Povestea mostenirii Mariei Beloia de la Carsie (urmare)

A doua grupa de rude pizmase: cele ale Mariei

Daca in ce il priveste pe Pavel Beloia, cea care ii contesta dreptul de mostenire asupra unei cote parti din ceea ce mai ramasese din averea parintilor, dupa ce vanduse in stanga si in dreapta, ii era lui ruda de sange, fiind vorba chiar de sora lui, Maria nu avea rude de sange cu care sa imparta averea bunicilor ei. Ea mostenise de la strabunici impreuna cu un anume Ilie, un tanar sarac dar harnic ce fusese infiat prin 1960 de catre Stevan Bora, fratele bunicului ei Vasa Bora (cu totii de fapt numiti Jurca in acte dar strigati Bora de catre lumea din sat).

Asa se face ca acel Ilie, desi nu era ruda de sange cu Maria, a devenit succesor alaturi de ea si s-a opus dorintei ei de a-si mosteni parintii, bunicii si strabunicii. Interesant a fost faptul ca daca la inceput acel Ilie a acceptat faptul ca mostenirea se imparte potrivit legii intre el si Maria, ulterior cineva a bagat batul prin gard, l-a instigat sa faca pe dos, sa se opuna, iar ceea ce a rezultat inca se afla prin sertarele procurorilor cu incepere din anul 2011. Mai tarziu avea sa se afle prin sat ca batul fusese bagat chiar de fiica acelui Ilie, careia ii placea sa se joace cu batul, din cu totul si cu totul alte motive decat cele succesorale.

Vazand ce se intampla cu verisorul ei cel adoptiv, Maria s-a dus in instanta, a cerut sistarea proprietatii lor comune printr-un partaj judiciar, Ilie s-a declinat si a chemat la judecata si pe cei trei copii ai lui. La sfarsit, Mariei i s-a dat dreptate in anul 2011, prin sentinta 581– anume ca cele cinci terenuri se impart intre cei doi, cee ace semnifica faptul ca legea inflexibila nu poate refuza o cerere de partajare. Dupa iesirea din indiviziune comisia de executare silita a pus-o in posesie cu 5 parcele de teren ce i se cuveneau, ea si-a recuperat ulterior cheltuielile de judecata, cele cadastrale, de dezmembrare, intabulare si de executare silita, in total cam 5.000 de lei, dupa care si-a vazut de ale ei. Avea prea multa treaba in casa, in curte si in livada parinteasca, ca sa mai stea si la taclale si la certuri peste gard.

Neacordand atentie zgomotelor ce veneau dinspre corul rudelor pizmase, fara sa vrea, Maria de fapt atata  focul si mai rau. Rudele cele pizmase si mai ales acea fiica a verisorului ei nu a putut admite faptul ca visul ei de a deveni unica mostenitoare se vor spulbera si ca ceea ce socotise ca i se cuvine in intregime, acum se imputineaza prin impartirea cu oraseanca. Ca atare, desi la proces au tacut malc, fara sa se opuna cererii de separare a mostenirii comune, ulterior s-au opus punerii in executare a sentintei instantei, executorului judecatoresc, dispozitiei si actelor intocmite de catre acesta, au refuzat sa se supuna, au rupt tarusii batuti la hotare de catre comisia de punere in posesie, au strigat in gura mare ca judecata a fost stramba, ca prin sentinta au fost nedreptatite si ca terenurile le apartin doar lor din mosi-stramosi.

Curios, caci niciodata, acele rude nu au cerut anularea sentintei 581 din 2011 pe calea unei cereri de revizuire. Le fusese mai comod sa tipe in gura mare ca pamantul este al lor in intregime, decat sa mearga in fata unui judecator caruia sa ii dovedeasca cu acte si cu martori ca Maria nu are nici un drept de mostenire. Pe acele rude pizmase le interesa mai mult ca lumea din sat sa auda varianta lor, decat sa se supuna sentintei existente ori sa ceara si sa obtina una noua, prin care maria sa fie dezmostenita.

Rudele cele pizmase au tactici comune

Conduita refractara a rudelor Mariei semana izbitor cu cea a rudelor lui Pavel, mesajele raspandite in comuna semanau izbitor, uneori chiar expresiile folosite in defaimarea celor doi soti erau identice. Chiar si strategia de izolare a celor doi fata de restul comunitatii era identica, ambele familii de rude cerand cunoscutilor comuni sa ii ocoleasca pe Maria, pe Pavel si pe fiul lor si sa nu aiba de-a face cu ei. A fost adeseori amuzant pentru cei trei sa afle de la cunoscuti si rude din comuna care ii pretuiau si ii respectau, ca neamurile cele gurese, dupa ce ii intoxicasera cu versiuni mincinoase, le cerusera sa nu mai stea de vorba cu „clanul” Jienilor (numele ramas ca si porecla Beloiestilor, dupa Pavel Jian din Valea ravensca, bunicul lui Pavel Beloia)! 

Toate aceste asemanari se pot explica nu doar prin lipsa de inspiratie si pricepere in a-i defaima in mod diferentiat pe „Jieni”, cat mai ales prin aceea ca locuinta rudelor Mariei se afla situata peste drum de locuinta surorii lui Pavel, fiind lesne de presupus ca, in lipsa de alte preocupari, cele doua familii de vecini guresi sedeau adeseori la barfa si puneau la cale conspiratii menite sa creeze un deficit de imagine si mai apoi sa ii izgoneasca din comuna pe adversarii lor comuni. 

Ba, ca sa le creasca sortii de izbanda, prin comuna se vorbeste ca si-au creat aliati fie prin politia rurala din comuna, fie printre fosti functionari ai administratiei locale ce le-au promis marea cu sarea si victoria finala. De fapt, mintindu-i. Fara niciun motiv! (va urma) 

.