Pataniile Pinochiei

Asadar, ajunsa in fata casei Anei, Pinochia a bagat mana in sac ca sa inventarieze bunatatile ce urma sa le lasa in custodia acesteia. Cotrobaind pofticioasa prin sac, printre calupuri de rahat si pungute cu bomboane de supt, Pinochia a dat de ceva maroniu, lunguiet si frumos curbat, destul de groscior, nici tare nici moale, bun la pipait, dar putin cam rece.

Ce sa fie, ce sa fie, s-a intrebat ea contrariata? A scos din sac acel ceva lunguiet, s-a uitat lung la el, a pus limba la unul din capete, a incercat sa muste din el cu gingiile, ca dinti nu mai avea, apoi sa il indese in gura, si intrucat nu a gasit raspunsul la intrebarea ce o framanta, a dat fuga la magazin sa ceara explicatii. 

Acolo, satencele de la coada inca nu apucasera sa isi faca cumparaturile.

- Iar ai venit, babo, nu ti-a ajuns cat ai cumparat, o intampina de departe una dintre ele, o sugubeata tanara si buna de gura, cunoscuta prin sat pentru istetimea ei!

- Stai cata ca am numa de intrebat, a linistit Pinochia sirul de femei din fata tejghelei si a continuat, radicand banana in sus: auzi, Dino, ce mi-ai pus tu in sac, ca eu nu t-am cerut flostomelnicul asta! La ce e bun, ca am probit sa musc din el si e rau la gust, si abia imi incape in gura ca e tare lung, nu e pentru bagat in gura?

- Oooofff, tineam sub tejghea o banana, am zis ca o mananc eu, dar nu am avut vreme si ti-am bagat-o tie in sac, m-am zuitat sa iti spun, i-a raspuns vanzatoarea.

- Eeee, asta-i o banaaana, s-a mirat Pinochia, rasucind fructul pe o parte si pe alta cu amandoua mainile. Da cum se poate manca banana asta, ca e tare rea la gust, de imi face gura punga, a intrebat ea in continuare.

- Cum, babo, tu n-ai mai pus gura pe banana pana acuma, s-a prefacut a se mira clienta de la coada.

- Nuuu, tucu-ti sufletul tau, n-am mai pus gura pana acuma, ca nu am stiut cum se face. - Daca as fi stiut as fi luat, ca dimineata cand ma scobor din pat mai iau cate ceva in gura pe stomacul gol, dar se vede ca nu a fost sa fie si uite asa, am ajuns batrana fara sa stiu cum se face cu banana. Am luat eu multe in gura de mi-au cazut dintii, dar o banana nu mi-a cazut in mana pana acum! Norocul meu cu Dina, ca ea le stie pe toate, tucu-i gura ei…!

- Pai nu e greu, te invat eu cum sa faci, a continuat sugubeata in timp ce celelalte femei isi duceau mana la gura sa nu Ii se vada zambetele. Mai intai bagi banana in lapte, pe urma presari zahar pudra pe ea sau o tavalesti in zahar pudra, apoi lingi pudra, casti gura mare si la urma o bagi in gura incet, incet, rasucind-o la stanga si la dreapta, pana intra toata.

- Eeee, uite ca nu am stiut, s-a minunat Pinochia. Da cu care capat se baga in gura?

Nu conteaza, rezultatul e acelasi.

- Doamneeee, eee, asa se face? Bine, multam, ca n-am stiut, acuma ma duc iuta  ca am treaba la coliba, ca m-am carat cu masina pana la Bosneag si nu mi-a facut nimeni treaba.  Dino, da-mi si cata zahar pudra, ma rog de tine, sa fug iuta la coliba!

Cu privire la cele petrecute in acea seara, martorii oculari relateaza urmatoarele, sub prestatie de juramant ca au vazut cu ochii lor.

Anume, ca de cum a iesit baba din magazin, a fost vazuta pitindu-se iute-iute dupa o masina parcata langa postul de politie, unde o vreme a tot mosmondit ceva, fara sa fie clar ce tot face acolo.

Altcineva, mai tarziu, a vazut-o in fata la caminul cultural indesandu-se de ceafa cu o mana, in timp ce cu cealalta mana isi astupa gura. Mai apoi, mergand spre casa pe langa zidul bisericii, parea ca se tot inneaca cu ceva, si tusea de sa isi dea sufletul, in timp ce in urma ei ramanea o dara de pudra alba.

Deja se lasase seara si altcineva, care trecea prin fata casei Pinochiei a observat ca sub poarta sedea pe jos o mogaldeata ce a scos urmatoarele cuvinte: mi-s eu batrana, dar nu si proasta, ca uite, pana la urma am reusit sa storc miezul din banana, lucru de care alea tinere de la magazine habar nu au! Eheeee, daca stiam eu inca din tinerete cat is de bune si la ce sunt bune bananele…

De aici incolo, povestirea beneficiaza de surse multiple. 

La relatarile de intregire culese de prin comuna, este posibil sa se fi adaugat si folclorisme cu specific local. Asa de pilda, se zice ca la magazinul unde lucreaza Dina, in perioada urmatoare ar fi scazut brusc vanzarea de mere si ar fi crescut vanzarea de banane, dar nu e sigur ca lucrurile stau chiar asa, caci rulajul de banane a fost tot timpul destul de ridicat in aceasta unitate de comert!

Ba, ca pe raftul Dinei ar fi aparut nu se stie de unde banane speciale, prevazute cu cu ranforsari transversale din plastic, care sa le impiedice sa alunece.

Ca unul din magazinele din comuna a declarant-o pe Pinochia persona non grata si a afisat pe usa un poster sugestiv.

Ba, ca sa vezi cat de rea este gura lumii, in comuna a iesit zvonul ca Pinochia ar fi fost cea care a castigat concursul interctiv “Unde-i banana?”, program de televiziune pentru adulti, difuzat in fiecare sambata dupa miezul noptii.

Ca sa puna capac tuturora, cineva a relatat ca o asociatie de alcoolici anonimi de la Resita ar fi incercat sa o coopteze pe Pinochia in randul membrilor ei ca sa experimenteze cu ea o eventuala cale de a-si determina membrii sa mai suga din sticla si sa se apuce sa suga banana.

Gurile rele din comuna pretind ca au auzit-o pe Pinochia intreband in soapta la magazin daca nu au aparut si banane cu piersici in varf.

Cateva vecine ale Pinochiei, alarmate de cota ridicata de accidentari ca urmare a alunecarilor pe cojile de banana pe care Pinochia le arunca pe fereastra, i-au oferit un job care sa ii mai tempereze avantul bananier. 

Nu se cunoaste inca daca Pinochia are de gand sa renunte la banana si sa o inlocuiasca cu coada sapei, dar este de asteptat ca va da un raspuns cat de curand.

***