Intotdeauna, luna
ianuarie a adus bucurii, cea mai de bunaseama fiind bucuria Eminescu, de pe 15.
Anul acesta, Andrada
si Sebastian urmau sa aiba bucuria Doinita, pe 24, caci ea invinsese boala timp de trei
ani.
Parca pentru a strica
bucuriile la care aspirau, a venit marea tristete pe 12, si Doinita a pornit pe
ultimul drum pe 14.
Copiii nu s-au mai
putut bucura a doua zi in 15, de Eminescu.
Nu s-au mai putut
bucura nici in 24, de Doinita.
Insa li s-au incalzit sufletele si au suras cald vazand zecile si zecile de oameni care,
cunoscand-o pe Doinita au dat un semn de pretuire pentru memoria ei si de
compasiune pentru copiii ramasi nemangaiati.
Acesta este un
mesaj de profunda si respectuoasa multumire din partea Andradei si a lui
Sebastian.
El este adresat cu
caldura si recunostinta tuturor celor ce si-au exprimat si trimis condoleantele
si compasiunea, solidaritatea lor umana in inbox-ul de posta electronica, in cel
de sms, in cel de mesaje publice si private de pe facebook, pe messeenger, in cartea
virtuala de condoleante, in casetele de mica publicitate, in sala de priveghi langa
catafalc ori care au insotit-o in cea din urma calatorie si au acoperit-o cu
zeci de mesaje de adio, celor ce i-au daruit pentru ultima oara buchete de flori
si au rostit cuvinte de apreciere despre ea.
Andrada si
Sebastian le multumesc cu caldura, tuturor, pentru suportul primit de la ei!
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu