Mamo Nasto! Babo Dochio! Iata actele voastre!

(Urmare)

Scriam nu demult ca in pofida normelor de purtare frumoasa de la tara, mama Nasta, dupa ce vanduse absolut tot ce avusese pe numele ei pe Valea Ravensca, a uzat de dreptul ei succsoral si cerand un certificat de mostenitor de la notarul cel batran, a mers mai departe si s-a intabulat si cu o parte din proprietatea vecinilor ei.

Iata cartile funciare pe care le-a facut in modul cel mai cinstit acelui tanar Pauta!

Ele sunt colorate cu galben.

Dupa vanzarea catre tanarul Pauta (zonele galbene), a mai ramas cam un sfert din suprafata,
pana la crucea drumului

 Iata si Certificatul de mostenitor al mamei Nasta, prin care ia in proprietate cotele parti ale vecinilor:

Mirarea si surprinderea mea au durat insa doar pana in clipa in care am primit toate documentele notariale facute de mama Nasta si in momentul urmator am inteles totul: nu mama Nasta era cea lacoma! Nu mama Nasta ceruse sa se duca la notar si sa ceara dezbaterea succesorala, ci fusese dusa acolo. Nu mama Nasta platise cele 7-8000 de lei cat a costat toata aceasta aventura, ci altcineva! 

Nu pentru ea dorise acele cote parti din mostenirea Beloiestilor, ci pentru altcineva.

Pentru cine? Cine era in spatele masinatiunilor? Pai - cine altcineva daca nu chiar acele neamuri a caror avere, prin demersurile ei notariale parea ca o uzurpa? Ia sa vedem: cine este lacom dupa pamant in Valea Ravensca? Cine vrea sa isi izgoneasca fratele din averea parinteasca? Cine a schimbat usile si refuza de patru ani sa ii dea fratelui o cheie de la locuinta, ca sa nu ma doarma prin vecini cand innopteaza in Valea Ravensca?

Baba Dochia!

Baba Dochia oricum avea partea ei de mostenire dupa bunica Paladuica, pe care o pierdusem in anul 1986, adica 37 de procente, la care se adaugau cele 12,5+12,5 procente dobandite impreuna cu barbatul ei prin contract de intretinere de la Deda Gaia. Avea 62 de procente din mostenirea parinteasca, iar fratele ei – 37 procente.

Dar nu i-a ajuns! Baba Dochia mai dorea un pic de avere. Oare nu ii ajungea cat avea deja? Aparent nu ii ajungea, dar de fapt, nu pentru ea dorea acea parte la care avea dreptul legal mama Nasta.

Daca nu pentru ea – atunci pentru cine s-a apucat ea sa cheltuie 7-8000 de lei?

Pai – pentru fiul ei, care trecuse de 60 de ani, poza in om serios prin sat, dar nu avea pe numele lui decat cele 6,5 procente mostenite dupa tatal defunct de la Deda Gaia. Un om atat de serios, cu un atat de bun renume in sanul colectivitatii, proprietar pe doar 6 procente dintr-o avere atat de mare? S-o creada altii, el – nu!  Asa ca s-a pus pe capul mamei lui sa ii treaca toata averea pe numele lui, ca altfel…!

Iar ea – nu si nu, caci stia ca din a doua zi o asteapta podul de la scoala mica.

Atunci, ca sa ii arunce un oscior baiatului cel dornic de avere si de prestanta imobiliara in fata comunitatii, ce s-a gandit baba Dochia? 

Pai – daca securistul de la Timisoara ii ceruse cei 26 de ari de pamant mamei Nasta, pentru proiectul fetei lui, de ce nu ar face acelasi lucru si fiul ei, cel destoinic, si sa dobandeasca el cei 26 de ari, iar securistul sa ramana cu buzele umflate?

Dintr-o data, pusa in fata unei asemenea perspective roze, baba Dochia s-a simtit tanara si usoara si toata fata i-a suras triumfator! In sfarsit, dupa ani si ani de umilinta in fata securistului, acum in sfarsit el va fi umilit la randul sau! Asta – una la mana, iar doi la mana - impotentul de fi-su va avea si el ceva de ros acolo, alte cateva procente de avere, ca sa o mai lase in pace. O atare miscare imobiliara l-ar mai linisti o vreme pe cel dornic de expunere publica imobiliara si ei i-ar mai oferi o perioada de liniste.

Zis si facut! Dupa doar cateva drumuri la mama Nasta acasa, dupa consultari locale cu un fost primar din comuna si cu un fost secretar de primarie, care ii tineau familia sub aripa lor inca din tinerete, s-au dus cu totii la notarul cel batran, prieten cu acel fost primar, acesta le-a luat teancul de acte ce le adusesera cu ei, dupa o vreme le-a dat inapoi cele ce nu ii trebuiau, apoi dupa un alt rastimp le-a spus cat ii costa toata afacerea: 7800 de lei!

In clipa aceea au izbucnit noi certuri – cine plateste suma, caci mamei Nasta nu ii puteau cere asta! Galbeni din zestrea celui de-al doilea copil nu mai voiau sa vanda, dar bani stransi nu mai aveau, caci se terminasera de tot cu nenumaratele constructii, adaugiri, finisaje si renovari la casa.

Asa ca au mers pe vechea formula – nora sa caute prin comuna vreo doi giranti baieti de treaba cu care sa se duca la banca sa ia credit. 

Miscarea mai fusese aplicata in anii trecuti, cu bune rezultate, asa ca in curand se vor vedea cei care vor trebui sa achite ratele la banca, adica se va vedea cine au fost girantii.

