Pe la inceputul
lui 2015, un prieten al fiicei mele a dorit sa construiasca o pensiune pe un teren
al bunicii ei de la Carsie, intrucat, abia intors din Luxemburg dupa o lunga
detasare, voia sa isi investeasca venitul. Ideea mi-a placut si mie, caci pe poiana
dreapta ca-n palma dintre casa mamei mele si drumul mare se preta unui asemenea
proiect. Aveam suprafata necesara, terenul era deja intabulat, drumul judetean 571/A ce tranziteaza
Sichevita si trece prin fata casei fusese reparat in urma cu cateva luni, iar
vadul era bun in perspectiva eficientei investitiei, caci 7-8 luni pe an,
turisti straini, in general tineri, cu ranita in spate, pe bicicleta,
motocicleta, ATV sau in microbuze, afluiau catre frumusetile naturale de la izvoarele
separatiei muntilor vestici ai Locvei de cei rasariteni ai Almajului.
Adversarul familiei
O vreme ne-am informat
si documentat cu totii cu privire la ceea ce avea sa fie prima investitie in
turism din vatra comunala a Carsiei.
Concluziile au fost favorabile, asa ca pe 23 martie am mers la primarie in
Sichevita sa cer un certificat de urbanism.
Nu stiam in acel moment ca primarul avea sa se anunte din start drept un
adversar inversunat al acelui proiect.
Inca nu aflasem la
acea data ca in urma cu un an, primarul savarsire deja un sir lung de fapte ce
adusesera prejudicii patrimoniale mamei mele. Primarul intocmise in primarie
documente ce denaturau adevarul si aducand diversi betivi de prin birt (pe un
anume Marin Beloia din Lucacevat) sa semneze in fals acte ale primariei, a
lipsit-o pe mama mea de proprietatea asupra unui teren si a favorizat
intabularea ilegala a unei vecine asupra acelui teren. Credinta sa ca nu i se
poate intampla nimic sau ca cineva anume il protejeaza in fata legii l-a impins
sa repete aceeasi figura la indigo, in defavoarea tatalui meu, care a pierdut
astfel proprietatea asupra a patru parcele de teren ce insumeaza 2,5 hectare de
teren. Crezusem ca primarul este un om neutru, care isi face treaba cinstit si
ii lasa si pe functionari sa isi vada de treaba asa cum le cere fisa postului.
Ma inselasem!
Adversarul proiectului
Acel certificat
de urbanism, care costa 18 lei si se elibereaza pe loc potrivit legii, urma sa
contina lista de documente si avize (enel, mediu, ISU, politia de frontiera,
parcul natural Portile de Fier etc etc,) ce ii trebuiau primariei locale ca sa
elibereze autorizatia de construire. Asadar, contra chitantei de 18 lei urma sa
aflu – pe loc – ce fel de avize trebuie sa obtin ca sa le depun odata cu proiectul
de arhitectura, rezistenta si de cele patru
proiecte de instalatii – curent, apa, canalizare si incalzire.
Precizez, cu oarecare
malitiozitate: toate acestea se petreceau in primavara lui 2015 si primar in
functie era Kramer Nicolae, cel care si acum sade in functie.
Fac aceasta
precizare, pentru ca la final ii voi cere lui Kramer Nicolae sa demisioneze din
functia de primar, sa lase in pace comuna si oamenii ei si sa se duca la
afacerile lui private, poate acolo reuseste sa isi faca o cariera, caci in
administratie a esuat lamentabil!
60 de zile de asteptare
Asadar –
certificatul de urbanism! Credeti ca l-am primit pe loc? Sau macar dupa o zi
sau doua, ori poate noua? As! Hartia respectiva, scrisa de inspectorul de
specialitate din primarie chiar in ziua in care am cerut-o, a stat timp de o luna
de zile pe masa primarului, fara ca el sa o semneze, iar mie mi se spunea ca
este defect calculatorul pe care se redacteaza acel certificat. Neavand habar
de informatica sau crezandu-ma pe mine prost, primarul incerca sa ma duca cu
zaharelul ca pe un copil de gradinita: s-a defectat calculatorul si nu se poate scrie un certificat,
caci doar in acel calculator se afla modelul de certificat de urbanism…!
Bete in roate!
Sigur ca nu am
asteptat la usa primarului dupa acel certificat, am plecat la Timisoara cu
treburi, m-am intors, am plecat din nou si cand am revenit, dupa nenumarate
discutii telefonice si mesaje pe facebook cu inspectorul de la urbanism, am
aflat ca se reparase calculatorul! Si am primit actul respectiv! Era 20 aprilie
2015. Dar certificatul era gresit redactat, avand prea putine cerinte, asa ca
l-am dat inapoi si am cerut sa fie scris corect. Daca as fi satisfacut doar
acel minim de cerinte, dupa efectuarea receptiei nu as fi reusit sa intabulez
constructia.
Asadar, vazand ca
nu ma poate amana mai mult de o luna de zile, ce a zis el functionarei
din subordine? Pune-i mai putine cerinte, sa nu il pui pe drumuri, ca
si-asa va avea destul de alergat, saracul! Ca atare, primaria mi-a cerut doar trei
avize din cele opt sau noua ce erau obligatorii la momentul intabularii constructiei.
Daca nu as fi
cunoscut dinainte toate acele cerinte din alta sursa, intregul proiect ar fi
esuat lamentabil chiar la sfarsit, dupa ce constructia, ce urma sa aiba 12 camere, 12 bai, doua sali de mese, o sala
de conferinte, patru terase, parcare, loc de joaca etc etc, ar fi fost deja
ridicata si finalizata.
