Dochia. Izgonirea celor vii (urmare)

Dochia, vesnic zambitoare,
vesnic plina de ura

La scurta vreme dupa ce s-a maritat, cu burta la gura, la varsta de 14 ani, tanara Dochie a reusit sa isi izgoneasca din casa cumnata, sora lui Milan Dochia, iar aceasta a fugit si s-a aciuit prin Liubcova. Ajunsa stapana a casei, nora si-a suflecat manecile si a inceput sa faca planuri pentru a doua izgonire.

Asa, pentru a nu se mai impiedica de socrii ei in afacerea cu vopsitoria de textile din grajdul casei, femeia i-a trimis pe Valea Sichevitei, sa traiasca in coliba de pamant ce statea sa cada, acolo unde in tinerete, mos Iova o sugrumase si o ingropase pe Johanna Weiss.

Socru-sau a trait acolo pana cand si-a dat sufletul dupa ce a cazut de pe scara de la podul grajdului in care ii luase zilele acelei biete femei. Se implinea astfel primul dintre blestemele evreicei – „Unde mor eu, Iovo, sa mori si tu!”.

Dupa cativa ani, si soacra tinerei Dochii, baba Elena, complet surda si oarba, subnutrita, murdara si neingrijita, si-a dat sufletul, blestemand-usi nora pentru tratamentul inuman la care o supusese in ultimii ani de viata „Sa dea Dumnezeu - sufletul sa curga din tine, asa cum imi curge mie sangele!”.

Dupa ce si-a rezolvat diferendele cu socrii ei de pe Valea Sichevitei, au venit la rand parintii ei din Valea Ravensca. Acestia o blestemasera si ei, fiecare la randul sau, pentru modul inuman in care ii tratase.

Pentru modul incalificabil in care se comportase cu propria sa mama, si aceasta, aflata pe patul de spital, o predase necuratului cu ultima ei suflare, dorindu-i „Sa se duca dracului de calvina!”. Ar fi vrut sa ii spuna fiicei ei o ultima vorba inainte de a-i iesi sufletul, dar aceasta nu dorise sa o vada ca sa nu auda acea vorba, asa ca batrana a inchis ochii fara sa isi vada fata.

Paladuica a murit la spital, in bratele nurorii ei, intristata ca aceasta nora si fiul ii refuzasera oferta de a-i face acte fiului lor Saulica, pe toata averea din Valea Rvensca.  

Chiar si Gaia Jian, pe care Dochia il lapadase afara din casa pe care o construise si pe care il lasase sa moara fara lumanare in magazia in care erau pastrate lazile cu faina si sacii cu tarate, fara mancare si fara apa, i-a urat fiicei lui sa se usuce sufletul in ea, asa cum si lui i s-a uscat gatul de sete.

Mai tarziu, si sotul Dochiei, care in loc sa fie dus la medic sa fie perfuzat, adica hranit si hidratat, a fost si el lasat sa moara de foame si de sete, a dat-o dracului pe femeie, urandu-i sa o manance viermii de vie, asa cum il mancasera si pe el viermii de viu, murdar, neingrijit si nespalat si sa isi dea sufletul numai dupa ce fratele ei, Pavel, o va ierta de toate relele ce le-a facut impotriva lui si a familiei lui.  (va urma)