Si au facut contractul de donatie!

Iata-l:

Cel mai fericit a fost fiul babei Dochia. I se cuveneau cele trei noi procente dobandite de la mama Nasta! Le merita din plin! Acum avea 9 procente din mostenire! De-acum cu alta cadenta va defila pe ulita! Sunt altii prin sat care nu au nici atat! Ia sa il priveasca cu atentie - si-a schimbat si freza, acum se piaptana cu carare pe mijloc, cxa tot posesorul de pamanturi! 

Ia sa vada el cine ii da buna ziua si cine nu, cand apare pe strada! Ce dracu! Asa o realizare niciodat nu s-a vazut! Inca si impotriva unui securist! Dar la dracu, daca securistul se inscrie la concurs si cu cartea ce o stie, ajunge secretar la comuna? Sudori reci pe sira spinarii! Asa ceva nu se poate! O sa vorbeasca cu tatal adoptiv sa nu se intample asa ceva! Asta ar mai lipsi! Securistul sa ajunga secretar la comuna si sa strice toate actele facute cu atat cheltuiala si cu atata efort de nevasta lui...! Doamne fereste!

Navasta lui sigur ca se bucura, pentru ca, dupa ce a slujit la Dochii peste 25 de ani, se vede si ea cu o bucatica de avere pe numele ei!

.

Planuirea marii averi a Dochiilor

(urmare) Desi se maritase foarte tanara si plecase din casa parinteasca de pe Valea Ravensca inainte de a se construi noua locuinta a parintilor ei, Dochia era dornica sa faca avere. Dar sa faca avere la Sichevita nu era tocmai usor la doar 10 ani dupa razboi, caci saracia era mare. 

Ar fi  trebuit sa lucreze pamantul din greu, sa stranga ban cu ban, sa nu cheltuie si sa puna totul deoparte, ceea ce ea nu putea, caci nu ii prea placea munca la pamant si in plus, desi era lacoma, era si risipitoare din fire. 

Unde mai pui faptul ca parintii ei nu o puteau ajuta cu cine stie ce, caci platind taxe duble la stat, ca si chiaburi ce fusesera declarati in urma cu 10-15 ani, nu aveau bani nici sa isi termine coliba noua inceputa. Asa ca pentru tanara Dochia, planul de imbogatire prin munca a fost dat la o parte de la bun inceput.  

Desi admira felul in care socrul ei, Iova Dochia, se pricopsise in vremea razboiului cu averea unei familii de evrei al caror pamant il lucra in parte, caci el nu avea nicio avere, acum nu se mai putea repeta acea figura – adica sa omori pe cineva si sa ii iei averea, caci vremurile sunt schimbate, este politie peste tot, securitate, procuratura, judecatori, inchisori…! Asa ca trebuia gasita o alta cale de imbogatire!

Asa stand lucrurile, Dochia a gasit calea cea mai usoara de a face avere -  sa puna mana pe ceea ce apartinea neamurilor ei. Adica cumnatei ei Maria, sora lui Milan si apoi socrilor ei, parintilor ei de pe Valea Ravensca si apoi fratelui ei, ba chiar si fiicei ei, de ce nu, mai ales ca Nuta fusese trimisa in casa bogata, o alta avere mare din sat si nu mai avea nevoie de mostenire de la parintii ei! Dochia gasise solutia pentru a deveni si ea cineva! Sa stranga totul sub mana ei si sa arate ea tuturor cine este!

Visul ei s-a realizat cu destula usurinta, nu a trebuit decat sa raspndeasca prin sat cateva zvonuri, sa strige de cateva ori la cei ce aveau drepturi succesorale alaturi de ea, sa ii puna pe fuga si sa se instapaneasca peste tot fara niciun efort. Cei ce aveau sa fie despuiati parca nu aveau vointa, nu s-au opus in nici un fel, ii recunosteau in mod ciudat autoritatea, i se supuneau ca si cum ar fi avut vraji!

Amagita de povestirile socrului ei despre emotia dezgroparii galbenilor batranei evreice, Dochia cochetase o vreme cu ideea de a se imbogati prin descoperirea unei caldari cu aur, despre care batranii povesteau ca fusese ingropata pe Valea Ravensca prin anii 1700, in apropierea locului unde tatal ei isi ridicase o locuinta noua imediat dupa ce ea se maritase cu Milan Dochia. 

In acel loc, la o rascruce de drumuri ce si acum exista, se spune ca in subsolul unei foste primarii turcesti din acele vremuri fusese ingropata o caldare de arama plina cu aur, ce apartinuse unui negustor turc gasit cu capul taiat in pravalia lui. Povestea se spunea in soapta pana in serile tarzii ale copilariei mele, dupa ce se stingea lampa, dar nu am avut niciodata gandul sa caut acea comoara. 

Pe Dochia insa, o asemenea decoperire ar fi adus-o in situatia sa nu fie obligata niciodata sa mai lucreze! Ce vis frumos!

Ani de zile, Dochia  a trait cu speranta ca fiul ei va reusi sa aduca de la Timisoara pe cineva cu un aparat de cautat aur, ca sa caute si sa dezgroape acea caldare. Cand acest lucru s-a si intamplat, a trecut la etapa a doua a dobandirii de averi – alungarea din avere a rudelor, ca sa poata sapa nestingherita. Si apoi la etapa a treia – cumpararea de terenuri de la cei ce le aveau de vanzare, mai ales ca la Sichevita terenul agricol a inceput in ultima vreme sa se vanda la un pret de nimic, cca 2000 de lei pe hectar!

