 |
| Certificatul initial |
Cand tatal meu a depus in martie 2015 o cerere de partaj
judiciar ca sa isi separe partea de mostenire de cea a Dochiilor cele lacome,
judecatorul a cerut un certificat fiscal ce sa ateste valoarea casei de pe
Valea Ravensca, ridicata in 1961 de catre bunicii si parintii mei. In functie
de valoarea de impunere, urma sa fie stabilita taxa de timbru judiciar ce
trebuia achitata.
Atunci, in martie 2015, Primaria Sichevita eliberase pe
loc actul cerut, mentionase valoarea de 31.680 lei, si certificatul a fost
depus la dosarul de pe rolul instantei. Nimeni nu a observat insa ca in
document se strecurase o eroare, marunta dar totusi remarcata de judecator, care
comparand cele scrise in declaratia de impunere depusa de tatal meu in 1999 la
primaria din comuna, cu ceea ce scrisese primaria in certificatul sau fiscal, a
observat ca locuinta din Valea Ravensca fiind din caramida arsa, tatal meu o
declarase ca atare – din caramida arsa, dar
in certificat functionara primariei scrisese din greseala ca este construita
din caramida nearsa.
Asadar,
la 1 februarie 2016, m-am infatisat la autotitatea de administratie locala.
Singur! Trebuia ori sa fie corectata eroarea pe vechiul document original, ori
sa fie eliberat un alt certificat fiscal. S-a ales varianta unui nou act, care
sa corespunda cu cele scrise in declaratia de impunere. Asta a ales functionara
din primarie, femeie la locul ei, care a inteles corect cerinta instantei de
judecata. M-a trimis la casierie, am platit cei 10 lei, a scris certificatul de
fata cu mine, l-a listat la imprimanta in doua exemplare, i-a dat numar din
registru, l-a semnat si mi l-a dat sa il duc la semnat la primar si secretar.
 |
| Certificatul ulterior |
Cei doi
lipseau in ziua aia, asa ca am lasat hartiile la casierie ca sa ajunga pe masa unuia
dintre cei doi absenti si am plecat la mama la Carsie. Era 1 februarie, zapada
se topise, se anuntau cateva zile de primavara, soarele stralucea, iar ursul
astepta sa faca prima incursiune afara din barlog ca sa isi vada umbra.
M-am
intors dupa patru zile sa iau certificatul fiscal de la primar.
Surpriza, primarul
era la serviciu! Se foia nervos prin cladire si nu voia in ruptul
capului sa semneze hartia. El invoca declaratia de impunere ca fiind falsa si
concluziona, in vasta sa pregatire scolara, ca si certificatul fiscal care
prelua date din declaratie, ar deveni astfel fals (!). Ca suprafata de 60 mp, declarata
drept locuinta este prea mare! (!) Ca suprafata de 80 mp declarata drept anexa
este si ea prea mare (!). Atat iesise la masuratoare, 60 + 80! Ca pe casa sunt intabulati
mai multi proprietari. Stiam, ca de-asta se introdusese cererea de separare de
ceilalti. Ca daca el ar semna actul scris de functionara, ar insemna ca el ar recunoaste
acele suprafete fals declarate! Ca daca ar semna, ar insemna sa recunoasca
faptul ca tata este proprietar pe cei 60 + 80 de mp!
Ori noaptea mintii, ori
culmea prostiei! Pe tipizatul primariei se mentiona in partea de jos ca actul
nu constituie si nu acorda titlu de proprietate! Sa nu fi stiut primarul sa
citeasca ce scrie pe toate certificatele ce le-a semnat, ca primarul, in
ultimii patru ani? Chiar sa fie adevarat ce se vorbeste prin comuna, ca ar avea
doar scoala profesionala si un liceu facut la seral? Nu ca ar conta asta, dar
putina stire de carte tot ar trebui sa aiba!
Am
incercat sa il lamuresc, dar nu aveam cu cine discuta, pe om il apucase
isteria, in afara de “fals” si “fals” nu mai stia nimic altceva! Era clar, juca
un rol pe care il invatase pe dinafara, cineva ii rasucise cheia si nu putea fi
scos dintr-ale lui. “Fals! Fals!”! L-am lasat sa peroreze mai departe “Fals!
Fals!” si am plecat spre Timisoara, razand de unul singur la volanul masinii.
Probabil ca ii va cere instanta de judecata sa trimita un certificat fiscal
eliberat pe ROL-ul tatalui meu.
M-am tot
intrebat in drumul spre Timisoara care o fi fost treaba primarului cu acele suprafete? Despre
ce declaratie falsa balmajea el? Fiecare declara la impozit ce doreste si cat
pofteste, dar in principal – se declara adevarul, poate uneori un pic mai
putin, ca sa se plateasca mai putin. Dar primarul acuza ca s-a declarant mai
mult! De ce ar fi declarant tatal meu mai mult? Si de ce i-ar pasa primariei daca
tata ar plati mai mult? Obisnuit cu analiza cauza-afect, odata ce am vazut
efectul, am decoperit de indata cauza: primarul fusese capacitat sa se implice
in procesul de partaj judiciar deschis de tatal meu.
El!
Tocmai el, ca sa vezi!
Probabil
la judecatorie lucrurile nu mergeau cum isi dorise sora tatalui meu! Probabil
ca apele ei s-au tulburat dupa ce s-au descoperit marsaviile imobiliare puse la
cale impreuna cu Damu Lazarovici ca sa il pacaleasca pe acel tanar si
neexperimentat Pauta Hergane! Probabil baba Dochia se gandise ca primarul o
poate salva si l–a transformat intr-un aliat. Teapa! Trebuia sa isi ia un aliat
cu ceva mai multa scoala! Probabil ca, sensibil si la frumusetile, dar si la
voturile Dochiilor, primarul le-o fi dat asigurari ca daca el nu elibereaza
acel certificat fiscal, ele, Dochiile, vor beneficia de un partaj asa cum au
cerut: toata mostenirea sa le fie lor atribuita, iar tatal meu sa le dea
semnatura de renuntare la partea sa!
Cam asta
o fi promis primarul cuiva din sat, fie babei celei surde, fie nurorii ei cea
intre-prinzatoare. Ok, cred primarul ca si-a meritat rasplata, caci a castigat
un meci mare impotriva mea: mi-a inmanat documentul nesemnat de el, dar semnat
de functionara din primarie, odata cu chitanta pentru cei 10 lei!
Ii multumesc si
pentru atata lucru, dar ii cer din nou demisia!
**
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu