Draga mama, iti
scriu eu, Iosam, singurul tau fiu. Ti-am mai scris inca de patru ori de cand ai disparut de acasa, insa ori posta nu ti-a adus plicurile, ori gazdele tale ti le-au ascuns!
Acum iti scriu pe internet, cu ajutorul unui prieten, caci doar asa vei sti ce si cum gandesc.
Ai disparut de
acasa de luni de zile si toata comuna se intreaba de ce-ai plecat, unde te-ai
dus, ce faci acolo, cand te vei satura de strainatati si cand te vei intoarce.
Cei carora le
place sa bage batul prin gardul din sat imi spun ca ai plecat pentru ca te-as fi alungat
eu. Altii zic ca ai plecat pentru ca in sfarsit ti-ai gasit iubirea la care ai visat
toata viata si acum vrei sa mai imi faci un frate! Altii prin sat spun ca ai plecat
sa fii mai aproape de doctorii care iti trateaza o boala mai veche. Pareri si
pareri, fiecare isi da cu parerea dupa cum crede.
Dar eu si cu tine
suntem singurii care stim ca esti mai sanatoasa decat mine, ca ai plecat pentru
ca te-ai plictisit de viata la sat, ca la batranete niciuna din surorile tale
nu si-au mai gasit vreo iubire, ci doar moartea printre straini, departe de
familie.
Eu si cu tine
suntem singurii care stim ca nu ti-am dat vreun pumn in inima, asa cum unii au raspandit
prin sat. Noi doi stim ca asta este o licenta poetica prin care mintind, se spune un anume adevar. Doar noi doi stim ca
„lovitura data in inima” inseamna impotrivirea mea sa ma despart de femeia cu care am o fata. Ar fi trebuit sa intelegi mai demult ca si eu
si tu avem nevoie de sprijinul Milevei si ca ambitia ta de a o alunga din casa
impreuna cu fata noastra, nu se va intampla niciodata. Cand vei fi bolnava in pat, ele doua iti vor
aduce un pahar de apa, nu vreun strain. Ele doua te vor schimba si iti vor da o
lingura de supa calda, trebuie sa stii asta!
Ceea ce este
ciudat este faptul ca dupa plecarea ta neanuntata, cu arme si bagaje,
co-religionarii tai din sat, cei care ar fi trebuit cei dintai sa iti fie
aproape, sunt primii care te critica cel mai rau, scotandu-ti prin sat vorbe de
care si eu ma rusinez. Aceleasi vorbe nepotrivite sunt scoase si familiei care
te adaposteste, despre care ei spun in plus ca sunt niste hapsani care nu vor
altceva decat sa puna mana pe casa noastra din sat, de fapt pe partea ta de 25
procente din acea casa.
Nici nu conteaza
ce mai vor si acei gazduitori ai tai, dar toata lumea din sat spune ca ei in
curand se vor satura de tine si te vor urca pe autobuz sa vii la casa ta, dupa
care iti vor cere sa ii despagubesti pentru cheltuielile facute cu intretinerea
ta in aceasta vara….
Draga mama, eu iti
inteleg nazuintele si dorintele, comune cu ale surorilor tale, iti inteleg si
refularile cand vezi cat de bine se inteleg alte familii din sat si ce pensii
au alte de varsta ta! Nu toti oamenii sunt egali in venituri si in
intelepciune, asta nu trebuie sa te supere!
Eu iti mai scriu
sa te astept sa vii acasa, unde este familia ta si unde sunt ingropati mortii
nostri.
Vino acasa dintre
straini si lasa-i acolo unde sunt ei, cu poftele lor cu tot! Ei niciodata nu te
vor ingriji nici asa cum iti doresti tu si nici asa cum te poate ingriji
familia ta.
Noi iti oferim un
contract de intretinere prin care ne lasi sfertul tau din avere, iar noi ne
obligam sa te ingrijim tot restul vietii tale, sa te ducem la medic, sa te spalam,
sa te imbracam si sa te hranim. Sa te ducem in excursii la oras, daca acolo iti
place atat de mult. Sa te iubim ca pe o mama ce esti si sa iti aprindem o
lumanare cu piosenie cand nu vei mai fi!
Ai tai, Iosam, Mileva si
Alina.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu