Valea Camenitei, vaiala, statia de captare a apei...

Valea Camenitei, vaiala, statia de captare a apei...

De Valea Camenitei ma leaga inca din copilarie dorinta lucrului interzis. Parintii si bunicii nu imi ingaduiau sa merg pe vale, intrucat versantul estic, expus intreaga zi caldurii soarelui, era populat cu serpi si cu precadere cu naparci. De teama unui accident de acest gen, dar si de teama de a nu ma inneca in bulboanele adanci in care oamenii se scaldau vara, mie mi-era interzis sa fac drumetii pe firul apei Camenita.

Crescand mare, fireste ca am scapat de interdictiile copilariei si de cate ori am ocazia, in zilele de sarbatoare cand ma aflu la Carsie si nu se lucreaza, il dezleg pe Vicu din curtea casei si plecam  la drumetie.

M-a fascinat dintotdeauna apa repezinoasa a Camenitei, ce taia chei stramte in versantii abrupti. Vegetatia ce cobora triumfatoare pana pe firul apei ii pastra temperatura joasa si de aceea, cand eram copil, auzeam ca oamenii prindeau acolo pastravi. Stancile gigantice ivite in albia raului, ce parca voiau sa ii opreasca cursul navalnic inspre intalnirea cu raul Sichevita mi le inchipuiam ca si strajeri ai locului ce incercau sa pastreze apa la noi, la Carsie.

Poza din 2015

Poza din 2015

Poza din 2000

Arsanica, fiul lui Petrica Iedu, a fost la rand la moara cu macinis, in anul 2009.

Nicoleta, fiica lui Petrica Iedu, a fost aici, in anul 2006, de ziua copilului.

Morile de faina de pe firul apei, la care mergeam cu macinis doar impreuna cu bunicii mei, erau o alta sursa de fantezie, ca si in lecturile acelei varste - mi le inchipuiam ca sunt fie castele ce adaposteau printese furate de la curtiel imparatesti, fie locuri de refugiu pentru haiducii altor timpuri...


Vaiala, expresie a ingineriei populare sichevicene de la inceputul secolului al XX-lea, unde veneau oamenii cu carutele cu starnii sa le supuna inmuierii sub ciocanele vaialei, dar tototdata si loc geometric al intalnirilor la care femeile slobozeau apa mortilor din familiile lor, emana prin simpla ei existenta, un aer de forta si de mister.

Acum, mecanismele vaialei sunt depuse si expuse  la un muzeu, din intreaga constructie ramanand doar cei patru pereti si acoperisul din sindrila. In urma cu 4-5 ani, constructia avea inca atasata roata motrice care functiona prin caderea apei de pe ieruga, insa proprietarul sau altcineva, a luat-o si a transportat-o altundeva.

O roata similara este acum expusa pe fatada unei pensiuni din Dalboset.

Primaria Sichevita, in urma cu trei-patru ani, a acordat sprijin unui investitor din regat sa capteze apa izvorului ce alimenta vaiala cu apa, in ideea construirii unei statii de imbuteliere a apei, pentru comercializare.

Pentru asta, izvorul cu un debit apreciabil a fost curatat, s-a construit o incapare marisoara ce inchidea locul de izvorare si in care doua bazinete succesive captau si filtrau apa, s-au montat ferestre si usi de termopan, apoi totul a fost suspendat. Cineva s-a intabulat cu terenul din jurul izvorului si cu firul apei pana la iesirea din defileul Camenitei, iar lucrurile s-au oprit.

Acum, cineva a furat usa incaperii, a incercat sa scoata dibn perete si ferestrele dar nu a reusit, inauntru si-a facut cuib o vulpe, totul este vraiste, singurul victorios din aceasta situatie a ramas izvorul cristalin, care curge napasator fata de problemele oamenilor, grabit sa intalneasca raul Sichevita, Dunarea cea albastra si marea cea mare...

.