COMUNA SICHEVITA DIN CARAS SEVERIN: mai 2015

duminică, 31 mai 2015

Sarbatoarea Rusaliilor. Generalitati pentru comunitatea sicheviceana

Rusaliile

Duminica Cincizecimii, a Pogorârii Sfântului Duh sau a Rusaliilor, este numită în popor şi Duminica Mare. Sărbătoarea cade întotdeauna duminica, la zece zile după Înălţare şi la 50 de zile după Paşte. În Vechiul Testament, Cincizecimea amintea de primirea Legii pe Muntele Sinai, de suferinţele evreilor în pustiu, precum şi de necazurile cele multe prin care au trecut, până să ajungă în pământul făgăduinţei. De aceea, la această sărbătoare se mulţumea lui Dumnezeu şi pentru secerişul nou.

În Noul Testament, aceasta zi aminteşte de venirea Duhului Sfânt peste apostoli. Potrivit mărturiilor apostolilor, Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, i-ar fi umplut de darurile sale pe aceştia. Pentru început, apostolii au căpătat puterea de a vorbi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflaţi în Ierusalim, cei 12 au început să facă învăţătura Mântuitorului în diferite limbi, deşi aceşti ucenici erau cunoscuţi de mulţi dintre cei prezenţi ca fiind evrei simpli, în niciun caz preocupaţi de învăţarea limbilor străine. Apoi, apostolii au ieşit în toată lumea, săvârşind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor şi aducând la credinţă de la oameni simpli la împăraţi.

Rusaliile reprezintă, totodată, sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine, pentru că, în aceeaşi zi, în urma cuvântării Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creştinism aproximativ 3.000 de oameni, care au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim, nucleul Bisericii de mai târziu.

Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt a fost numită, în româneşte, Rusalii, de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană, consacrată cultului morţilor. Creştinii au preluat obiceiul roman, făcând din sâmbăta de dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire generală a morţilor. În unele zone ale ţării, în sâmbăta Rusaliilor se împart oale împodobite cu flori, cu un colac deasupra, pentru pomenirea morţilor. În duminica Rusaliilor se împart farfurii frumos împodobite pentru vii.

Astfel, în ajunul Rusaliilor se ţin Moşii de vară sau de Rusalii, cu târguri unde oamenii găsesc cele necesare pomenilor, dar care sunt şi prilej de veselie. Se crede că sufletele morţilor (moşilor), după ce părăsesc mormintele în Joia Mare (cea de dinaintea Paştilor), se preumblă printre cei vii, înapoindu-se la locul lor în Ajunul Rusaliilor.

De Rusalii, este obişnuit şi faimosul joc al căluşarilor, constând în săritul peste foc pentru a scăpa de iele - zâne rele.

Tot de Rusalii, în biserici se aduc ramuri verzi de tei sau de nuc, care se binecuvântează şi se împart credincioşilor. Acestea simbolizează limbile de foc ale puterii Sfântului Duh pogorât peste apostoli.

Potrivit tradiţiei Bisericii Ortodoxe, lunea de după duminica Rusaliilor este consacrată proslăvirii Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh). Astfel, sărbătoarea Rusaliilor are consacrate două zile.

În România, ambele sunt zile libere.

luni, 25 mai 2015

Valea Camenitei, vaiala, statia de captare a apei...

Valea Camenitei, vaiala, statia de captare a apei...

De Valea Camenitei ma leaga inca din copilarie dorinta lucrului interzis. Parintii si bunicii nu imi ingaduiau sa merg pe vale, intrucat versantul estic, expus intreaga zi caldurii soarelui, era populat cu serpi si cu precadere cu naparci. De teama unui accident de acest gen, dar si de teama de a nu ma inneca in bulboanele adanci in care oamenii se scaldau vara, mie mi-era interzis sa fac drumetii pe firul apei Camenita.

Crescand mare, fireste ca am scapat de interdictiile copilariei si de cate ori am ocazia, in zilele de sarbatoare cand ma aflu la Carsie si nu se lucreaza, il dezleg pe Vicu din curtea casei si plecam la drumetie.

M-a fascinat dintotdeauna apa repezinoasa a Camenitei, ce taia chei stramte in versantii abrupti. Vegetatia ce cobora triumfatoare pana pe firul apei ii pastra temperatura joasa si de aceea, cand eram copil, auzeam ca oamenii prindeau acolo pastravi. Stancile gigantice ivite in albia raului, ce parca voiau sa ii opreasca cursul navalnic inspre intalnirea cu raul Sichevita mi le inchipuiam ca si strajeri ai locului ce incercau sa pastreze apa la noi, la Carsie.

Poza din 2015

Poza din 2000

Arsanica, fiul lui Petrica Iedu, a fost la rand la moara cu macinis, in anul 2009.

Nicoleta, fiica lui Petrica Iedu, a fost aici, in anul 2006, de ziua copilului.

Morile de faina de pe firul apei, la care mergeam cu macinis doar impreuna cu bunicii mei, erau o alta sursa de fantezie, ca si in lecturile acelei varste - mi le inchipuiam ca sunt fie castele ce adaposteau printese furate de la curtiel imparatesti, fie locuri de refugiu pentru haiducii altor timpuri...

Vaiala, expresie a ingineriei populare sichevicene de la inceputul secolului al XX-lea, unde veneau oamenii cu carutele cu starnii sa le supuna inmuierii sub ciocanele vaialei, dar tototdata si loc geometric al intalnirilor la care femeile slobozeau apa mortilor din familiile lor, emana prin simpla ei existenta, un aer de forta si de mister.

Acum, mecanismele vaialei sunt depuse si expuse la un muzeu, din intreaga constructie ramanand doar cei patru pereti si acoperisul din sindrila. In urma cu 4-5 ani, constructia avea inca atasata roata motrice care functiona prin caderea apei de pe ieruga, insa proprietarul sau altcineva, a luat-o si a transportat-o altundeva.

O roata similara este acum expusa pe fatada unei pensiuni din Dalboset.

Primaria Sichevita, in urma cu trei-patru ani, a acordat sprijin unui investitor din regat sa capteze apa izvorului ce alimenta vaiala cu apa, in ideea construirii unei statii de imbuteliere a apei, pentru comercializare.

Pentru asta, izvorul cu un debit apreciabil a fost curatat, s-a construit o incapare marisoara ce inchidea locul de izvorare si in care doua bazinete succesive captau si filtrau apa, s-au montat ferestre si usi de termopan, apoi totul a fost suspendat. Cineva s-a intabulat cu terenul din jurul izvorului si cu firul apei pana la iesirea din defileul Camenitei, iar lucrurile s-au oprit.

Acum, cineva a furat usa incaperii, a incercat sa scoata dibn perete si ferestrele dar nu a reusit, inauntru si-a facut cuib o vulpe, totul este vraiste, singurul victorios din aceasta situatie a ramas izvorul cristalin, care curge napasator fata de problemele oamenilor, grabit sa intalneasca raul Sichevita, Dunarea cea albastra si marea cea mare...

duminică, 24 mai 2015

Calator pe malul Dunarii

Plecasem de la Sichevita catre Timisoara parca intr-o inexplicabila graba, in intampinarea unei mult dorite ploi fara de care nu se va face porumb in acet an. O lasasem pe mama la Carsie cu inima grea si ochi aburiti, ca de fiecare data cand plecam la Timisoara.

Din bordul masinii rasunau vechile doine banatene fara de care nu plec din casa, interpretate de generatia batrana de doinitori – Nica Achim, Mariana Draghicescu si Ana Munteanu.

La Coronini am oprit sa fotografiez din nou Baba Caia, Ostrovul, Cetatea Golubac si podul spre Ostrov…

Am vazut ca ministerul culturii din guvernul de la Belgrad a alocat fonduri pentru restaurarea Cetatii Golubac!

Batea cu putere Gorneacul si mi-am spus ca la Iazul tehnic de decantare al fostei Flotatii a Intreprinderii Miniere Moldova Noua – Tausani, vor fi din nou mari nori de steril ridicati si aruncati inspre Dunare si inspre Mudava.

Nu m-am inselat. Las imaginile sa vorbeasca de la sine…

Drumet in calea Sichevitei

Draga drumetule,

Stiu ca ai ajuns cu greu la Sichevita, te-am vazut la Oravita si Naidas, apoi urcand pe Piatra Alba dupa ce ai renuntat sa treci muntele urmand vechiul drum peste Gheorghe. Stiu ca ai avut de-a face cu napastuitul drum national DN 57, ce porneste de la Orsova si se opreste la Moravita, dupa ce prabusirea peste el a dealului dintre Svinita si Berzasca l-a inchis pentru urmatorii doi-trei ani…

Nu ti-a fost usor ca parasind Valea Dunarii, sa pornesti pe malul raului Sichevita pe valea ce desparte Muntii Locvei la apus de cei ai Almajului la rasarit si sa mergi pe drumul judetean 571/a recent refacut intrucatva (DJ Sorin Frunzaverde, cum i-s spus un blogger mucalit in vremea cand doar tractoarele si carutele trase de cai se aventurau sa il strabata…)

Iata-te asadar in Sichevita! Bine ai venit! Acomodeaza-te cu locurile si cu oamenii! Este comuna mea natala si ma intorc aici cat pot de des. Te las in compania unui neobosit calator si scriitor de itinerarii montane, sa iti vorbeasca frumos despre comuna Sichevita.

Este vorba despre Nicolae Cristian Badescu, omul pe care toata lumea si l-ar dori in lista de prieteni de pe Facebook.

Cu prietenie,

Beloia S.

Sichevita. A treia vatra comunala

Într-un loc mirific de pe Clisura Dunării, la hotarul dintre Muntii Locvei si Muntii Almăjului este "răsfirată" comuna Sichevita, cu cele 19 sate ale sale. Este una dintre cele mai vechi asezări din Clisura Dunării, atestată documentar încă din evul mediu (1363), cu o populatie curat românească. Este o străveche vatră cu urme de locuire încă din preistorie, asezată acum la confluenta dintre Valea Camenita si Valea Sichevita. Satul îsi are numele de la pârâul si valea cu acelasi nume si este "locul de bastină" al românilor de pe Clisura Dunării.

Pornind de la Podul Păzăriste pe vale veti vedea de-o parte si de alta a satului alternanta un deal, o vale, un alt deal, o altă vale. Suisuri si coborâsuri blânde, ca oscilatiile leagănului traditional al satului Sichevita. Mereu o nouă priveliste. Dar, peste tot aceeasi blândă armonie a peisajului. În zare se iveste dealul de la cumpăna râurilor Camenita si Gravensca numit atât de sugestiv de localnici Botul Cracului. După 650 de ani de existentă, Sichevita a rămas un sat bănătean traditional, unde există una dintre cele mai căutate atractii turistice traditionale ale Clisurii Dunării.

Ansamblul de mori cu ciutură si butoni de la Sichevita

Tot atât de vechi ca si morile de la Rudăria, morile de la Sichevita (existente din 1809) functionează si astăzi. Toate morile de apă sunt cu "ciutură" si ax vertical, considerate pe drept cuvânt a fi precursoarele turbinelor Kaplan. Căutati cele 10 mori de apă de la Sichevita, asezate sirag pe o distantă ce se întinde pe 10 km (2 ore de mers pe jos), de la Dunăre la izvoarele apelor din munti.

Majoritatea morilor sunt ridicate direct pe cursul apei, însă veti întâlni si mori la care apa este adusă pe "ierugă". După cum este locul, morile sunt ridicate pe furci de lemn, cu picior de piatră spre albie si cu un altul direct pe sol. Un alt element unic în această zonă este constructia "morii cu două încăperi". Morile sunt construite din bârne de lemn "lipite" cu pământ galben (lut) si au acoperisul de sindrilă "în două ape". Lângă piatra morii fixată direct pe axul ciuturei, este vatra cu horn deschis, pentru ca "morarul" să se încălzească noaptea la foc. Fiecare moară este un monument de arhitectură populară pentru cei pasionati de agroturism si vor să trăiască "viata la tară" pentru câteva zile de vacantă.

Silvoterapia

Din sat urcati în Muntii Locvei si Muntii Almăjului. Veti avea impresia că v-ati întors în timp si că vă aflati într-o epocă de mult uitată. Crezi că ai cuprins cu privirea tot acest spatiu, dar acesta creste, se amplifică tot mai sublim, făcându-te să simti cât de mărunt esti. Veti ajunge în păduri umbroase în care se simte aerul curat, răcoarea umbrei si mirosul reavăn al pământului. Este clipa în care puteti să faceti silvoterapie!

Dacă iubiti pădurea, faceti silvoterapie activă sau pasivă în mijlocul "codrului". Este o terapie cu ajutorul arborilor. Pentru turistii sportivi sunt potrivite alergările usoare sau "montainbike" într-un ritm de 3-5 km pe oră, urcând si coborând dealul dintr-o vale în alta, ca o formă "activă" de silvoterapie pentru întărirea organismului. Pentru iubitorii de drumetie este de preferat mersul pe jos, cu exercitii la umbră si "îmbrătisări" ale copacilor. Este forma "pasivă" de silvoterapie pentru combaterea stresului si refacerea organismului.

Muzeul sătesc "Ion Dragomir"

Nu puteti pleca din Sichevita fără a vizita Muzeul sătesc "Ion Dragomir" din Gornea, Mănăstirea "Intrarea în biserică a Maicii Domnului" de la Păzăriste si Villa Rustica de la Căunita.

Muzeul sătesc "Ion Dragomir" din centrul localitătii Gornea, inaugurat la 27 iulie 1969, are două expozitii. Una dedicată arheologiei si una etnografiei locului. În Sala de arheologie veti vedea exponate dispuse pe epoci istorice din preistorie si perioada romană. În Sala de etnografie se pot admira costume populare vechi de peste 100 de ani si atât de ingenioasele "unelte" din epoca de… lemn, donate de locuitorii satului.

Desi este un sat de români, în obiceiurile, portul si graiul din Sichevita veti descoperi influenta locuitorilor satelor din jur, a pemilor de la Gârnic, a sârbilor de la Liubcova, a "bufenilor"de la Coronini si Padina Matei si a nemtilor de la Moldova Nouă (o descriere calda, apartinand prof. Gheorghe Popovici, nascut si crescut la Sichevita, ajuns acum om mare, coordonator al unui colectiv ce a publicat recent monografia comunei natale).