Mă duşiam fălos la jioc - poezie in grai banatan

Mă duşiam fălos la jioc

de Dimitrie Acea

Cu chimiaşa dăzbumbată

Mă duşiam fălos la jioc,

Ungie m-aşciepta o fată

Supţârea, frumoasă foc.

La-nvârcita pră supt mână

Amândoi nie potriviam:

Ea pră paşî ei stăpână

Când pogan o răsuşiam.

S-o gătat spră sară jiocul.

Fiecarie înspr-acas

Să-îndrieptau, bată-i nărocu,

Io cu ea am măi rămas.

Viniau vaşili şî porşii

Dân izladz, dă la păscut.

Îi ţucam budzâli roşii

Şie cu farbă li-o făcut.

Dup-o vriemie, fiecarie

Ş-o văzdut dă calea lui.

Umbra-adusă dă-nsărarie

O-ascuns forma satului.

M-am întors acas la şină.

Dă mâncat, n-am prea mâncat:

Ochii niegri dă vieşină

Suflietu m-or tulburat.

M-am încins prăstă poniavă

S-adorm, să mă oginiesc;

N-am făcut nişi o ispravă.

C-am lăsat-o, mă căiesc.

Trăbuia s-o fur atunşia

Şî în lumie să fujim,

Ca lumina-n întunieric

Amândoi să nie topim.

N-am făcut-o-n sara aia;

Şi-am avut, nişi adz nu şciu.

Poacie că numa dă aia

O tot caut, până mi-s viu.

Fata nu-i. O luat-o altu

Măi isteţ şî măi în grabă

Şî-n atâţa ani în liecie

O făcut dân ia o babă.

.