Epopeea unei retrocedari cu cantec - partea a III-a

.

Epopeea unei retrocedari cu cantec - partea a III-a

Lt. col. (r) S. Beloia

Calitatea noastra de militari si de juristi ne-a impiedicat sa adoptam altfel de atitudini si sa protestam in vreun fel impotriva celor ce se petreceau, sa ne implicam in acte dezonorante sau sa trecem la actiuni de replica similare celor pe care le suportam. Noi am recurs cu incredere la singura cale ce ne era ingaduita si fata de care aveam totala incredere - sa raportam comandantului nostru.

El era cel ce stia ce trebuie sa faca in continuare, fusese investit cu exercitiul unei functii cu mari raspunderi pe tem de securitate nationala – aici fiind inclus si capitolul anticoruptie. Daca increderea noastra de atunci avea sa fie sau nu rasplatita, se poate vedea dupa cei 9 ani de zile scursi pana acum.

Neavand calitate procesuala in aceasta speta, nu am putut intreprinde niciun demers in justitie pentru a ne apara contractul de inchiriere aflat in vigoare. Am sperat mereu ca retrocedarea a fost legala si ca cineva isi poate dovedi proprietatea si va trece la indeplinirea formalitatii de evacuare. Nimeni insa nu ne-a dat in judecata pentru a fi evacuati. La noua ani dupa retrocedare, locuinta inca se afla in posesia noastra. Nimeni nu ne solicita chirie. Nimeni nu ne mai cere sa plecam. Nefiind evacuati, nu putem solicita Primariei Timisoara includerea pe lista de prioritati in vederea obtinerii unui alt spatiu locativ social, desi indeplinim conditiile impuse.

Am apelat la singura autoritate ce putea face un demers legal cumva in favoarea noastra – Institutia Prefectului.

Insa prefectul Bacala Mircea s-a revoltat cand, inscris la prima sa audienta organizata in anul 2009, am indraznit sa sugerez atacarea de catre institutia ce o conducea de scurta vreme, a Dispozitiei 44 de retrocedare a apartamentului 3. In principal, pe timpul audientei eu mi-am motivat demersul aratand ca dispozitia administrativa de retrocedare incalca flagrant prevederile deciziei Curtii de Apel Timisoara, ce statutase, in contradictoriu cu Consiliul Local Timisoara, ca atat hotararea aceluiasi Consiliu Local din 1998, de atribuire a locuintei, cat si contractul de inchiriere semnat in anul 2000 sunt acte valide cu forta juridica, ambele inca in vigoare!

Cu atat mai mult cu cat acea decizie a Curtii de Apel, pronuntata la capatul a patru ani de procese, eu o pusesem in executare silita, intrand in locuinta cu executorul si incasand de la primarie, cu acelasi executor, toate cheltuielile de judecata precum si daunele cominatorii solicitate pentru tergiversarile din primarie de dupa terminarea proceselor.

Memoriul lasat la prefect cu ocazia acelei audiente nu a primit raspuns nici pana astazi. Mi-amintesc cu oarecare neplacere cum se ratoise prefectul abia instalat la doua persoane din suita sa in prima sa audienta publica  (subprefectul si un tanar consilier personal, fost ofiter SRI), cand acestea, intelegand natura juridica a demersului meu, au incercat sa explice ca doar un magistrat se poate pronunta cu privire la speta, prefectura neputand sa faca mai mult decat sa formuleze o cerere legal admisibila.

Bacala Mircea a decis pe loc ca prefectura nu se poate adresa instantei si asa a ramas! Probabil memoriul meu, pe care il tot frunzarea in timp ce se rastea la colegii sai, nici nu a ajuns la registratura institutiei pentru a fi luat in evidenta, ci direct la cos, sau poate in alta parte.

Monitorizand mai tarziu, pe canalele de comunicare publica, activitatea de prefect a lui Mircea Bacala, am constatat ca foarte multe dintre procesele deschise pentru desfiintarea actelor administrative ale Primariei Timisoara,  Institutia Prefectului din judetul Timis le-a pierdut cu brio.

Per a contrario, dupa plecarea lui Bacala, reprezentanta judeteana a guvernului a castigat toate actiunile in justitie prin care se cerea anularea unor dispozitii ale primarului, dovedite abuzive si ilegale. Prefecti si prefecti, dupa cum se vede.