Cine priveste cu atentie, vede lungul sir de neamuri ce si-au pierdut rand pe rand averile din Sichevita dupa ce au intrat in vederile babei nesatule. Si ca toate proprietatile ei stranse la un loc depasesc de departe cele mai mari averi din Sichevita.

Astazi, Dochia este singura detinatoare a averii din Valea Sichevitei, ramase de la familia Weiss lui Iova Dochia dupa ce ultima reprezentanta a acesteia, Ana,  sfarsise sugrumata. Nu are acte de proprietate pe acea avere, in cadastrele vechi apar inca membrii familiei Weiss, dar cui ii mai pasa de asta? De asemenea, casa din sat, cea din care socrul ei isi alungase fiica, acum daramata si ridicata o moara pe ruinele ei, extinsa la nesfarsitul celor 10 camere, apartine in intregime batranei Dochii. In plus, babei ii apartine intreaga avere a parintilor ei de pe Valea Ravensca, intrucat nu ii permite fratelui ei sa se apropie de casa si de pamant. Una peste alta, batrana Dochia, in timp ce primeste ajutor social de la stat, stapaneste aproape  16 lanturi de pamant, desi nu declara la primarie toate suprafetele, ca sa nu plateasca impozit.

De ani de zile, Dochia se afla in sfada cu fiul ei, caruia ii refuza repetatele cereri de a trece pe numele lui agoniseala ei. Fiul ei, suparat ca nu a avut noroc in viata, mai este suparat si din cauza ca la varsta sa nu are nicio avere pe numele lui si pentru asta se sfieste sa mearga la birt sa bea cu oamenii, caci acestia, judecandu-l dupa dependenta fata de mama, il socotesc un ciudat. 

Zadarnic incearca el sa o determine pe batrana, prin certuri nesfarsite, sa treaca averea pe numele lui, caci aceasta stie foarte bine ca dupa ce ar face asta, in secunda doi ar zbura din casa cu un crac in fund si ar ajunge sa doarma sub podul de la scoala mica. (va urma)

.

Mamo Nasto, mamo Nasto!

Nu am crezut niciodata ca oameni din Valea Ravensca a copilariei mele, oameni de varsta parintilor mei, in a caror curte m-am jucat cu copiii lor, imi vor ridica vreodata semne de intrebare cu privire la cinstea si omenia lor! Crescusem la Sichevita pana la varsta de 10 ani si invatasem ca acolo oamenii sunt cinstiti si cu obrazul subtire! Ca nu te inseala privindu-te in ochi! Ca nu iti baga mana in buzunar ca sa iti fure maruntisul!

Ma inselasem amarnic si si viata avea sa ma confrunte cu adevarul, acum dupa 50 de ani!

Niciodata nu mi-am inchipuit ca va trebui sa arat cu degetul spre oameni ce se apropie acum de varsta de 80 de ani si sa le spun, cu acte doveditoare in mana – „Sunteti necinstiti! Ati conspirat impotriva unuia impreuna cu care v-ati jucat in copilaria voastra. Cum va mai puteti uita in ochii lui acum? Cum v-ati crescut copiii si nepotii? Macar pe ei i-ati invatat sa fie cinstiti?”

Din pacate, viata te aduce in cele mai delicate situatii, si ca sa iti arate ca desi tu esti cinstit cu toata lumea, te obliga sa ii prinzi pe cei necinstiti cu mana in buzunarul parintelui tau! Si dupa aceea, sa stai si sa te intrebi daca sa ii arati obrazul acelui batran sau sa taci si sa te prefaci ca nu l-ai vazut in ograda ta, venit la furat!

Aflasem din povestirile vecinilor de la Carsie ca exista hoti, dar unii rudimentari, saraci si puturosi, care iti otravesc cainele, sar gardul in curte, iti fura ceapa pusa la uscat si fug cu sacul plin! Sau ca isi imping copilul printr-o gaura din frontonul de la podul casei tale si il invata sa le arunce ceapa si cartofii din pod, una cate una, pe sub streasina. Hotii rudimentare, la indemana oricarui gainar!

Dar sa aflu ca un vecin se apuca sa faca acte notariale si in baza lor se intabuleaza cu curtea si cu casa vecinilor, cu casa construita de parintii si bunicii mei, cu banii primiti din vanzarea dotei mamei mele – cele doua terenuri de la capul satului -  asta intrece orice inchipuire si iti starneste hohote de ras! Un ras amar, din pacate!

Cu atat mai prelung este rasul cand necinstitul dovedit este o vecina despre care recent am aflat ca imi este ruda, mama verisorului meu Damu, cel cu care ma jucam impreuna mai adesea in curtea parintilor lui, ca el nu prea era lasat sa vina la joaca la noi in curte!

Eram copil si pe atunci nu luam in seama asemenea detalii, dar acum, dupa 50 de ani, ma intreb – oare de ce parintii lui nu il lasau sa vina la noi in casa? Ce motive or fi avut? Ce motive au avut mai tarziu, sa se bata cu parii pe tema unei pietre din hotarul comun? De ce acum copiii, nurorile, nepotii si stranepotii sunt pusi in situatia sa aplece ochii de rusine? Ce intamplari vechi de cand lumea s-au petrecut in tineretile parintilor celor ce acum sunt octogenari, ca sa fie nevoie de inselatorii ca la drumul mare, intre oameni ce se cunosc de cand s-au nascut, ba mai sunt si rude, avand stramosi comuni? Greu de spus!

