Povestea averii lui Pavel Jian de pe Valea Ravensca

Povestea averii lui Pavel Jian de pe Valea Ravensca

Sotii Maria si Pavel Beloia se nascusera si crescusera in vremea razboiului, in feerica comuna caraseana Sichevita, de pe malul Dunarii. Acolo s-au cunoscut, si-au intemeiat o familie si cand fiul lor a inceput sa creasca, pentru a-i da sansa unei cariere urbane, si-au lasat parintii in urma si s-au mutat la Timisoara, unde si-au urmat viata, acasa venind in vizita doar in concedii si la sarbatori.

Venim inapoi! Nu vrem sa veniti, plecati!

Dupa pensionare, cei doi soti si-au lasat la oras fiul si nepotii, iar ei, stiind ca cine isi uita locul nasterii se condamna pe sine la uitare, s-au reintors in comuna natala, la casele parintesti. Nu mai traiau nici parintii Mariei, nici ai lui Pavel. Se odihneau la umbra de monumente funerare ridicate de copiii lor, asa cum se face.

Celor doi insa, nu avea sa le fie intreaga bucuria reintoarcerii definitive in locul unde bausera apa intaia oara! Pe cat de mare a fost pentru ei bucuria revenirii in Sichevita, pe atat de mare a fost supararea unora din rudele lor, ramase in averile parintilor lor. Acele rude i-au privit cu pizma pe orasenii cu pensii mari ce acum isi cereau partea ce li se cuvenea din mostenire, i-au primit cu ura, i-au barfit, le-au scos vorbe prin comuna, le-au spus in fata vorbe urate si au incercat sa ii puna pe fuga printr-un lung sir de faradelegi.

Rudele pizmase ale lui Pavel

Lui Pavel, sotiei si fiului sau, sora sa i-a strigat in obraz vorbe nerusinate, iar prin comuna a raspandit ca ea a fost cea jignita. A vandut terenuri ale parintilor impreuna cu sotul ei si nu recunoaste nici macar cand cumparatorii vin cu chitanta la primarie sa isi reclame presupusul drept. Fiul ei, nepotul lui Pavel, i-a iesit cu securea in fata si a oprit tractorul adus sa are si sa insamanteze pamantul si mama lui s-a plans in gura mare prin sat ca i se ia mostenirea lasata ei de parinti! Impreuna, cei doi l-au chemat pe pavel si familia lui sa stranga impreuna roadele pomilor din livada, ia-u cerut si au primit bani pe cota ce ii revenea lui. Au vandut toate acareturile din gospodarie si au pretins ca Pavel a facut asta, ori ca au fost furate de catre vecini. Au pus lacate pe toate usile casei parintesti si au lasat-o in paragina, spunand lumii ca o vor darama si vor vinde materialele rezultate, pentru ca Pavel nu mai are nici un drept la mostenirea parinteasca. Au ticluit scrisori de denunturi anonime catre autoritati, reclamandu-l pe Pavel si pe fiul lui ca ar fi furat piatra de constructii din albia raului din apropiere, dar dupa ancheta politiei si cea a Directiei Apelor, a rezultat ca faptele au fost savarsite chiar de catre acel nepot al lui Pavel, impreuna cu alti doi apropiati.

Rudele cele pizmase se bucurasera ani de zile fara oprelisti de folosinta intregii averi, pe care au  crescut si vandut turme de vite si de porci, iar acum se vedeau in situatia impartelii, ceea ce nu le convenea nicidecum. Dupa ce instrainasera parti din averea parintilor lor, rudele cele pizmase se instapanisera pe ce a mai ramas si acum se puneau de-a curmezisul, biruiti de teama ca vor trebui sa inapoieze banii catre acei imprudenti cumparatori ce nu intrebasera daca cel ce le vindea chiar are dreptul sa vanda de unul singur.

Pentru a scapa cu obrazul curat dar si pentru a ramane si cu partea de avere a lui Pavel, rudele sale au procedat ca si vulpea cu bursucul, adica au facut mizerie pentru a-l pune pe fuga. Au inceput sa prolifereze jigniri si insulte mai pe ascuns, mai pe fata. Cand au vazut hotararea orasenilor, au recurs la blesteme, la incuierea usilor, la schimbarea broastelor, la incuierea portilor si baterea lor in cuie etc etc. Dupa ce au pus lacate pe usile casei parintesti, interzicandu-le sa intre inauntru, au strigat in gura mare si au tocmit si pe altii sa faca la fel, cum ca cei doi soti nu mai au nici un drept de mostenire, deci – sa plece inapoi la oras, caci aici si-au pierdut toate drepturile de mostenire! (va urma)

.