Desi mi-ar fi fost la indemana, am evitat cu consecventa sa apelez la persoane intermediare ce ar fi putut influenta in favoarea mea deciziile autoritatilor locale si judetene de administratie. Am evitat sa merg in audiente la senatori locali ce aveau acces familial in biroul premierului, ori la  membri ai cabinetului condus de catre acesta. 

Am procedat astfel intrucat in ultima parte a carierei mele, identificarea actelor de coruptie si de traficare de influenta au fost printre obiectivele profesionale de prim rang, cu privire la care sper sa se aprecieze modul in care le-am atins. Aveam doua licente in drept – una la Universitatea Babes Bolyai si a doua la Universitatea Bucuresti si chiar credeam in ideea de justitie si dreptate. Din pacate, nu toti cei implicati in aceasta epopee imobiliara erau absolventi de drept. Unii mai ramasesera repetenti pe la politehnica, altii nu absolvisera decat cursuri de intendenta, iar altii se multumisera cu diploma de bacalaureat.

Trist este faptul ca unica mea initiativa legala ce o aveam la dispozitie a ramas fara raspuns din partea singurei institutii ce legal ar fi putut face ceva concret – sa ceara unui magistrat sa se pronunte – da sau ba - este legala sau nu este legala Dispozitia 44 a primarului.

Fara raspuns au ramas si nenumaratele audiente in primarie, prin care am solicitat sa se verifice legalitatea dispozitiei de retrocedare a locuintei noastre, sa se constate ca beneficiara locuintei era decedata la data cand i se retroceda locuinta si cand se intabula ea la cartea funciara, ca ipotecile puse de stat fusesera sterse fara a fi achitate. Am solicitat sa se admita sa fiu pus pe lista de prioritati pentru o alta locuinta fara sa am sentinta de evacuare, pentru ca devenise clar ca de pe lumea cealalta in veci nu va mai veni nimeni sa ma evacueze. Am solicitat sa fie cautata hotararea de consiliu local din 1998, prin care mi se atribuise locuinta. Ea exista, nu o anulase nimeni si era fara indoiala in vigoare! Eu vorbeam, eu auzeam!

Eram in patria surzilor! Eram in plina atmosfera Kafka!

Tot fara raspuns a ramas si memoriul adresat Primariei Timisoara in anul 2013, dupa instalarea noii garnituri executive.

Si acel memoriu se referea la retrocedarea catre o persoana decedata, la procesele dintre 2000 si 2003 cu Primaria Timisoara, la intabularea acelei persoane dupa sase luni de la deces, la abuzurile evidente si la ilegalitatile flagrante fata de care nicio institutie dintre cele ce fusesera informate, nu luase vreo masura vreme de ani si ani.

La fel ca si institutiile de administratie publica ce au ales sa se retina de la corespondenta cu mine, Serviciul Roman de Informatii a ales sa taca si probabil sa nu isi exercite obligatia de a informa decidentii abilitati macar cu privire la pagubirea statului prin stergerea celor 5 ipoteci.

La aproape un deceniu de la acele fapte, nici primarul de atunci, nici prefectul, nici seful SRI nu mai sunt pe posturi. Viata i-a imprastiat dupa merit si probabil cu totii au uitat de samavolnicia facuta unui ofiter al tarii lor.

Si iata ca acum nici directorul SRI, care recent si-a vacantat postul, nu mai este. Destinul il poarta spre alte misiuni si sper sa ii sopteasca la ureche sa manifeste pe viitor mai multa grija in raport cu urmatorii subordonati. Gestul diectorului SRI de a inmana unui decident beneficiar legal o nota privind pagubirea statului dar si situatia locativa nemaiauzita a unui rezervist al serviciului pe care il conducea, ar fi avut durata validarii unui bilet de metrou. Iar contextul actualelor anchete DNA de la Primaria Timisoara ar fi favorizat traseul institutional al notei de informare, care pentru mine ar fi avut consecinte deosebit de importante.

Inca mai sper ca Directorul George Maior sa fie insarcinat de catre Presedintele Klaus Iohannis sa formeze un alt cabinet dupa ce lui Victor Ponta i se va incredinta noua misiune la Curtea Constitutionala.

Voi putea atunci sa ma adresez din nou oficial noului guvern cu mai mult aplomb, avand un trecut profesional intrucatva comun cu noul prim ministru.