Cert este ca cea careia cand eram copil eu ii spuneam Mama Nasta (mama!), una dintre mostenitorii averii comune a bunicii ei Anastasia Chitu si strabunicii mele - Ana Jian, acum a fost gasita ca s-a intabulat la cartea funciara cu parti din locuinta si din pamanturile Jienilor deveniti Beloiesti dupa 1935 (anul cand Gaia Beloia a venit ginere in casa pe Valea Ravensca) si a celorlalti mostenitori legali – Sorestii, Dochiile etc.

Intabularea mamei Nasta nu este ilegala, dar chiar si asa, tot ii pateaza obrazul, acum la batranete! Vreme de peste o suta de ani, noi, parintii, mosii si stramosii nostri, vecini fiind, am trait, lucrat si locuit in aceeasi carte funciara comuna – CF 31, care cuprinde sase-sapte lanturi de pamant, livezi, fanete, terenuri arabile si doua locuinte cu anexe. Desi in acte erau proprietari devalmasi, batranii trasesera hotare intre casele si pamanturile lor, cu toate ca, asa cum spuneam, sotul mamei Nasta se mai batea uneori cu Milan Dochia pentru cate un metru de pamant de la o margine de hotar.

Mama Nasta a vandut acum 5-6 ani intregul ei pamant, cu tot cu casa ei de pe Valea Ravensca, cu teren arabil, livezi, fanate, curte, casa si anexe, unui tanar, Pauta pe numele lui, baiat harnic si priceput la toate, venit din alt sat. Acte cadastrale i-a facut insa baiatului cu intarziere, abia in iunie 2015, dar era bine si acum!

Mama Nasta i-a facut acte acelui Pauta, dar fara a se separa de coproprietarii din acea CF 31, fara a cere mai intai partajul din averea comuna de sase-sapte lanturi. Multa lume spune ca cinstit ar fi fost ca mai intai sa se separe de vecinii/rudele ce veneau din Jieni si apoi din Beloiesti si apoi cu partea ei sa faca ce vrea, dar ea a procedat altfel si de aici aveau sa se nasca acte ce ii pun pete pe obrazul de femeie batrana!

Mai intai i-a facut acte lui Pauta pe toata averea ei, ceea ce, repet, era daca nu obligatoriu, era cel putin legal, cinstit si frumos, caci baiatul ii platise banii conform intelegerii de acum cinsi-sase ani! Acum, Pauta are in proprietate patru CF-uri noi, (30956, 30959, 30955 si 30962), care provin din vechea CF 31 si care aduna intreaga avere a mamei Nasta. Perfect moral si perfect legal pana aici!

Mai apoi, insa, ramanand coproprietara in CF 31 pentru restul de avere, cea aflata in curtea casei Beloiestilor, ce s-a gandit mama Nasta? Sa faca o dezbaterea succesorala la notarul cel batran si sa se intabuleze cu cota de avere ce apartinea exclusiv Beloiestilor si celorlalti mostenitori dupa Jieni – Sorestii, Dochiile etc!

Asta insemna ca dupa ce vanduse tot ce avusese in Valea Ravensca, prin acea dezbatere succesorala mama Nasta s-a intabulat cu titlu de mostenire si asupra  pamantului si casei lui Pavel Beloia si a surorii lui Elisabeta (baba Veta Dochia). Cata lipsa de moralitate! Ce gest urat!

Asadar, dupa ce mama Nasta isi vanduse toata averea, acum din cine stie ce motive (lacomie, nestiinta, prostie?) se intabula si pe cotele parti de mostenire la care avea dreptul legal, si asupra restului de avere din fosta CF 31, desi moral ar fi fost sa nu faca asta!

Adica desi nu participase, intre 1957 si 1960, la construirea acelei case alaturi de Gaia, Paladuica, Pavel si Maria, desi nu avea nici in clin nici in maneca cu terenul pe care aceasta fusese construita, fiind in afara hotarelor familiei sale, mama Nasta nu tine cont de toate acestea si devine acum proprietara unei parti din acea locuinta, din acea curte, in care nepoatele ei dupa fiu se jucasera cand erau mici. Desi mama mea isi vanduse dota primita de la parintii ei – cele doua platuri de la capul satului, ca sa poata fi terminata locuinta in care eu aveam sa ma nasc, acum mama Nasta se anunta a fi mostenitoare si proprietara pe o parte din acea curte, casa, anexe, livada, fanete si teren arabil! Anunta ca si cei doi copii ai ei, Damu si Marioara, cu copiii lor, vor fi proprietari mostenitori in acea avere!

Ceea ce depaseste orice inchipuire si ma face sa ma intreb cat de cinstita a fost intreaga ei viata aceasta femeie, mama Nasta, ruda in egala masura a tatalui meu si a babei Veta, daca acum, la batranete, face un act prin care se instapaneste asupra a ceva ce nu i-a apartinut niciodata!

Sigur, mama Nasta poate sa aiba obrazul gros si sa nu ii pese de actul imoral pe care l-a facut fara a se gandi ca are un copil si o fata, doua nepoate dupa Damu si doi nepoti dupa Marioara, care la randul lor au copii mari!

Se poate ca mamei Nasta sa nu ii pese ca Damu a avut de suferit atatea si atatea accidente si suferinte, ca i-au ars atatea si atatea masini, ca fiica sa a ramas vaduva dupa ce si-a pierdut agoniseala intregii vieti, sau ca in familia nepoatei sale s-au petrecut atatea morti fortate! Sau poate ca ii pasa, dar prefacandu-se ca nu stie nimic, se intreaba cu candoare de ce s-au intamplat toate acelea! Sa se intrebe linistita, nu mai are mult si va afla raspuns la toate!