Dar eu am evitat
capcana primarului si dupa inca o luna de zile, am primit al doilea certificat,
redactat conform cerintelor mele, care de fapt era primul certificat, modificat sub acelasi numar de inregistrare din 20 aprilie.
Obtinerea sa durase 60 de
zile! Primarul imi pusese talpi cum stia el mai bine. Crezand ca ma grabesc
foarte tare, probabil a incercat sa ma aduca la o discutie in doi, pentru
urgentarea documentului. Dar eu nu ma mai grabeam. Fara ca el sa o stie, constructia mergea incet,
conform planului, dar in alta localitate decat Sichevita, iar eu pistonam pentru certificat doar ca sa ii intind nervii.
Plangerea
Cunoscutii din
comuna si de la Timisoara, care auzeau intamplarea cu calculatorul de la
Sichevita, isi faceau cruce si ma intrebau daca am dat dreptul primarului. Ce
drept, intrebam eu, spaga? Cum sa dau spaga pentru un banal certificat, cum sa
ia primarul spaga, ce, a innebunit? Nuuu, ziceau prietenii mei, nu pentru certificat dai
spaga, ci pentru pensiune, ma lamureau ei! 10 la suta, atat se da! Vrei sa faci
pensiune in comuna primarului? 10 procente, badie! Au dat si aia din Gorj ce
vor sa exploateze filonul de apa de pe Camenita, si cei ce exploateaza piatra
pe Gramensca si caolinul de pe Camenita, au dat si cei ce isi fac pensiuni pe
malul Dunarii, iar tu vrei sa strici regula, radeau ei de mine! Lasa ca ii arat
eu 10 la suta, ii trimit un procuror acoperit odata cu arhitectul, sa ii faca
un flagrant ca sa vada el zece la suta.
„Arhitectii”
Zis si facut! Intr-o
buna zi, la Sichevita a descins o intreaga echipa de „ingineri si arhitecti”,
de fapt politisti si procurori, (politia locala nu fusese implicata deloc, intrucat
se stia ca seful de post, poreclit „10 litre” de catre sateni, juca pe mana cu
primarul), unii ramasesera pe ascultare in microbuzul oprit la pod, altii
intrasera si asteptau semnalul in farmacia din centru, unul era la birt, toti
cu scoica bluetooth in ureche. In primarie intrasera trei „ahitecti”, dotati cu
microfoane si camere de filmat disimulate pentru a inregistra audio-video cererea
de mita si darea de mita.
Dar, printr-un
joc al intamplarii, in acea zi el nu a cerut mita, mita nu i s-a dat,
discutiile „arhitectilor”au fost purtate cu secretarul primariei, caruia
probabil nici prin cap nu i-a trecut sa se gandeasca la ce spectacol a fost cat
pe ce sa asiste si ce eveniment se putea intampla in biroul de vis-a-vis de al
sau. Cu siguranta ca toti cei implicati afla abia acum ce operatiune era pregatita
sa se deruleze sub nasul lor, in plin centrul comunal! Nu aveau de unde sa stie
ce se intampla, caci intreaga echipa de „gosti” se purtase ca la carte, doar ca
in ziua aceea primarului nu ii ardea sa ceara spaga, avand altceva de facut! Vorba
unui intelept insa, nu au intrat zilele in sac si uneori nu aduce anul ce aduce
ceasul!
Demisia!
De aceea, acum ca
prin cele scrise am captat intrucatva atentia sichevicenilor, ii cer demisia
lui Kramer Nicolae din functia de primar.
Ii cer demisia nu
pentru ca mi-a intarziat cu 60 de zile eliberarea unui banal certificat si a
intarziat debutul acelui proiect.
Proiectul nu a intarziat deloc, caci vazand cu cine am de-a face si cat
ii poate pielea, am materializat proiectul in alta localitate si in acesta
primavara, inainte de Pasti, la „Pensiunea Stanca” se va taia panglica
inaugurala.
Ii cer demisia nu
pentru ca a esuat flagrantul in care ar fi fost prins cerand mita.
Ii cer demisia
din cu totul alt motiv: prin atitudinea sa vascoasa si incleiata, prin modul invechit,
morocanos si incetinit de a vedea evolutia comunei Sichevita, prin punerea
inainte de toate doar a propriilor sale interese sau ale celor ce ii dau
dreptul sub diverse forme, primarul a ratat ridicarea in vatra comunala a primului
stabiliment turistic.
Daca acea
pensiune s-ar fi ridicat la Carsie si nu in alta parte, (tot sub numele de
„Pensiunea Stanca”), ar fi semnificat oprirea in Sichevita, in fiecare an, a
cateva sute sau cateva mii de turisti, dornici sa cumpere de la sateni
produsele „bio” atat de apreciate, sa se odihneasca in conditii decente, sa
bata potecile din jurul satului, sa urce pe Greda, pe Cioaca sau pe Glocina, sa
scrie lucruri frumoase pe internet despre Sichevita, sa isi cheme prietenii sa
vina si ei si sa se bucure si sa cheltuie niste bani.
De-asta ii cer
demisia. Si-ar face si lui un bine si mai ales ar face un bine si satenilor si
functionarilor din primarie. Viceprimarul ar putea foarte bine sa conduca
fraiele comunei pana la alegerile din vara, caci, martor la toate esecurile
primarului, a invatat foarte bine despre cum nu trebuie condusa comuna!
*