.

Epopeea unei retrocedari cu cantec - partea a II-a

.

Epopeea unei retrocedari cu cantec - partea a II-a

Lt. col. (r) S. Beloia

In continuare, in acel an 2006 dar si in cei urmatori, in imobil au aparut diverse persoane – medici, avocati, afaceristi constructori, romi, cu totii manifestand interes fata de apartamentul 3 in care locuiam cu familia mea. Acesta se afla la etajul 1 pe colt si avea vedere inspre doua strazi. Alte apartamente nu au intrat in vederile niciuneia dintre acei vizitatori, ci doar locuinta noastra. Presiunile exercitate au fost de cele mai multe ori insotite de invective si amenintari cu agresiunea fizica sau cu chemarea in justitie, insa pana in prezent niciuna nu a fost materializata.

In perioada martie – aprilie 2006, prima dintr-un lung sir de persoane aparuta in imobil rand pe rand, ca intr-o suveica, a aparut doamna Radulescu Cornelia Ecaterina (fost rezident in Republica Sud-Africana), cu domiciliul in Timisoara, P-ta Plevnei nr. 4, ap. 6, care s-a recomandat ca fiind nepoata beneficiarei Crainiceanu Monica Steluta si, pastrand ascunsa informatia privind decesul acesteia, ne-a pretins diverse sume de bani cu titlul de chirii.

In aceeasi perioada, la mine a ajuns versiunea potrivita careia familia unui medic de la Spitalul CFR ar fi cumparat apartamentul 3 de la acea Radulescu Cornelia Ecaterina si ca voi fi obligat sa il eliberez. In iulie 2006, aceeasi familie a introdus in imobil cateva valuri de romi ce mai detineau inca doua imobile in zona limitrofa, care de asemenea au pretins ca sunt proprietarii apartamentului 3 in care locuia familia mea.

Vazand ca nu imi infrange hotararea si ca rezist la presiuni, acea familie de doctor a sfarsit prin a-si cumpara un alt apartament din imobil, dintre cele proaspat retrocedate.

In august 2006 au aparut la usa noastra alte si alte familii de  romi, care au pretins ca sunt din Serbia si ca au fost chemate de catre o fundatie din Bucuresti sa vina sa isi preia locuinta, intrucat ar fi cumparat-o de la acea fundatie. Circulau cu masini inmatriculate in Serbia, probabil erau rude si isi afirmau legaturi cu o asociatie a romanilor pentru Banat și Porțile de Fier, precum si cu un anume Aurel Berlovan, lider al unei alte asociatii romanesti din Serbia.

In anul 2007 in imobil a intrat Camil Peia, fost sef de cabinet al primarului Gheorghe Ciuhandu. Acesta s-a interesat insistent, prin vecini, despre apartamentele 3 si 4, motivand ca are clienti ce doresc sa le cumpere. Desi Camil Peia fusese remarcat in anturajul doamnei Radulescu Cornelia  Ecaterina, cand i-am pus in vedere acest lucru, el a negat cu vehementa si a amenintat ca ma va reclama la primul adjunct al directorului SRI daca voi prolifera astfel de afirmatii la adresa lui.

Ulterior insa, in reprezentarea sotiei interpretului Cornel Constantiniu, avocatul a formulat cererea de evacuare silita din apartamentul 4 a doamnei Stela Abrudan, refugiata din Bulgaria cu doi copii, dintre care unul cu handicap locomotor. Pe timpul actiunii de evacuare, Camil Peia s-a afisat fara nicio rezerva in imobil, in compania doamnei Radulescu Cornelia Ecaterina.

In paralel, Camil Peia a facilitat si a urgentat in primarie acordarea unei locuinte sociale familiei Abrudan, care in baza titlului executoriu de evacuare astfel obtinut, a primit de urgenta un nou contract de inchiriere pentru o alta locuinta sociala, eliberand in scurt timp apartamentul nr 4. Ca o paranteza, Camil Peia nu a mai cumparat apartamentul 4 – Abrudan si nici apartamentul 3 – Beloia.