Mamei Nasta poate ca nu ii pasa ca are stranepoti mari, aici in Romania si departe in Grecia, cu care acum se mandreste, dar care, cand vor ajunge mari, nu se vor mandri cu memoria ei, ca urmare a actelor lipsite de orice moralitate pe care ea le-a savarsit, acum la batranete! Ea va fi oale si ulcele cand stranepotii ei vor spune ca nu a fost frumos ceea ce a facut impotriva unor vecini si rude indepartate!

Fotografie din ianuarie 2015, 

facuta de mine in curtea casei mamei Nasta, 

Cu siguranta ca pe mama Nasta, pe Damu, pe Mariaora, pe lungul sir de nepoti si stranepoti nu ii vor ajunge blestemele Annei Weiss, cea care fusese taiata de vie cu cutitul de Iova Dochia ca sa spuna unde avea ingropat aurul si care apoi fusese sugrumata, dupa ce marturisise!

Asta, doar pana ce urmasii lui Milan Dochia vor afla de raptul produs de mama Nasta. Ei nu vor privi cu aceeasi ingaduinta ca si mine ceea ce mama Nasta a facut. Ei nu vor suporta gandul ca dupa ce l-au inselat pe Pavel ca sa ii ia si partea lui din averea comuna a Anei Jian, sa fie acum inlaturati de mama Nasta, care dupoa ce a luat bani de la Pauta pe partea ei, acum vrea sa devina stapana si pe partea lor!

Sa dea Dumnezeu sa nu ii ajunga pe toti acestia blestemele Anei Weiss, dar nici alte blesteme! Sa isi stapaneasca in liniste averea dobandita prin rapt si de unii si de altii, dar sa ridice ochii catre ceruri si sa ceara mila si iertare!

Din partea mea deja au primit-o si nu mai trebuie decat sa se descalceasca intre ei!

**

Dochiile

Afisul pus in usa casei in care m-am nascut.
"JOS SECURITATEA",  a incercat sa scrie un analfabet slab de minte,
potrivit celor spuse de invatatoarea lui

(urmare) Operatiunea de izgonire a familiei lui Pavel si de preluare a partii lui de mostenire, pusa la cale de catre sora lui, se afla acum in plina desfasurare. Cu mijloace zgomotoase si primitive, gratuite si inutile, straine de mediul rural din Sichevita, unde lumea este instruita, calculata si informata, familia Dochiilor savarseste pas cu pas acte deplorabile ce starnesc revolta celor care le devin victime, dar si  consatenilor lor.

Dochiile insa duc la indeplinire blesteme vechi, mostenite de la batrana evreica Anna Weiss.

Desi pozeaza in sarantocii satului, Dochiile feneficiaza de uriase sume de bani si se lafaie intr-o casa cu 9-10 camere. Ei arunca in stanga si in dreapta cu zecile de milioane catre avocati, topografi, martori si proprietari de terenuri, in incercarea de a opri partajul judiciar demarat la judecatorie.

Deja cheltuielile facute pana in prezent  au depasit cu mult valoarea de piata a pamantului aflat in litigiu. Ei insa nu mai judeca limpede, fiind orbiti de dorinta de a „demonstra”! De a arata lumii ca ei au dreptate! Ca ei sunt cei mai tari! Ca si cum cineva si-ar pune mintea cu ei! Fara ca cineva sa se puna la intrecere cu ei, ei simt nevoia competitiei. Si nevoia de a o castiga, chiar daca concureaza doar ei! De fapt, pe ei ii mana nevoia de a indeplini blesteme vechi. Pentru asta, nimeni nu isi pune mintea cu ei!

Anul acesta, pentru a doua oara in ultimii 4 ani, Dochiile au fost reclamati la politie pentru noi fapte de tulburare a linistii publice. Pentru a doua oara, prin eforturile nurorii sale, batrana cu suflet otravit si fiul ei cel usor de manipulat au scapat de amenda, dar se aleg cu o noua atentionare in partea organului de politie si se pun cu botul pe labe, aspect de altfel dorit de familia lui Pavel, care nestiind sa se certe, sa strige si sa urle, doreste liniste.

Anul acesta s-a demonstrat in instanta de judecata faptul ca in 1993 Dochiile au luat bani de la niste vecini, au semnat cu ei o promisiune de vanzare pentru un teren, apoi si-au intocmit intre ei acte notariale de trensferare a aceluasi teren, fara insa a mai da banii inapoi celor pe care astfel i-au pagubit! Slabi de inger si nestiutori de carte, vechii cumparatori (cu contract de cumparare si cu martori!) inca nu realizeaza capcana in care au fost atrasi in mod deliberat de catre Dochii, desi Pavel a tot incercat sa le deschida ochii in ultimii ani.

Necinstea este la loc de cinste. Dar necinstea nu exista fara minciuna. Si cum minciuna iese intotdeauna la suprafata, iese si necinstea odata cu ea!

In cele ce urmeaza vom face o demonstratie simpla, prin care se arata cum necinstea este adusa la suprafata de catre minciuna!

De multa vreme, de pe cand aveam 25 de ani, eu ma saturasem de minciunile lansate la adresa mea si a familiei mele de catre baba Dochia. Pentru ca ea nu fusese in stare ca creasca un copil capabil sa intre si el la scoala de ofiteri, din invidie fata de reusita mea la acea scoala, a incercat vreme de ani de zile, prin denunturi anonime facute la seful Departamentului Securitatii Statului, sa determine trecerea mea in rezerva pe motiv ca as fi ascuns faptul ca stra-strabunicii mei sunt originari din Banatul devenit sarbesc dupa razboi. Asadar, m-a denuntat (anonim, fireste) ca am rude in Yugoslavia, pe care nu le-as fi declarat! Atat a dus-o mintea, atat a facut!

