de blocuri, mina, portul, fluviul sau cinematograful, dar si prin amintirile legate de oameni, de profesori, de colegii parintilor, de colegii mei, de prietenii de joaca. Cu totii ocupa un loc special in panoplia cu amintiri din copilarie.

Pe toti acestia mi i-am reamintit deunazi, cand treburile m-au adus pentru doua ceasuri in cel dintai oras al copilariei mele. Am mers pe jos dinspre judecatorie catre autogara si pe drum am rapit numai pentru mine cateva zeci de clisee cu locuri cunoscute.

Le voi arata celor ce trec zilnic pe langa ele, le-au inclus in cotidian si nu le mai resimt simbolistica si forta evocatoare la fel ca si mine.

In egala masura le voi arata si celor ce nu au trecut niciodata prin Moldova Noua si pe care ii invit sa o faca!

In fata Casei de Cultura, batranul cerb ce isi protejeaza ciuta ce se adapa cu gingasie.

Aleea dinspre parcul central catre strada Minerilor.

Micutul parculet pentru copii si odihna pentru pensionari.

In fata fostului magazin universal.

In parculet – Monumentul inchinat eroilor cazuti in al doilea razboi mondial.

Alaturi, Monumentul inchinat eroilor cazuti in primul razboi mondial

Micuta catedrala.

Scoala.

Primaria.

Posta.

Al doilea monumnent inchinat eroilor cazuti in al doilea razboi mondial.

In autogara, voind sa imi cumpar biletul de autobuz, am avut 

surpriza ca tanara de la ghiseu sa ma intampine cu un zambet ce mi-a evocat prima iubire din anii de liceu. 

Am fotografiat-o prin ghiseul casieriei si am remarcat ca micuta incapere era plina ochi de flori frumos mirositoare.

.