In august 2010, introdus de catre Radulescu Cornelia Ecaterina, in imobil a intrat ing. Mihail Tranca (despre care cea dintai sustinea ca este ruda cu o judecatoare - Anamaria Tranca de la Tribunalul Bucuresti). Acest domn facea parte din consiliul director al Fundaţiei „Dr. Avram Imbroane a românilor de peste hotare” din Bucuresti, str. Gloriei 83. Dansul a pretins ca fundatia respectiva este mostenitoarea doamnei Crainiceanu Monica Steluta si pe cale de consecinta, fie va trebui eliberat apartamentul 3, fie va trebui sa platesc chirie fundatiei pe care o reprezenta.

Nu a prea avut audienta intre chiriasii ramasi in imobil, astfel ca, la randul sau, Mihai Tranca l-a introdus in imobil pe un tanar necunoscut - Constantin-Bratu Cristian din Timisoara, str. Diaconu Coresi nr. 123, pe care l-a prezentat drept secretarul acelei fundatii. 

Constantin-Bratu Cristian era fiul lui Constantin Sergiu – Mihai, nepotul defunctei Crainiceanu Monica Steluta, cel care ii declarase decesul la Primaria Sectorului 2 din capitala. Noul aparut in imobil a devenit de indata membru cu vot majoritar in Comitetul Asociatiei de Proprietari, calitate in care a coalizat ceilalti proprietari.

Coalitia astfel formata a escaladat actiunile impotriva ultimelor doua familii de chiriasi – Gutulescu Ion, cu patru membri din care cei doi parinti erau cu handicap iar cei doi fii – stralucitori de buni la scoala.  Facandu-si curaj in timp, au extins sicanele si la adresa familiei mele, fara sa le pese ca suntem cadre militare cu un copil.

Actiunile de intimidare puse la cale au depasit cu mult limita conduitei suburbane – ne-au interzis accesul in pod, in subsol, la magaziile cu lemne de foc, ne-au taiat apa rece, ne-au tracasat organizand scandaluri la adresa noastra si chemand apoi politia, producand mizerii pe palierul nostru, spargand becurile de iluminat pe casa scarilor, rasturnandu-ne pubelele de gunoi, aruncand moloz peste rufele intinse la uscat pe esplanada si in curtea interioara etc, etc.

Intrucat familiile noastre solicitau sa fie date in judecata pentru evacuare si cum nimeni nu se incumeta sa ne cheme in instanta, in anul 2010 Constantin-Bratu Cristian l-a introdus in imobil pe avocatul Clipa Cristian, cadru didactic la Universitatea de Vest din Timisoara, Facultatea de drept, care de nenumarate ori a sunat la membrii familiei Gutulescu si in final i-a speriat, amenintandu-i ca le va intenta procese grele, urmate de evacuari costisitoare, in sume de zeci de mii de lei. In final a obtinut ce a dorit, adica cedarea din partea familiei, ai carei membri s-au speriat, si-au luat putinele lucruri agonisite si au plecat din imobil fara a beneficia de o sentinta de evacuare.

Fata de familia Niculinei Beloia, cadru SRI care ii fusese studenta la facultate, Clipa Cristian si-a organizat o cu totul alta strategie: a intrat in contact personal cu noi si – incredibil! - a invocat neputinta sa de a ne ajuta sa ramanem in locuinta. Nu ii ceruse nimeni sa ne ajute! Ajutorul sau ar fi fost semnificativ daca ne chema in instanta pentru evacuare. Clipa Cristian si-a organizat intimidarea simuland de fata cu noi discutii telefonice cu superiori de-ai nostri de la serviciu, a elaborat documente pompoase cu pretentii ultimative, a emis somatii-notificari - goale de continut, fara nicio forta juridica sau temei legal. De fapt, el proceda la astfel de simulari in speranta ca si noi vom capitula, ne vom speria si vom parasi imobilul. Ne-a pretins chirii in sume astronomice ce ajungeau la cuantumuri echivalente chiriei la un hotel de trei stele, pe care le-am refuzat. Vazand ca intarzie citarea noastra pentru evacuare, am ajuns sa ii frecventez cabinetul de avocatura si sa il rog, si pe el si pe distinsa sa sotie, sa depuna cererea de evacuare. Zadarnic!