Vazand ca denunturile ei nu sunt luate in seama, acele chestiuni fiind deja facute cunoscute inca din perioada intocmirii dosarului de candidatura la examenul de admitere la scoala militara, mincinoasa de Dochia s-a reorientat si m-a reclamat din nou, de data asta cu privire la faptul ca as avea o verisoara primara in Turcia, aspect pe care eu de asemenea l-as fi ascuns superiorilor mei.

Jurca Stela Gabriela, fiica fratelui mamei mele mi-a fost din punct de vedere juridic verisoara doar pana in anul in care, ea avand 12 ani iar eu 21, a obtinut aprobarea Consiliului de Stat de a fi infiata de catre seful cofetariei de la blocul turn din Orasu Nou, turcul Omer, care casatorindu-se cu fosta sotie a unchiului meu, Maria Martinovici din Coronini, a infiat-o si pe verisoara mea Gabi, care in acest fel a incetat sa mai fie ruda cu mine in acceptul legislatiei romanesti si turcesti.

Gabi traieste acum in Turcia, are o familie minunata, prin infiere a pierdut drepturile succesorale dupa tatal ei, dabandindu-le pe cele dupa tatal sau adoptiv. Ne aflam in legatura si ne bucuram de fiecare data cand putem vorbi depre copilaria noastra, traita la Carsie si Orasu Nou.

Confruntat cu delatiunile Dochiei, un fost primar din comuna insa, om demn si onest, cu coloana vertebrala, a refuzat sa falsifice anumite acte oficiale care sa confirme  minciunile acesteia si m-a prevenit ce vrea sa faca batrana. Nu i-am reprosat niciodata batranei delatoare, denuntatoare mincinoasa si cu caracter mai murdar decat propriile ei poale, toate aceste incercari de a-mi demola o cariera in uniforma cu frunze de stejar pe care si-ar fi dorit-o si  pentru fiul ei, dar care fiind slabut la toate capitolele, a sfarsit prin a deveni - printre altele –morarul satului.

Din acest motiv, fiind satul de minciunile acestei fiinte nevertebrate, pe care le raspandeste prin comuna otravind oamenii, de catava vreme am inceput sa spun adevarurile.

Ieri – adevarul despre modul incalificabil in care baba Veta incearca sa isi izgoneasca fratele din mostenirea comuna.

Astazi - adevarul despre baba Veta Dochia, care in urma cu 50 de ani a izgonit-o din casa pe cumnata sa si a devenit legatara blestemelor Annei Weis, cea care a fost sugrumata de Iova Dochia.

Maine – despre felul in care fiul ei si-a izgonit propria sora din casa si apoi a scos-o de la masa succesorala comuna.

Poimaine – despre ce se va putea intampla intre nepotii babei daca acestia nu isi cladesc o relatie ca intre frati. (va urma)

*

Varutu. Partea a doua

(urmare) 

Cand tatal varutului meu, Milan Dochia se lua de guler si se batea la propriu, cu rasteul de la jug, pentru o piatra din hotarul comun, cu vecinul Dragotin, tatal prietenului meu din copilarie – Damu, parintii mei ii duceau haine de schimb la spital mamei sale, trimisa singura cu autobuzul la Timisoara sa fie internata si operata fara haine curate la ea.

Cand tatal lui se afla in arest preventiv, fiind trimis in judecata pentru ca a infipt cutitul in Patru Moza, si dupa ce toata lumea i-a intors spatele (oare de ce?) tatal meu a fost singurul care a mers la avocatii ce refuzasera sa il apere, i-a platit si i-a convins sa mearga la arhiva, sa studieze dosarul penal si sa ii organizeze apararea. A cata deosebire intre parintii lui si ai mei? Nici nu mai stiu!

Cand el absolvea cu mare si debordanta mandrie si mare fala Liceul Agricol de la Berzasca, avand la orizont o stralucita cariera la coada vacii, eu ma inscriam la examenul de admitere de la Liceul CD Loga din Timisoara, eram declarat admis si in anul III infiintam si frecventam deja trei cenacluri literare in Timisoara, unul de science-fiction, unul de proza si unul de poezie, fara a mai aminti de olimpiadele castigate ani de-a randul! Iata cateva noi deosebiri intre doi verisori!

Cand eu, in 2007, ii duceam ultima bere tatalui sau aflat pe patul de moarte si i-o dadeam sa o bea cu paiul, el iesea cu securea in fata tatalui meu si il ameninta, pe el si pe Lae lu Tina venit sa are u bucata de pamant, ca ii taie pe amandoi daca continua sa are gradina casei cu tractorul. Buna deosebire, nu?

Si insul acesta a venit in vara asta, in curtea casei in care eu m-am nascut si am crescut si a strigat la mine „Securistule!” sa il puna martor pe Iosam Gaina si pe Mileva cum ii fur corcodusele, sa racneasca la mine sa plec de acolo, ca nu am niciun drept sa strang corcoduse din acea avere! Bun baiat, curat anticomunist si maret disident! Vai de el! De fapt, bun baiat, pentru ca o facea pentru a doua oara, dupa ce in 2011 procedase la fel, instigat de muma lui, adevarata veninoasa a familiei, in legatura cu niste prune de vara de data aceea…!

