Epopeea unei retrocedari cu cantec - partea I

Epopeea unei retrocedari cu cantec - partea I

Lt. col. (r) S. Beloia

La data de 31.03.2006, am fost sesizat de catre un cunoscut ca locuinta familiei mele, din Timisoara, str. Ion Ghica nr 1 ap 3, apartament cu doua camere si anexe, fusese retrocedata in urma cu trei luni, in baza Legii 10/2001, de catre Primaria Timisoara, doamnei Crainiceanu Monica Steluta din Bucuresti, str. Alecu Russo 24-26, ap. 7, sector 2. Aveam sa aflu mai tarziu ca aceleiasi persoane i-au fost retrocedate inca trei apartamente din imobil, precum si faptul ca un numar de alte patru au fost retrocedate unei rude a interpretului Cornel Constantiniu.

Stiam despre existenta unei cereri de retrocedare in temeiul Legii 10/2001 a intregului imobil, dupa ce timp de 12 ani instantele de judecata de pe raza a trei curti de apel respinsesera toate cererile de retrocedare ca fiind inadmisibile. Pe acest fond, nu imi facusem nicio grija.

Aveam sa ma insel insa, pentru ca omisesem un amanunt: fostii petenti, respinsi traditionali in justitie,  nu apelasera oriunde ci batusera tocmai la poarta primariei din Timisoara, unde nu aveau cum sa fie din nou respinsi. Astfel ca retrocedarea administrativa a survenit firesc. Aceasta facuse obiectul dosarului 281/1582/26.02.2002 al Comisiei Tehnice pentru Aplicarea legii 10/2001 si a fost instrumentat de un anume functionar Dumitrescu, ce avea atributii la compartimentul de Registru Agricol din primarie.

Imobilul de pe str. Ion Ghica nr. 1 fusese nationalizat in anul 1956 si avea notata in cartea funciara un numar de cinci ipoteci in favoarea Statului Roman, intr-o suma neprecizata, dar presupusa a fi fost de 2 milioane ron.

In acel an 2006, doua dintre apartamente din imobil erau deja proprietate personala, iar in alte trei apartamente locuiau patru familii cu probleme sociale - refugiati din Bulgaria, persoane cu handicap si o familie de ofiteri de la Serviciul Roman de Informatii, familii care totalizau 12 persoane. Patru dintre apartamentele situate la parterul cladirii adaposteau spatii comerciale.

Acea aripa a cladirii ce era ocupata de chiriasi, retrocedata beneficiarei, nu era racordata la sistemul centralizat de incalzire, nu dispunea de apa calda sau de gaz, chiriasii se incalzeau cu lemne si produceau apa calda cu boilerul electric.

Dupa acea veste, am mers in audienta la primarie si am obtinut o copie a Dispozitiei 44 din 05.01.2006 de retrocedare, semnata de primarul G. Ciuhandu si secretarul I. Cojocari.

La data respectiva, pentru apartamentul 3 detineam Contractul de inchiriere nr. 1208/26.06.2000, in vigoare, semnat cu Primaria Timisoara, avand termen de expirare peste trei ani, la 08.04.2009.

 Contractul fusese declarat valid de catre o instanta de judecata in anul 2003, la capatul a patru ani de procese in care Primaria Timisoara a incercat in zadar sa obtina anularea sa.

Nestiind ca beneficiara retrocedarii, Crainiceanu Monica Steluta, este decedata, am intrat in legaturi de corespondenta cu aceasta si i-am notificat cele la care ma obligau prevederile Legii 10/2001 si ale OUG 40/1999 in calitate de chirias. Intrucat scrisorile au fost returnate cu mentiunea “destinatar decedat”, m-am adresat Primariei Sectorului 2 din Bucuresti, care mi-a raspuns ca numita Crainiceanu Monica Steluta a decedat in anul 2005, anterior emiterii Dispozitiei de retrocedare. 

Parea ca intrasem intr-un blocaj. Era si nu era adevarat. Evolutiile viitoare aveau sa confirme ambele variante, chiar daca ele se excludeau reciproc.

.