Nu l-am ironizat niciodata pe aceasta tema, caci aveam o serie de cunoscuti in stafful didactic al facultatii unde el preda, carora le purtam respectul cuvenit. In schimb, pe acel tanar stranepot al doamnei Crainiceanu Monica Steluta, marturisesc ca l-am luat peste picior de cateva ori pe seama experientei sale de secretar de ONG si a notelor primite in sesiunile de examene de la o facultate de stiinte politice, unde urma studii superioare. 

Pentru a debloca cumva lucrurile si pentru a obtine totusi o sentinta de evacuare, am luat legatura prin posta si cu domnul Mihail Tranca la Bucuresti, care parea cel mai serios dintre toti, dar acesta s-a abtinut de la minima politete de a ne raspunde.

.

Epopeea unei retrocedari cu cantec - partea I

Epopeea unei retrocedari cu cantec - partea I

Lt. col. (r) S. Beloia

La data de 31.03.2006, am fost sesizat de catre un cunoscut ca locuinta familiei mele, din Timisoara, str. Ion Ghica nr 1 ap 3, apartament cu doua camere si anexe, fusese retrocedata in urma cu trei luni, in baza Legii 10/2001, de catre Primaria Timisoara, doamnei Crainiceanu Monica Steluta din Bucuresti, str. Alecu Russo 24-26, ap. 7, sector 2. Aveam sa aflu mai tarziu ca aceleiasi persoane i-au fost retrocedate inca trei apartamente din imobil, precum si faptul ca un numar de alte patru au fost retrocedate unei rude a interpretului Cornel Constantiniu.

Stiam despre existenta unei cereri de retrocedare in temeiul Legii 10/2001 a intregului imobil, dupa ce timp de 12 ani instantele de judecata de pe raza a trei curti de apel respinsesera toate cererile de retrocedare ca fiind inadmisibile. Pe acest fond, nu imi facusem nicio grija.

Aveam sa ma insel insa, pentru ca omisesem un amanunt: fostii petenti, respinsi traditionali in justitie,  nu apelasera oriunde ci batusera tocmai la poarta primariei din Timisoara, unde nu aveau cum sa fie din nou respinsi. Astfel ca retrocedarea administrativa a survenit firesc. Aceasta facuse obiectul dosarului 281/1582/26.02.2002 al Comisiei Tehnice pentru Aplicarea legii 10/2001 si a fost instrumentat de un anume functionar Dumitrescu, ce avea atributii la compartimentul de Registru Agricol din primarie.

Imobilul de pe str. Ion Ghica nr. 1 fusese nationalizat in anul 1956 si avea notata in cartea funciara un numar de cinci ipoteci in favoarea Statului Roman, intr-o suma neprecizata, dar presupusa a fi fost de 2 milioane ron.

In acel an 2006, doua dintre apartamente din imobil erau deja proprietate personala, iar in alte trei apartamente locuiau patru familii cu probleme sociale - refugiati din Bulgaria, persoane cu handicap si o familie de ofiteri de la Serviciul Roman de Informatii, familii care totalizau 12 persoane. Patru dintre apartamentele situate la parterul cladirii adaposteau spatii comerciale.

Acea aripa a cladirii ce era ocupata de chiriasi, retrocedata beneficiarei, nu era racordata la sistemul centralizat de incalzire, nu dispunea de apa calda sau de gaz, chiriasii se incalzeau cu lemne si produceau apa calda cu boilerul electric.

Dupa acea veste, am mers in audienta la primarie si am obtinut o copie a Dispozitiei 44 din 05.01.2006 de retrocedare, semnata de primarul G. Ciuhandu si secretarul I. Cojocari.

La data respectiva, pentru apartamentul 3 detineam Contractul de inchiriere nr. 1208/26.06.2000, in vigoare, semnat cu Primaria Timisoara, avand termen de expirare peste trei ani, la 08.04.2009.

 Contractul fusese declarat valid de catre o instanta de judecata in anul 2003, la capatul a patru ani de procese in care Primaria Timisoara a incercat in zadar sa obtina anularea sa.

Nestiind ca beneficiara retrocedarii, Crainiceanu Monica Steluta, este decedata, am intrat in legaturi de corespondenta cu aceasta si i-am notificat cele la care ma obligau prevederile Legii 10/2001 si ale OUG 40/1999 in calitate de chirias. Intrucat scrisorile au fost returnate cu mentiunea “destinatar decedat”, m-am adresat Primariei Sectorului 2 din Bucuresti, care mi-a raspuns ca numita Crainiceanu Monica Steluta a decedat in anul 2005, anterior emiterii Dispozitiei de retrocedare. 

Parea ca intrasem intr-un blocaj. Era si nu era adevarat. Evolutiile viitoare aveau sa confirme ambele variante, chiar daca ele se excludeau reciproc.

.

Mouse optic pentru deget !

Mouse-ul optic pentru deget deschide o noua dimensiune a lumii de navigatie pe computer. Legat confortabil la degetul aratator cu banda de prindere elastica, mana este lasata libera, pentru ca tu sa faci ce vrei, dar intotdeauna pregatit pentru a muta cursorul cu o miscare usoara de mana.

Mouse-ul este perfect pentru utilizarea mobila si pentru laptop. Dispune, de asemenea, de butoane dual mouse si o rotita de scroll pentru navigare rapida si usoara.

Caracteristici:

Se ataseaza confortabil la degetul aratator cu o banda de prindere elastica
Control simplu si usor al cursorului mouse-ului
Functioneaza pe aproape orice suprafata, cu exceptia sticlei reflectorizante
2 Butoane laterale si rotita de scroll pentru navigare usoara
Rezolutie de 1600 dpi
Design ergonomic, simetric pentru utilizatorii cu mana dreapta, cat si cea stanga.
Nu necesita pad pentru a functiona.
Durata de viata de 1.000.000 de utilizari
Garantie 12 luni!

Acest produs se adreseaza tuturor clientilor din tara.
Livrarea produsului este asigurata de Cargus Curier.
Tarife livrare: 10 lei pentru coletele de pana intr-un kg (0.98 lei pe fiecare kg in plus).
Termen de livrare: 5 zile lucratoare. 
Pret transport estimativ: 10 - 12 Lei

Vezi mai multe detalii pe Teamdeals.ro: Reduceri - Mouse optic pentru deget, la doar 19 RON in loc de 49 RON | Reduceri & Oferte | Teamdeals.ro 

27 ianuarie 2015. A demisionat George Maior!

27 ianuarie 2015. A demisionat George Maior!

In dimineata asta am deschis un mail ciudat, in care primului adjunct al directorului SRI ii erau reprosate cateva zeci de fapte reprobabile. Materialul venise in cursul noptii de la un expeditor necunoscut mie, via un cunoscut ce l-a distribuit BCC, exclusiv prin circuitul de posta electronica.

Pe marele internet, materialul nu era postat.

Fireste, racordat zilnic la canalele de comunicare publica potrivit obiceiului din ultimii ani de activitate,  am incercat sa deduc contextul si sa estimez miscarea urmatoare.

Mi-am zis ca e o pura intamplare, nu incapea sa plece George Maior, doar abia scrisesem despre nota buna ce-o primisese de la presedintele Klaus Iohannis. Nu incapea ca la conducerea serviciului sa ramana din nou acelasi prim adjunct, ca si in 2006, asa cum parea ca incearca sa sugereze si poate sa previna acel mail!

Si totusi! Iata ca pe cat de volatila este situatia operativa, pe atat de rapid se modifica si decizia!

Fara indoiala printr-o prealabila intelegere, SRI vacanteaza postul de director, iar Presedintia aproba. In 2006, acelasi SRI lasase vacant acelasi post, iar Presedintia aprobase. Atunci, Traian Basescu isi facuse promotion trambitand ce multa putere a avut el reusind sa demita dintr-o singura lovitura pe cei patru sefi grei de institutii.

In contradictoriu, Klaus Iohannis face miscarea inversa, il lauda public pe George Maior, dar ii cere discret demisia. Ceea ce denota intr-adevar un alt fel de presedinte!

Pe mine personal ma intristeaza si aceasta noua plecare din fruntea SRI!

In 2006, Radu Timofte trebuia sa rezolve, in calitatea ce o avea, problema locativa a familiei mele. Fusese informat cu privire la falsurile de la OJCPI Timis si despre ilegalitatile savarsite la Primaria Timisoara intr-un dosar de retrocedare la Legea 10 si pe filiera guvernului era de asteptat sa fie luata o masura care sa impiedice devalizarea statului prin stergerea unei ipoteci pusa pe imobilul in care locuiam cu chirie.

Nu a mai apucat sa o faca, i s-a cerut sa plece si a plecat fara sa se mai uite in urma.