Insul acesta a scris pe un carton, ca un bun analfabet ce era, indemnul „Jos Securitatea” si l-a afisat apoi pe usa casei in care eu m-am nascut si am crescut, sa il vad cand intru in curtea in care ma jucam, copil fiind! Buna treaba si asta, pacat ca nu mai stie cum se face litera „S”, dar in ochii mei este scuzat, caci nu a terminat decat un liceu agricol si cea mai stralucita profesie a sa a fost cea de paznic de noapte la Comtim si apoi cea de morar in comuna natala…!

Halal sa ii fie bietului sarac cu duhul! Eu am ajuns securist, nu mi-a fost si nu mi-e rusine de asta! Dupa 25 de ani de cand nu mai sunt securist, inca sunt mandru de asta, pentru ca daca in Banat si Transilvania limba romana inca este limba oficiala in administratia publica, mie mi se datoreaza asta, dar ce sa stie despre toate astea sarmanul delator? Ce sa stie el despre maretia si mandria de a fi urmat o viata intreaga o cariera de ofiter de inteligence, cand el nu a fost decat un biet sergent de graniceri ce si-a incalcat juramnatul si a dus la frontiera diversi evazionisti, ca sa le arate dispunerea posturilor de paza a frontierei pe care el o aparase candva?

Ce stie el despre faptul ca la mine in fichet a izbucnit revolutia? El nu a fost in stare sa ajunga nici ofiter de securitate, nici macar militian sau paznic de noapte la Comtim, desi le-a incercat pe toate, fiind prea labil psihic, prea necitit, prea slab pregatit si prea predispus sa scoata alcool, mezeluri si carne pe poarta combinatelor din Timisoara la care a fost ajutat sa se angajeze!

Bietul de el semana prea mult cu Iova Dochia, despre care cei batrani din comuna isi amintesc faptul ca la targuri fura dulciuri de la tarabele din centru, ca sa le aduca nepotilor sai de pe Valea Sichevitei. Iova Dochia, cel care ingropase in grajd mai mult de jumatate din aurul  Anei Weiss dupa ce o sugrumase, fura dulciuri de la targoveti ca sa nu plateasca un leu pe ele!

Nefiind niciodata sigur pe sine, dovedind slabiciuni de tot felul dar mai ales de caracter, dintotdeauna a incercat sa compenseze toate aceste lipsuri prin strigate, tonuri inalte si atitudini amenintatoare. Daca in jurul sau toti sufera de un complex de inferioritate si de teama, lui i se datoreaza asta. Aici exceleaza! Stie sa zbiere si cand discuta cu mama si cu sotia si cu copiii sau chiar si cu mine si cu tatal meu, acela care il invatase sa faca adunari si scaderi in ciclul primar! 

Ciudat ca la vremea cand facea socot la activitatea de morarit, gresea de fiecare data in defavoarea consatenilor si de aceea moara sa a falimentat. Zbieretul este unicul argument pe care stie sa il aduca! Cascatul gurii si emiterea de strigate guturale, ca sa fie auzit de cat mai multa lume si astfel cat mai multa lume sa afle cat este el de tare. Toata comuna stie insa adevarul si despre el si multa lume il compatimeste!  

.

Blestemul pamantului. Ce mai fac Dochiile? Ce mai face Damu?

La aceasta ora, intreaga familie ce isi are obarsia in Iova Dochia de pe Valea Sichevitei, de fapt o biata si batrana mama si un biet fiu, tuna si fulgera impotriva familiei mele, cea a Beloiestilor. Ca intre neamuri! Cand nu mai au ce sa le reproseze, cei doi adeseori se cearta si ei intre ei, spre deliciul vecinilor, amenintandu-se unul pe celalalt ba cu dezmostenirea si cu plecarea in intretinerea Nutei, ba cu inchiderea in camera si cu bataia, ba cu aruncarea in strada a lucrurilor etc etc. In cele din urma unul iese din incapere trantind usa si dracuindu-l pe celalalt.

Martor tacut la aceste scene, nora batranei inca se mai intreaba in ce familie certareata a putut sa intre! Ea crescuse intr-o casa linistita, cu trei copii, in care lumea vorbea incet, iar certuri nu se auzeau decat daca la joaca se spargea vreo fereastra de la casele vecinilor. Aici insa, cei doi zbiara si urla unul la altul de dimineata pana seara si daca ar putea, l-ar opari cu apa fiarta pe Pavel. L-ar taia cu securea sau cu coasa. L-ar izbi cu fata de pamant si l-ar calca pe cap. I-ar confisca averea. L-ar lasa pe drumul mare. Atat de mult, cei doi nu au mai urat niciodata pe cineva.

Zbiara si ameninta. Fac si desfac planuri. Cauta traficanti de influenta si promit mita oricui ii poate ajuta cumva sa intoarca din drum sentinta judecatoreasca ce sta sa se pronunte in procesul de partaj judiciar. Isi vand si sufletul, scot de sub podele ultimii bani de aur ai Johannei Weis si ii rascumpara pe ceilalti mostenitori. Cumpara de la mama lui Damu toate cotele parti detinute de femeie, cu speranta ca, acumuland cote parti mai multe chiar in timp ce dosarul este pe rolul instantei, il vor putea inlatura de la masa succesorala pe Pavel Beloia! Ei par sa nu stie ca niciodata merele nu se aduna cu perele, dar vor afla in curand ca ce au luat pe mere au dat pe pere. Adica aurul ramas in pamant de la Iova Dochia se va duce destul de repede pe avocati. Oare ei nu stiu ca instanta este posibil sa anuleze toate tranzactiile facute in acele carti funciare dupa inceperea partajului judiciar? 

