Dochiile

Afisul pus in usa casei in care m-am nascut.
"JOS SECURITATEA",  a incercat sa scrie un analfabet slab de minte,
potrivit celor spuse de invatatoarea lui

(urmare) Operatiunea de izgonire a familiei lui Pavel si de preluare a partii lui de mostenire, pusa la cale de catre sora lui, se afla acum in plina desfasurare. Cu mijloace zgomotoase si primitive, gratuite si inutile, straine de mediul rural din Sichevita, unde lumea este instruita, calculata si informata, familia Dochiilor savarseste pas cu pas acte deplorabile ce starnesc revolta celor care le devin victime, dar si  consatenilor lor.

Dochiile insa duc la indeplinire blesteme vechi, mostenite de la batrana evreica Anna Weiss.

Desi pozeaza in sarantocii satului, Dochiile feneficiaza de uriase sume de bani si se lafaie intr-o casa cu 9-10 camere. Ei arunca in stanga si in dreapta cu zecile de milioane catre avocati, topografi, martori si proprietari de terenuri, in incercarea de a opri partajul judiciar demarat la judecatorie.

Deja cheltuielile facute pana in prezent  au depasit cu mult valoarea de piata a pamantului aflat in litigiu. Ei insa nu mai judeca limpede, fiind orbiti de dorinta de a „demonstra”! De a arata lumii ca ei au dreptate! Ca ei sunt cei mai tari! Ca si cum cineva si-ar pune mintea cu ei! Fara ca cineva sa se puna la intrecere cu ei, ei simt nevoia competitiei. Si nevoia de a o castiga, chiar daca concureaza doar ei! De fapt, pe ei ii mana nevoia de a indeplini blesteme vechi. Pentru asta, nimeni nu isi pune mintea cu ei!

Anul acesta, pentru a doua oara in ultimii 4 ani, Dochiile au fost reclamati la politie pentru noi fapte de tulburare a linistii publice. Pentru a doua oara, prin eforturile nurorii sale, batrana cu suflet otravit si fiul ei cel usor de manipulat au scapat de amenda, dar se aleg cu o noua atentionare in partea organului de politie si se pun cu botul pe labe, aspect de altfel dorit de familia lui Pavel, care nestiind sa se certe, sa strige si sa urle, doreste liniste.

Anul acesta s-a demonstrat in instanta de judecata faptul ca in 1993 Dochiile au luat bani de la niste vecini, au semnat cu ei o promisiune de vanzare pentru un teren, apoi si-au intocmit intre ei acte notariale de trensferare a aceluasi teren, fara insa a mai da banii inapoi celor pe care astfel i-au pagubit! Slabi de inger si nestiutori de carte, vechii cumparatori (cu contract de cumparare si cu martori!) inca nu realizeaza capcana in care au fost atrasi in mod deliberat de catre Dochii, desi Pavel a tot incercat sa le deschida ochii in ultimii ani.

Necinstea este la loc de cinste. Dar necinstea nu exista fara minciuna. Si cum minciuna iese intotdeauna la suprafata, iese si necinstea odata cu ea!

In cele ce urmeaza vom face o demonstratie simpla, prin care se arata cum necinstea este adusa la suprafata de catre minciuna!

De multa vreme, de pe cand aveam 25 de ani, eu ma saturasem de minciunile lansate la adresa mea si a familiei mele de catre baba Dochia. Pentru ca ea nu fusese in stare ca creasca un copil capabil sa intre si el la scoala de ofiteri, din invidie fata de reusita mea la acea scoala, a incercat vreme de ani de zile, prin denunturi anonime facute la seful Departamentului Securitatii Statului, sa determine trecerea mea in rezerva pe motiv ca as fi ascuns faptul ca stra-strabunicii mei sunt originari din Banatul devenit sarbesc dupa razboi. Asadar, m-a denuntat (anonim, fireste) ca am rude in Yugoslavia, pe care nu le-as fi declarat! Atat a dus-o mintea, atat a facut!

Vazand ca denunturile ei nu sunt luate in seama, acele chestiuni fiind deja facute cunoscute inca din perioada intocmirii dosarului de candidatura la examenul de admitere la scoala militara, mincinoasa de Dochia s-a reorientat si m-a reclamat din nou, de data asta cu privire la faptul ca as avea o verisoara primara in Turcia, aspect pe care eu de asemenea l-as fi ascuns superiorilor mei.

Jurca Stela Gabriela, fiica fratelui mamei mele mi-a fost din punct de vedere juridic verisoara doar pana in anul in care, ea avand 12 ani iar eu 21, a obtinut aprobarea Consiliului de Stat de a fi infiata de catre seful cofetariei de la blocul turn din Orasu Nou, turcul Omer, care casatorindu-se cu fosta sotie a unchiului meu, Maria Martinovici din Coronini, a infiat-o si pe verisoara mea Gabi, care in acest fel a incetat sa mai fie ruda cu mine in acceptul legislatiei romanesti si turcesti.

Gabi traieste acum in Turcia, are o familie minunata, prin infiere a pierdut drepturile succesorale dupa tatal ei, dabandindu-le pe cele dupa tatal sau adoptiv. Ne aflam in legatura si ne bucuram de fiecare data cand putem vorbi depre copilaria noastra, traita la Carsie si Orasu Nou.

Confruntat cu delatiunile Dochiei, un fost primar din comuna insa, om demn si onest, cu coloana vertebrala, a refuzat sa falsifice anumite acte oficiale care sa confirme  minciunile acesteia si m-a prevenit ce vrea sa faca batrana. Nu i-am reprosat niciodata batranei delatoare, denuntatoare mincinoasa si cu caracter mai murdar decat propriile ei poale, toate aceste incercari de a-mi demola o cariera in uniforma cu frunze de stejar pe care si-ar fi dorit-o si  pentru fiul ei, dar care fiind slabut la toate capitolele, a sfarsit prin a deveni - printre altele –morarul satului.

Din acest motiv, fiind satul de minciunile acestei fiinte nevertebrate, pe care le raspandeste prin comuna otravind oamenii, de catava vreme am inceput sa spun adevarurile.

Ieri – adevarul despre modul incalificabil in care baba Veta incearca sa isi izgoneasca fratele din mostenirea comuna.

Astazi - adevarul despre baba Veta Dochia, care in urma cu 50 de ani a izgonit-o din casa pe cumnata sa si a devenit legatara blestemelor Annei Weis, cea care a fost sugrumata de Iova Dochia.

Maine – despre felul in care fiul ei si-a izgonit propria sora din casa si apoi a scos-o de la masa succesorala comuna.

Poimaine – despre ce se va putea intampla intre nepotii babei daca acestia nu isi cladesc o relatie ca intre frati. (va urma)

*