Iata ca si George Maior, de asemenea informat (sau, poate, nu? Cine stie!) despre intamplarile de acum 9 ani, pleaca si el inainte de a apuca sa faca demersul de informare catre decidentii abilitati.

Mai am o singura sansa – lui George Maior sa i se atribuie rolul urmator din viata publica si sa fie desemnat pentru formarea unui alt guvern.

Astept cu interes nedisimulat evolutiile viitoare! Un ofiter SRI are nevoie de un acoperis al lui deasupra capului!

Lt. col. (r) S. Beloia 

Floare Mateoni - Fata mare din Banat!

https://www.youtube.com/watch?v=mX5-S-33to0

Fata mare din Banat!

Floare Mateoni

doina inregistrata in anul 1930 

Fata mare din Banat

Nu grabi la maritat!

Nu grabi la maritat

Ca floarea la scuturat!

Ca ea mai infloare-odata

Dar tu nu te mai faci fata!

Si mila de la parinti

Niciodata n-o mai prinzi!

Si mila de la barbat

Nu ai, fata, de-asteptat!

Cand el pleaca si petrece,

Viata ta ca floarea trece!

Si mila strainilor

Ii ca floarea spinilor!

Pana strinul sara cina

Tu stai, fata, in gradina!

Mesaj de multumire respectuoasa

Intotdeauna, luna ianuarie a adus bucurii, cea mai de bunaseama fiind bucuria Eminescu, de pe 15.

Anul acesta, Andrada si Sebastian urmau sa aiba bucuria Doinita, pe 24, caci ea invinsese boala timp de trei ani.

Parca pentru a strica bucuriile la care aspirau, a venit marea tristete pe 12, si Doinita a pornit pe ultimul drum pe 14.

Copiii nu s-au mai putut bucura a doua zi in 15, de Eminescu.

Nu s-au mai putut bucura nici in 24, de Doinita.

Insa li s-au incalzit sufletele si au suras cald vazand zecile si zecile de oameni care, cunoscand-o pe Doinita au dat un semn de pretuire pentru memoria ei si de compasiune pentru copiii ramasi nemangaiati.

Acesta este un mesaj de profunda si respectuoasa multumire din partea Andradei si a lui Sebastian.

El este adresat cu caldura si recunostinta tuturor celor ce si-au exprimat si trimis condoleantele si compasiunea, solidaritatea lor umana in inbox-ul de posta electronica, in cel de sms, in cel de mesaje publice si private de pe facebook, pe messeenger, in cartea virtuala de condoleante, in casetele de mica publicitate, in sala de priveghi langa catafalc ori care au insotit-o in cea din urma calatorie si au acoperit-o cu zeci de mesaje de adio, celor ce i-au daruit pentru ultima oara buchete de flori si au rostit cuvinte de apreciere despre ea.

Andrada si Sebastian le multumesc cu caldura, tuturor, pentru suportul primit de la ei! 

.

Trei filme despre tradare

Trei filme la Tv in seara de vineri, toate trei cu intrigi departe de lumea dezlantuita. Toate trei in munti, zapada, viscol si teroare. Despre curaj, lupta si tradare.

Sa le luam pe rand si sa le vedem elementele comune!

Mai intai, proiectiile celor trei pelicule au loc la ora la care Francois Hollande sustine declaratii privind evolutiile teroriste fara precedent din capitala franceza. Prin asta, filmele par sa fie un antidot impotriva fricii.

Mai apoi, toate trei productiile vorbesc despre tradarea insului, insul-om si insul-caine, iar in doua dintre ele, eroii se prabusesc cu avioanele, dar scapa cu viata pentru a se putea deschide astfel intriga.

In primul film, regretabil populat cu monstri stangaci de mucava, ce vorbeste despre tradarea angajatorului si despre nepasarea mantuitorului, Liam Nelson transmite prin sticla televizorului un puternic mesaj: nu cere ajutor de la cei pe care nu ii vezi la fata, caci nu il vei primi si nu astepta ajutor de la cei ce sunt obligati sa ti-l dea, caci iarasi vei fi dezamagit!

Intre noi fie vorba, ca si vedeta de filme de actiune ce ne obisnuise cu realizari de exceptie in materie de filme de lupta antiterorista, Liam Nelson putea cere la casting niste lupi veritabili si emotia ar fi fost naturala! Dar, raportat la dimensiunea bugetului productiei, filmul si-a atins cu brio obiectivul, transmitand cu claritate cele doua mesaje.