La momentul cumpararii de la mama lui Damu, un alt temeinic motiv de cearta intre cei doi a fost - pe cine vor fi trecute cotele parti cumparate de la Nasta. Pe batrana ori pe fiul ei? Pe mine, a zis batrana de 80 de ani, ca eu ti-am aratat unde sa sapi! Ba pe mine, ca eu am adus detectorul de la Timisoara. Nu pe tine, ca esti insurat si se va aseza la cartea funduala si nevasta-ta si eu nu vreau sa cumpar ceva pe numele ei, ca nu-i de-a noastra. Ba pe mine si pe ea, ca altfel te scot afara.

Pana la urma, dupa ce notarul cel tanar si fara experienta a refuzat sa faca tranzactia, intelegand ca ei doresc sa tranzactioneze cotele unei persoane decedate – ale babei Nasta, stra-bunica lui Damu, fara sa faca dezbaterea succesorala dupa defuncta, achizitorii de cote parti au mers cu ultimii bani la notarul cel batran care dupa ce a studiat problema vreme de aproape o luna de zile, le-a curmat certurile si le-a facut acte pe acele cote parti astfel incat toata lumea sa fie multumita. Notarul a conchis in final ca nu conteaza daca cel ce vinde este viu sau mort, ca se numeste nasta sau Anastasia si a autentificat contractele! Sa le fie de bine tuturora, in copilaria mea botarul imi fusese profesor de limba romana la liceul din Moldova Noua si ma invatase sa scriu compuneri cu stil.

Dar chiar si asa, a aparut o mare nemultumire, caci pentru a-i ironiza si a le anula eforturile si toate cheltuielile facute, Pavel notase actiunea de partaj judiciar in toate cele 11 carti funciare din care amatorii de extinderi cumparasera cotele parte ale unei defuncte, blocandu-le intabularile, cu doar cateva mici exceptii.

Cum aflase Pavel despre tranzactiile ce se puneau la cale? Pai – simplu, intr-o buna zi trecand el prin Moldova Noua, a intrat la notar doar cat sa il salute si i-a gasit acolo pe toti cei 7-8 tranzactioneri gata sa semneze actele privind transferul acelor cote parti!

In acel moment, certurile au reinceput, de data asta generalizate, la o scara mult mai larga, intrucat Damu pusese conditia ca tranzactia sa se faca fara stirea lui Saulica, iar acum acesta l-a adus la notar pe Pavel chiar in ziua cand cu totii se aflau acolo sa semneze actele. Se se incalcase o conditie prealabila ca fiul lui Pavel, ofiterul SRI, sa nu afle despre tranzactie, caci ala, ziarist batran si securist dibace, una-doua scrie pe internet si ii face pe toti de doua parale in fata intregii comune! Cu atat mai mult, cu cat chiar si el voise, in martie 2015 sa cumpere de la mama lui Damu o parcela de 20 de ari, pentru fiica sa - si in final fusese refuzat. Aceasta, dupa ce in prealabil si nevasta lui Damu si una din fetele lui ii promisesera ca daca se va putea face acea tranzactie de 20 de ari, ele il vor duce pe Damu la notar sa semneze vanzarea. Intre timp insa, Saulica aflase despre jocurile dosnice facute in jurul lui Damu si ale mamei lui de catre matusa si de verisorul lui, renuntase la acea achizitie si isi indreptase atentia inspre o localitate situata in zona defavorizata, ce ii aducea  punctaje mai bune la proiect.

Nu aveau de unde sa stie conspiratorii cei secretosi ca Saulica, anticipand evolutiile lucrurilor, avea sa ii cumpere  fetei sale cei 2000 de metri patrati intr-o comuna situata in zona defavorizata, asa cum ii cerea proiectul, Sichevita nemaifiind de mult zona defavorizata.

Cat de urat poate sa fie un caracter, daca dupa ce Pavel ii cedase in anul 2014, cu titlu gratuit nepotului babei, la APIA, o parcela de 15 ari astfel ca baiatul sa poata aplica la un proiect european cu activitati agricole in domeniul albinaritului, fiul babei sa faca tot ce poate ca sa o impiedice pe nepoata aceluiasi Pavel sa isi faca extinderea de proiect? Cat de jegos poate fiu un asemenea comportament? Mai jegos decat matura cu care insul si-a spalat in anii trecuti fecalele de pe fatada casei sale?

S-au certat degeaba intre ei conspiratorii, Saulica nu s-a suparat pe Damu, bunul si vechiul sau prieten din copilarie (de fapt, verisor de gradul 3), pe motiv ca a refuzat banii sai, dar i-a acceptat pe cei ai fiului babei Veta. La urma urmei, asa cum fostul ofiter de intelligence aflase in acel martie 2015 ceea ce toti ceilalti stiau de zeci de ani de zile (de ce or fi ascuns informatia?) - Damu era la fel de verisor cu fiul babei pe cat era de verisor si cu fiul lui Pavel! Drept este ca pe cata vreme banii lui Saulica erau din plastic, cei ai lui Ionica erau din metal galbui.

Si Damu si nevasta-sa, si mama-sa si fiica-sa pot linistiti sa isi ridice ochii din pamant, tranzactia cu acele terenuri nu a fost si nu este motiv de rusine pentru ei. Pentru Dochii - asta e alta treaba, cel putin sub aspectul metodei! Insa Damu si ai lui pot sa stea linistiti, el stie ca Saulica nu este suparacios, nimeni nu l-a vazut vreodata suparat sau pus pe cearta pentru un motiv sau altul. 

El este altfel de om. Plecat din acelasi loc cu verisorii lui, dar modelat in alte moduri!

.