Din nou despre mostenirea Mariei Beloia (urmare)

Din nou despre mostenirea Mariei Beloia

Din episoadele precedente:

Maria si Pavel Beloia decid sa revina la Sichevita, unde sunt co-mostenitori ai averilor lasate de inaintasii lor, insa se lovesc, si unul si altul, de oponenta rudelor lor ce se instapanisera si pe partea ce li se cuvenea lor.

http://saul-beloia.blogspot.ro/2015/06/povestea-averii-lui-pavel-jian-de-pe.html

*

http://saul-beloia.blogspot.ro/2015/06/povestea-mostenirii-mariei-beloia-de-la.html

Sotul nepoatei, viitorul reclamant

Sa ne intelegem: Maria nu si-a revendicat drepturile succesorale pentru ca acestea i-ar fi adus vreun venit. Mai intai, a mostenit de la parintii sai si de la fratele ei atata pamant ca nu il poate lucra si pentru asta, de cativa ani roadele sunt lasate vecinilor. Mai apoi, nici nu s-a pus problema ca terenurile pe care parintii ei le-au vandut ori le-au daruit unora dintre vecini sa devina obiect de revendicare ulterioara. 

Vecinului Meila Jurca i-au fost daruiti cativa mii de metri patrati ca sa isi poata construi o casa la Carsie. 

Vecinului Iliuta Iedu – de asemenea – i-a fost vanduti alti cativa mii de metri patrati ca sa isi poata face gradina la Carsie. 

Mai multor vecini li s-a dat drept de servitute gratuita prin pamanturile lor, ca sa poata circula de la locuinte pana la drumul judetean ce treverseaza localitatea. Maria nu a contestat niciunul dintre actele parintilor ei, ea respectandu-le vointa.

In sfarsit, la Sichevita cea mai ieftina marfa este terenul. In anii 2014 si 2015 la Sichevita s-au vandut pamanturi ca niciodata in istoria comunei: zeci si zeci de hectare de teren au fost cumparate de un colectionar din Lugoj, la preturi de nimic, respectivul platind suma derizorie de 2.000 lei pe hectar. Potrivit regulii de trei simpla, daca 10.000 de metri patrati costa doar 2000 de lei, cei 2215 de metri patrati ce constituie marul discordiei in speta de fata, ar costa o cincime, adica vreo 400-500 de lei! 

In speta cu pricina nu valoarea terenului ii mana in lupta pe protestatari, ci altceva: compararea nemotivata cu cineva de alt nivel de educatie, invidia si poate si incultura, dar si alte tare omenesti. Pentru cei 2215 metri patrati, costurile din justitie ajunsesera la cca 5.000 de lei, cheltuieli suportate de fiica lui Ilie si de sotul ei, probabil.

Asa cum se intampla adeseori intre vecini, era greu de acceptat ca Maria, dand dovada de cumpatare si intelepciune, si-a randuit viata in asa fel incat sa aiba batranete senina. In familia ei nu sunt certuri si batai ca in alte familii, ea primeste de la nepoti, de la fiu si de la sot respectul pe care il merita, are un trai indestulat si nu duce lipsa de nimic. Munceste de dimineata pana seara, face pomeni vecinilor, vorbeste frumos cu toata lumea si nimeni nu a auzit vreodata vreo barfa din gura ei. Dar adevarurile rostite de ea cu privire la pronuntarea justitiei fara indoiala ca starnesc invidia si ura unora ce nu sunt de acord cu justitia, dar sunt caracterizati in comunitate drept lenesi, barfitori, cu obiceiuri proaste si reputatii indoielnice.

In corul rudelor pizmase ale Mariei s-a facut remarcat si a devenit liderul opozitiei ginerele defunctului ei verisor adoptiv Ilie. Si acesta era om de treaba de felul lui, harnic si muncitor, ce invatase bine in tinerete la scoala profesionala meseria de mecanic de utilaje grele, dar care se dovedise de foarte multe ori usor de influentat de catre consoarta sa, mai ambitioasa si mai pornita chiar decat cei toti ceilalti la un loc. Se vorbea prin comuna ca acea consoarta ar mai fi avut si alte motive de invidie si ciuda in contra familiei Beloia, dar nefiind fapte concrete, nimeni nu vorbeste despre acest subiect si de fapt chiar de ar exista, parca poti pune baza pe vorbele lumii?  

Acel vajnic sot, bine amorsat de ambitioasa sa soata, nu se stie cum, dar si-a „rezolvat” pe cale administrativa un drept al sau personal si individual, de proprietate asupra unei suprafete de 2215 metri patrati, care facea parte dintr-o parcela mai mare ce fusese dezmembrata prin hotararea instantei si atribuita in cote parti Mariei si acelui Ilie dimpreuna cu cei trei copii ai lui. Ginerele in cauza folosea de buna credinta de multi ani acea bucatica de 2215 mp, dar la cartea funciara nu figurau stramosii lui, ci ai sotiei sale si ai Mariei, Stevan si Vasa Bora! Cei 2215 mp fusesera atribuiti de instanta Mariei Beloia si pentru a-si intra in drepturi, aceasta ajunsese in conflict judiciar cu sotul nepoatei ei.  

In mod straniu insa, prin acea „rezolvare” a unei supra-intabulari, facuta de vajnicul sot, nu a scos-o de la cartea funciara nici pe Maria, nici pe socrul sau si pe cei trei copii ai lui, asa cum ar fi trebuit sa se intample! 

Topograful ce a instrumentat minunatia a clonat vechea carte funciara, si-a intabulat clientul in ea, dar pe Maria si rudele sotiei sale, proprietari in devalmasie, nu a putut sa ii radieze, intrucat ar fi avut nevoie pentru asta de o sentinta judecatoreasca favorabila, ceea ce era evident ca nu avea cum sa primeasca.

Pe cale administrativa insa, actul de proprietate s-a putut face. Cu ajutorul unui certificat de atestare fiscala, potrivit caruia vajnicul sot era cunoscut chipurile ca proprietar, a unui proces verbal de identificare a terenului, acte eliberate in Primaria Sichevita, cu declaratiile unor vecini ce au semnat fara sa stie ce semneaza, s-a ajuns la un notar ce a fost de acord si a autentificat un contract de donatie, ce a devenit act de proprietate.

Acum, parcela in cauza are proprietari diferiti, mentionati in doua carti funciare diferite – in cea initiala Maria Beloia cu verisorul adoptiv Ilie si cei trei copii ai lui, iar in cea de-a doua, sotul nepoatei nabadaioase! Lucru nemaiauzit pana acum! Decat, poate, doar prin institutiile de cadastru din Caras Severin, care in anul 2013 au creat precedentul, adevarata struto-camila imobiliara, in fata careia toti cunoscatorii se mira indelung, isi scuipa in san si spun ca asa ceva nu exista! 

Acel vajnic sot, intocmind acel act de proprietate pe numele lui personal, a deposedat de mostenirea dupa Stevan Bora, pe socrul sau Ilie, pe cei doi cumnati – Gavrila si Tomita si – atentie ! – chiar si pe propria lui sotie! Iar pe Maria a deposedat-o de mostenirea dupa Vasa Bora.

Fapta care, cum spuneam, treneaza prin sertarele procurorilor, caci fara sa intre in polemicile si barfele rurale privind „nedreptatile” ce le-a facut Maria  Beloia rudelor sale, aceasta s-a dus din nou la justitie sa ceara ceea ce i se cuvenea – dreptul de a-si folosi terenul ce ii fusese atribuit prin sentinta judecatoreasca, cu care fusese pusa in posesie de catre comisia de executare silita si pentru care platea taxe la primarie.

De aceasta data insa, dupa ce a pus ochii in pamant, justitia a dovedit ca mai are o fata! Una hidoasa, de care se tot vorbeste la televizor fara ca nimeni sa auda insa. Maria Beloia avea sa se loveasca de flexibilitatea cercetarii penale, care ba aci vedea fapta, ba aci nu o mai vedea. Ba aci se incepea cercetarea penala pentru fapta de tulburare de posesie, ba aci se oprea cand se ajungea la faptuitor. Ba aici vedea fapta de nerespectare a hotararii judecatoresti, ba aici nu mai vedea nimic.

.