Varutu. Partea a doua

(urmare) 

Cand tatal varutului meu, Milan Dochia se lua de guler si se batea la propriu, cu rasteul de la jug, pentru o piatra din hotarul comun, cu vecinul Dragotin, tatal prietenului meu din copilarie – Damu, parintii mei ii duceau haine de schimb la spital mamei sale, trimisa singura cu autobuzul la Timisoara sa fie internata si operata fara haine curate la ea.

Cand tatal lui se afla in arest preventiv, fiind trimis in judecata pentru ca a infipt cutitul in Patru Moza, si dupa ce toata lumea i-a intors spatele (oare de ce?) tatal meu a fost singurul care a mers la avocatii ce refuzasera sa il apere, i-a platit si i-a convins sa mearga la arhiva, sa studieze dosarul penal si sa ii organizeze apararea. A cata deosebire intre parintii lui si ai mei? Nici nu mai stiu!

Cand el absolvea cu mare si debordanta mandrie si mare fala Liceul Agricol de la Berzasca, avand la orizont o stralucita cariera la coada vacii, eu ma inscriam la examenul de admitere de la Liceul CD Loga din Timisoara, eram declarat admis si in anul III infiintam si frecventam deja trei cenacluri literare in Timisoara, unul de science-fiction, unul de proza si unul de poezie, fara a mai aminti de olimpiadele castigate ani de-a randul! Iata cateva noi deosebiri intre doi verisori!

Cand eu, in 2007, ii duceam ultima bere tatalui sau aflat pe patul de moarte si i-o dadeam sa o bea cu paiul, el iesea cu securea in fata tatalui meu si il ameninta, pe el si pe Lae lu Tina venit sa are u bucata de pamant, ca ii taie pe amandoi daca continua sa are gradina casei cu tractorul. Buna deosebire, nu?

Si insul acesta a venit in vara asta, in curtea casei in care eu m-am nascut si am crescut si a strigat la mine „Securistule!” sa il puna martor pe Iosam Gaina si pe Mileva cum ii fur corcodusele, sa racneasca la mine sa plec de acolo, ca nu am niciun drept sa strang corcoduse din acea avere! Bun baiat, curat anticomunist si maret disident! Vai de el! De fapt, bun baiat, pentru ca o facea pentru a doua oara, dupa ce in 2011 procedase la fel, instigat de muma lui, adevarata veninoasa a familiei, in legatura cu niste prune de vara de data aceea…!

Insul acesta a scris pe un carton, ca un bun analfabet ce era, indemnul „Jos Securitatea” si l-a afisat apoi pe usa casei in care eu m-am nascut si am crescut, sa il vad cand intru in curtea in care ma jucam, copil fiind! Buna treaba si asta, pacat ca nu mai stie cum se face litera „S”, dar in ochii mei este scuzat, caci nu a terminat decat un liceu agricol si cea mai stralucita profesie a sa a fost cea de paznic de noapte la Comtim si apoi cea de morar in comuna natala…!

Halal sa ii fie bietului sarac cu duhul! Eu am ajuns securist, nu mi-a fost si nu mi-e rusine de asta! Dupa 25 de ani de cand nu mai sunt securist, inca sunt mandru de asta, pentru ca daca in Banat si Transilvania limba romana inca este limba oficiala in administratia publica, mie mi se datoreaza asta, dar ce sa stie despre toate astea sarmanul delator? Ce sa stie el despre maretia si mandria de a fi urmat o viata intreaga o cariera de ofiter de inteligence, cand el nu a fost decat un biet sergent de graniceri ce si-a incalcat juramnatul si a dus la frontiera diversi evazionisti, ca sa le arate dispunerea posturilor de paza a frontierei pe care el o aparase candva?

Ce stie el despre faptul ca la mine in fichet a izbucnit revolutia? El nu a fost in stare sa ajunga nici ofiter de securitate, nici macar militian sau paznic de noapte la Comtim, desi le-a incercat pe toate, fiind prea labil psihic, prea necitit, prea slab pregatit si prea predispus sa scoata alcool, mezeluri si carne pe poarta combinatelor din Timisoara la care a fost ajutat sa se angajeze!

Bietul de el semana prea mult cu Iova Dochia, despre care cei batrani din comuna isi amintesc faptul ca la targuri fura dulciuri de la tarabele din centru, ca sa le aduca nepotilor sai de pe Valea Sichevitei. Iova Dochia, cel care ingropase in grajd mai mult de jumatate din aurul  Anei Weiss dupa ce o sugrumase, fura dulciuri de la targoveti ca sa nu plateasca un leu pe ele!

Nefiind niciodata sigur pe sine, dovedind slabiciuni de tot felul dar mai ales de caracter, dintotdeauna a incercat sa compenseze toate aceste lipsuri prin strigate, tonuri inalte si atitudini amenintatoare. Daca in jurul sau toti sufera de un complex de inferioritate si de teama, lui i se datoreaza asta. Aici exceleaza! Stie sa zbiere si cand discuta cu mama si cu sotia si cu copiii sau chiar si cu mine si cu tatal meu, acela care il invatase sa faca adunari si scaderi in ciclul primar! 

Ciudat ca la vremea cand facea socot la activitatea de morarit, gresea de fiecare data in defavoarea consatenilor si de aceea moara sa a falimentat. Zbieretul este unicul argument pe care stie sa il aduca! Cascatul gurii si emiterea de strigate guturale, ca sa fie auzit de cat mai multa lume si astfel cat mai multa lume sa afle cat este el de tare. Toata comuna stie insa adevarul si despre el si multa lume il compatimeste!  

.