In al doilea film, Eight Below, realizat de asemenea cu buget redus, emotia este si mai pregnant prezenta prin surprinderea relatiei dintre Om si Caine. Le scriu cu majuscule numele si nu spun mai multe, decat ca Omul nu si-a tradat Cainele si a mers din Oregon tocmai in Antarctica sa isi salveze echipajul pierdut. Oare daca echipajul ar fi fost uman, ar mai fi purces Paul Wlker in expeditia cu care se trage cortina peste actele de curaj ale celui mai bun prieten al omului?

Cel de-al treilea film, cu un buget la fel de mic, The Edge, il mai vazusem prin 1998, intr-o noapte cand, ofiter de serviciu la SRI in Timisoara, meditam la semnificatiile tradarii subordonatului de catre seful lui. Era un film despre confruntarea dintre Anthony Hopkins si Alec Baldwin pe tema iubirii pentru Elle Macpherson, trei monstri sacri, fiecare definit de propria monstruozitate. Interesant filmul pana la momentul in care cel mai intelept, putand sa intinda mana celuilalt, nu o face si il lasa sa cada in capcana pentru ursi.

Tradarea la oameni, asadara - numitor comun la TV in seara de vineri.

Presedintele Klaus Iohannis ii da nota mare Directorului George Maior

Saul Beloia

Directorul SRI George Cristian Maior
in Aula Universitatii de Vest de la Timisoara

Presedintele Klaus Iohannis ii chema aseara pe romani sa fie alaturi de familiile victimelor tragediei din capitala franceza. Raspund chemarii domniei sale din motive deja stiute.

Intrucat la ora anuntului presedintelui, mediile audio-vizuale speculau pe tema deciziei privindu-l pe Directorul SRI, am gandit cat de bine ar fi daca d-l George Maior nu si-ar depune mandatul, asa cum estimase la un moment dat!

Ce echitabil ar fi daca d-l Director SRI ar manifesta un minim interes fara de solutia veche de 9 ani ce intarzie a fi luata cu privire la un ofiter de informatii din Timisoara, cu atat mai mult cu cat cazul sau este mediatizat fara interupere de aproape doi ani!

Ce nobil ar fi ca d-l Director SRI, in contrasens cu toate institutiile publice ce in mod curios s-au eschivat pana acum, ar cere sa fie informat cu privire la situatia produsa la Timisoara in anul in care domnia sa, din bancile Opozitiei, devenea seful institutiei!

Ar afla domnul Director ca poate este vorba de un caz minor de coruptie intr-o unitate de administratie publica locala, probabil de un posibil caz minor de abuz intr-o unitate de securitate nationala, de un caz simplu de nepasare, nestiinta sau dezinteres in interiorul Prefecturii, al Corpului de Control al Guvernului si al parchetului abilitat. Caci de surzenie nici nu se poate discuta, sonorizarea fiind de buna calitate.

Sau ar afla ca este vorba de toate la un loc, ceea ce nu ar avea nicio semnificatie in plus, caci trebuind sa fie salvat un om si nu blamate niste institutii, simplitatea solutiei vine de la sine.

Din motive ce privesc formatia si crezul sau – patria si onoarea, ofiterul nu s-a transformat nici intr-un denuntator si nici nu a incercat sa angajeze traficarea de influente ce poate i-ar fi stat la indemana, prin intermediul carora sa invinga situatia.

Doar a cules datele, le-a stocat si si-a sacrificat din sanatate cand a trebuit sa dea publicitatii parti din ele. La alt moment de schimbare, aproape a cerut aprobare sa scrie, desi nu avea nicio obligatie!

La momentul schimbarii de acum, el se afla din nou la rascruce.

Chiar crede ca noul presedinte are si hotararea si puterea sa re-creeze o tara si pentru aceasta, el crede ca informarile nu vor mai ocoli decidentii veritabili prevazuti de normative.

Pentru ultima oara, va intinde mainile si isi va lua viata in ele. In numele onoarei.

Revenind la chemarea Presedintelui Klaus Iohannis, cred ca trebuie ca toate victimele sa primeasca ajutorul de care au nevoie!